ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1108/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

La data de 8 decembrie 2014,

reclamantul V.T.I. a declarat recurs împotriva Deciziei civile nr. 3684 din 08

octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă,

solicitând admiterea recursului și

anularea deciziei atacate, cu consecința obligării statului român la a înceta

reținerea de bani, cu titlu de impozit și C.A.S.S. din pensia sa, precum și

obligarea la plata unei despăgubiri morale în cuantum de 5.000 lei.

Intemeindu-și recursul pe dispozițiile

art. 21 din Constituția României, recurentul a susținut caracterul întemeiat al

pretențiilor sale, astfel cum au fost formulate în cererea introductivă de

instanță și nelegalitatea hotărârii atacate, decurgând din încălcarea și

aplicarea greșită a normelor de drept material și a solicitat aplicarea

dispozițiilor art. 6 din Noul C. civ. ce consacră principiul neretroactivității

legii civile noi și ale art. 15 din Constituția României, precum și practica

judecătorească pe care o apreciază ca fiind relevantă în cauză.

Totodată, în

susținerea tezei că pensia și contribuția la asigurările sociale nu se

impozitează, recurentul a invocat dispozițiile art. 3, art. 7 și art. 8 din

Legea nr. 3/1977, art. 21 și art. 41 din Legea nr. 19/2000.

Analizând

recursul, înalta Curte urmează sâ îl respingă, ca inadmisibil, pentru

următoarele considerente:

Obiectul

litigiului de față privește drepturi de asigurări sociale. Astfel, prin cererea

formulată la data de 1 aprilie 2014, reclamantul V.T.I. a chemat în judecată

Statul Român prin M.F.P., în calitate de pârât, solicitând obligarea acestuia

să renunțe la reținerea din pensie a impozitului și C.A.S.-ului, precum și la

plata unei despăgubiri morale de 5.000 lei pentru timpul pierdut în instanță.

În sinteză, reclamantul a susținut că

a ieșit la pensie la data de 12 martie 1998, în temeiul Legii nr. 3/1997, iar

ulterior i-au fost reținute, din pensie, sume de bani cu titlu de impozit și C.A.S.,

în temeiul Legii nr. 571/2003 - C. fisc., respectiv al Legii nr. 95/2006, acte

normative ce au intrat în vigoare ulterior ieșirii sale la pensie.

Prin sentința civilă nr. 51 din data

de 6 iunie 2014, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Prin Decizia

civilă nr. 3684 din 8 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

secția I civilă, a fost respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamantul V.T.l. împotriva sentinței civile nr. 51

din data de 6 iunie 2014 a Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și

asigurări sociale, decizie definitivă.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.T.I.

Cu

caracter prealabil, Înalta Curte reține că, având în vedere data formulării

cererii de chemare în judecată, respectiv 1 aprilie 2014, dispozițiile noului

cod de procedură civilă sunt aplicabile cererii pendinte.

Astfel,

în temeiul normelor tranzitorii cuprinse în art. 24 din Noul C. proc. civ. (art.

3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Noul C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură se aplică

numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în

vigoare.

Față de cele

mai sus menționate, Înalta Curte constată că nu este fondat punctul de vedere

al recurentului, exprimat prin înscrisul depus în termen, la data de 20 martie

2015 și înregistrat Ia data de 23 aprilie 2015 la Înalta Curte de Casație și

Justiție. A afirmat recurentul, prin punctul de vedere depus, că nu sunt

aplicabile în speță dispozițiile noului cod de procedură civilă, dat fiind faptul

ca raporturile juridice litigioase s-au născut înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă, publicată în M.Of. la

data de 12 februarie 2013, fiind aplicabile dispozițiile vechiului cod de

procedură civilă.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 din Noul C. proc. civ., pentru a stabili norma de drept

procesual aplicabilă, nu este relevantă data nașterii raporturilor litigioase

de drept material, ci data formulării cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte

reține că, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri

definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate

cu recurs".

În temeiul

art. 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a "de asemenea, nu sunt supuse

recursului^ hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind noul C. proc. civ., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013,

prevede că „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a

prezentei legi si până la data de SI decembrie 2015, nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate (...) în cererile privind conflictele de muncă și de

asigurări sociale (...)."

Față de cele

de mai sus, fiind vorba despre un litigiu de asigurări sociale început după

data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 2/2013, hotărârea pronunțată de instanța de apel în legătură cu

litigiul având obiectul indicat, este definitivă, nefîind supusă căii de atac a

recursului.

Principiul

legalității căilor de atac, înscris în art. 457 C. proc. civ., presupune că o

hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate

expres de lege. în afară de căile de atac pe care legea le prevede, nu pot fi folosite

alte mijloace

procedurale în scopul de a se obține

reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

În raport

cu dispozițiile legale anterior menționate, Decizia civilă nr. 3684 din 08

octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția l civilă, nu este

supusă căii de atac a recursului,

Având în vedere dispozițiile art. 248

alin, (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul V.T.I., domiciliat în sat.

Dobra, com. Bălăcită, județul Mehedmți, în contradictoriu cu intimatul Statul

Român prin M.F.P., cu sediul în București, sectorul 5, împotriva Deciziei civile

nr. 3684 din 08 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă.

Fără

cale de atac

.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 aprilie 2015.