ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1248/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 23 martie 2015 sub nr, 1170/1/2015, revizuenta F.S.T.F.R., în numele membrilor de sindicat menționați în cererea de chemare în judecată, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata SN T.F.C. C.F.R. SA-Sucursala de T.F.C. Iași, revizuirea Deciziei nr. 807 din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 45558/3/2014. În motivare, revizuenta a arătat că decizia supusă prezentei căi extraordinare de atac este contradictorie cu deciziile pronunțate în Dosarele nr. 9255/3/2014, nr. 9257/3/2014, nr. 9263/3/2014, 9266/3/2014, nr. 9274/3/2014, nr. 9277/3/2014, și nr. 9281/3/2014, precum și cu alte decizii pronunțate în materie de către alte instanțe.

Contradictorialitatea învederată constă în aceea că prin decizia ce se dorește a fi revizuită s-a admis recursul pârâtei și s-a respins acțiunea având ca obiect drepturi salariale (acordarea ajutorului material de Paști, Crăciun și Ziua Feroviarului aferent perioadelor indicate în cerere) ca fiind prescrisă, în timp ce prin celelalte decizii a fost consacrată soluția de admitere în pane a cererii de chemare în judecată. Revizuenta a mai arătat că toate dosarele în care s-au pronunțat deciziile contradictorii cu decizia atacată în prezenta cauză au fost disjunse din Dosarul nr. 45558/3/2012 al Curții de Apel București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sens în care este îndeplinită condiția triplei identități privind existența unor hotărâri potrivnice în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritara raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele: Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele împrejurări de făpî survenite după pronunțarea acesteia. Retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte pentru păili și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate. Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și limitativ prevăzute de lege șî impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiții specifice. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate". Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză. Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat". În acest sens, tripla identitate ca și condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispozițiile ari. 1201 C. civ. 1865, în vigoare la data introducerii acțiunii, conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, tăcute de ele și In contra lor în aceeași calitate". Cerințele legale prevăzute de art. 1201 C. civ.

1865 nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de Apel București în care revîzuenta a participat în proces în calitate de reprezentant al altor persoane. Or, textul legal sus-menționat impune ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi participat anterior și să fi obținut soluții contrare celei din hotărârea supusă revizuirii.

Astfel, în dosarele în care s-au pronunțat deciziile pretins contrare cu decizia a cărei revizuire se solicită, revîzuenta a figurat în proces în numele altor persoane, așa cum rezultă din practicatele acelor decizii, iar judecata în acele dosare a purtat în privința drepturilor salariale individuale, chiar dacă similare, aparținând unor titulari, membri de sindicat, distincți de cei ale căror drepturi au tăcut obiectul judecății în litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cerere de revizuire.

Calitatea procesuală activă conferită unei organizații sindicale de dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată, nu reprezintă un argument în susținerea identității de părți în litigiile menționate (astfel cum rezultă din interpretarea dată unei dispoziții similare ce era cuprinsă în art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011, prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) ci vizează posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale de a formula acțiuni în numele membrilor lor, în considerarea ocrotirii drepturilor individuale ale acestora ce decurg din contractele individuale de muncă, astfel că hotărârea judecătorească își produce efecte față de salariatul titular al dreptului subiectiv.

Or, în ceea ce îl privește pe acesta, nu s-a dovedit existența unor hotărâri contrarii care să soluționeze diferit o cerere identică promovată. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta F.S.T.F.R. împotriva Deciziei nr. 807 din 5 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2015.