ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1108/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 8 decembrie 2014, reclamantul V.T.I. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 3684 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, solicitând admiterea recursului și anularea deciziei atacate, cu consecința obligării statului român la a înceta reținerea de bani, cu titlu de impozit și C.A.S.S. din pensia sa, precum și obligarea la plata unei despăgubiri morale în cuantum de 5.000 lei. Intemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 21 din Constituția României, recurentul a susținut caracterul întemeiat al pretențiilor sale, astfel cum au fost formulate în cererea introductivă de instanță și nelegalitatea hotărârii atacate, decurgând din încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 6 din Noul C. civ.

ce consacră principiul neretroactivității legii civile noi și ale art. 15 din Constituția României, precum și practica judecătorească pe care o apreciază ca fiind relevantă în cauză. Totodată, în susținerea tezei că pensia și contribuția la asigurările sociale nu se impozitează, recurentul a invocat dispozițiile art. 3, art. 7 și art. 8 din Legea nr. 3/1977, art. 21 și art. 41 din Legea nr. 19/2000. Analizând recursul, înalta Curte urmează sâ îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Obiectul litigiului de față privește drepturi de asigurări sociale. Astfel, prin cererea formulată la data de 1 aprilie 2014, reclamantul V.T.I. a chemat în judecată Statul Român prin M.F.P., în calitate de pârât, solicitând obligarea acestuia să renunțe la reținerea din pensie a impozitului și C.A.S.-ului, precum și la plata unei despăgubiri morale de 5.000 lei pentru timpul pierdut în instanță.

În sinteză, reclamantul a susținut că a ieșit la pensie la data de 12 martie 1998, în temeiul Legii nr. 3/1997, iar ulterior i-au fost reținute, din pensie, sume de bani cu titlu de impozit și C.A.S., în temeiul Legii nr. 571/2003 - C. fisc., respectiv al Legii nr. 95/2006, acte normative ce au intrat în vigoare ulterior ieșirii sale la pensie. Prin sentința civilă nr. 51 din data de 6 iunie 2014, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Prin Decizia civilă nr. 3684 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul V.T.l. împotriva sentinței civile nr. 51 din data de 6 iunie 2014 a Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, decizie definitivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.T.I. Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că, având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 1 aprilie 2014, dispozițiile noului cod de procedură civilă sunt aplicabile cererii pendinte. Astfel, în temeiul normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din Noul C. proc. civ. (art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Față de cele mai sus menționate, Înalta Curte constată că nu este fondat punctul de vedere al recurentului, exprimat prin înscrisul depus în termen, la data de 20 martie 2015 și înregistrat Ia data de 23 aprilie 2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție.

A afirmat recurentul, prin punctul de vedere depus, că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile noului cod de procedură civilă, dat fiind faptul ca raporturile juridice litigioase s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, publicată în M.Of. la data de 12 februarie 2013, fiind aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă. Potrivit dispozițiilor art. 24 din Noul C. proc. civ., pentru a stabili norma de drept procesual aplicabilă, nu este relevantă data nașterii raporturilor litigioase de drept material, ci data formulării cererii de chemare în judecată. Înalta Curte reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs". În temeiul art. 483 alin. (3) C. proc.

civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse recursului^ hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of.

din data de 12 februarie 2013, prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi si până la data de SI decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate (...) în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)." Față de cele de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale început după data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, hotărârea pronunțată de instanța de apel în legătură cu litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefîind supusă căii de atac a recursului. Principiul legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate expres de lege.

în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 3684 din 08 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția l civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, Având în vedere dispozițiile art. 248 alin, (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.T.I., domiciliat în sat. Dobra, com. Bălăcită, județul Mehedmți, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin M.F.P., cu sediul în București, sectorul 5, împotriva Deciziei civile nr. 3684 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac . Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2015.