ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1248/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 23 martie 2015 sub nr, 1170/1/2015, revizuenta F.S.T.F.R.,

în numele membrilor de sindicat menționați în cererea de chemare în judecată, a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în contradictoriu

cu intimata SN T.F.C. C.F.R. SA-Sucursala de T.F.C. Iași, revizuirea Deciziei nr.

807 din 5 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. 45558/3/2014.

În motivare, revizuenta a arătat că

decizia supusă prezentei căi extraordinare de atac este contradictorie cu

deciziile pronunțate în Dosarele nr. 9255/3/2014, nr. 9257/3/2014, nr. 9263/3/2014,

9266/3/2014, nr. 9274/3/2014, nr. 9277/3/2014, și nr. 9281/3/2014, precum

și cu alte decizii pronunțate în materie de către alte instanțe.

Contradictorialitatea învederată

constă în aceea că prin decizia ce se dorește a fi revizuită s-a admis recursul

pârâtei și s-a respins acțiunea având ca obiect drepturi salariale (acordarea

ajutorului material de Paști, Crăciun și Ziua Feroviarului aferent perioadelor

indicate în cerere) ca fiind prescrisă, în timp ce prin celelalte decizii a

fost consacrată soluția de admitere în pane a cererii de chemare în judecată.

Revizuenta a mai arătat că toate dosarele

în care s-au pronunțat deciziile contradictorii cu decizia atacată în prezenta

cauză au fost disjunse din Dosarul nr. 45558/3/2012 al Curții de Apel

București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sens în care

este îndeplinită condiția triplei identități privind existența unor hotărâri

potrivnice în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Examinând cererea de revizuire în raport

de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este

prioritara raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată

următoarele:

Revizuirea reprezintă acea cale

extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri

judecătorești definitive care se vădește a fi greșită în raport cu unele

împrejurări de făpî survenite după pronunțarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri

judecătorești definitive produce efecte pentru păili și pentru stabilitatea

raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de

atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea

constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații

excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în

substanța sa.

Motivele de revizuire sunt expres și

limitativ prevăzute de lege șî impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea

unor condiții specifice.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.revizuirea

este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe

textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ

următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla

identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în

vedere situația în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate, se încalcă

cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că

revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu

întârziere a autorității lucrului judecat".

În acest sens, tripla identitate ca și

condiție de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport

de dispozițiile ari. 1201 C. civ. 1865, în vigoare la data introducerii

acțiunii, conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, tăcute de ele și In contra lor în aceeași calitate".

Cerințele legale prevăzute de art. 1201

C. civ. 1865 nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece hotărârea supusă revizuirii

este potrivnică unor hotărâri pronunțate în spețe similare de către Curtea de

Apel București în care revîzuenta a participat în proces în calitate de

reprezentant al altor persoane.

Or, textul legal sus-menționat impune

ca judecata să aibă loc „între aceleași părți, făcute de ele sau în contra lor

în aceeași calitate", condiție care nu se regăsește în speța dedusă

judecății, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuenta să fi

participat anterior și să fi obținut soluții contrare celei din hotărârea

supusă revizuirii.

Astfel, în dosarele în care s-au

pronunțat deciziile pretins contrare cu decizia a cărei revizuire se solicită,

revîzuenta a figurat în proces în numele altor persoane, așa cum rezultă din

practicatele acelor decizii, iar judecata în acele dosare a purtat în privința

drepturilor salariale individuale, chiar dacă similare, aparținând unor

titulari, membri de sindicat, distincți de cei ale căror drepturi au tăcut

obiectul judecății în litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea

prezentei cerere de revizuire. Calitatea procesuală activă conferită unei

organizații sindicale de dispozițiile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului

social nr. 62/2011 republicată, nu reprezintă un argument în susținerea

identității de părți în litigiile menționate (astfel cum rezultă din

interpretarea dată unei dispoziții similare ce era cuprinsă în art. 28 alin. (2)

din Legea sindicatelor nr. 54/2003, în prezent abrogată prin Legea dialogului

social nr. 62/2011, prin decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție) ci vizează posibilitatea recunoscută organizațiilor sindicale

de a formula acțiuni în numele membrilor lor, în considerarea ocrotirii

drepturilor individuale ale acestora ce decurg din contractele individuale de

muncă, astfel că hotărârea judecătorească își produce efecte față de salariatul

titular al dreptului subiectiv. Or, în ceea ce îl privește pe acesta, nu s-a

dovedit existența unor hotărâri contrarii care să soluționeze diferit o cerere

identică promovată.

Prin urmare, constatând că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenta F.S.T.F.R. împotriva Deciziei nr. 807 din 5

martie 2015 a Curții de Apel București, secția a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

13 mai 2015.