ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3348/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Reclamantul

C.N.N. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1642 pronunțată la data

de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

În cuprinsul

motivelor de recurs, reclamantul a arătat că în perioada 1 aprilie 2001 - 1

iunie 2010 a lucrat în condiții deosebite de muncă, încadrate în grupa I de

muncă, aș acum a reținut și Decizia nr. 10426/2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova.

Atât instanța de fond

cât și cea de apel au aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză,

reținând că încadrarea și salarizarea reclamantului s-ar fi făcut corect.

Cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 486 - 488 C. proc. civ.

La data de 7 iulie

2014 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă recursul formulat de reclamantul C.N.N. împotriva Deciziei civile nr.

1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă.

Ulterior, la data de

2 octombrie 2014 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului, prin care s-a pus în discuție admisibilitatea acestei căi de atac.

Completul de judecată

a luat act de conținutul raportului prin încheierea de ședință din camera de

consiliu din data de 9 octombrie 2014, dispunând comunicarea raportului către

părțile în litigiu.

Raportul a fost

comunicat la data de 17 octombrie 2014 către intimata pârâtă SC S.N.O. și la

data de 15 octombrie 2014 către recurentul reclamant C.N.N., date de la care a

trecut termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 24 octombrie

2014, recurentul reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a

invocat excepția de neconstituționalitate a art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,

arătând că inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt acceptate

cererile formulate de titularul dreptului.

Pe fondul cauzei, a

arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 526 din

2 iunie 2010, prin care intimata a obținut avizul Inspectoratului Teritorial de

Muncă, în sensul că meseria de lăcătuși constructor naval se încadrează în

condiții deosebite de muncă, ca perioadă integrală.

Asupra excepției de

neconstituționalitate, invocată de recurentul reclamant, Înalta Curte reține că

asupra acestui aspect Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 462/2014,

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin.

(2) teza a doua, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., ce

a fost publicată în M. Of. nr. 775/24.10.2014.

Prin această

hotărâre, definitivă și general obligatorie, Curtea a constatat că dispozițiile

din C. proc. civ. cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3),

precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din

obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt

neconstituționale.

Având în vedere

aceste considerente, precum și prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr.

47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale

cu aspecte de neconstituționalitate asupra art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Analizând recursul,

Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele

considerente:

Cererea reclamantului

are ca obiect recunoaștere vechime în muncă, în condiții deosebite, fiind

întemeiată în drept pe prevederile H.G. nr. 261/2001 și ale Codului Muncii,

aspect față de care se constată că obiectul prezentului dosar este un litigiu

de muncă.

Față de natura

pretenției deduse judecății, se reține că incidența dispozițiilor art. XVIII

alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă, care stipulează că în

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ,

respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în

cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. De

asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de

instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului.

Coroborând

dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt

hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale

art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform

cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca

obiect cereri în materie de litigii de muncă, rezultă că Decizia civilă nr.

1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă nu este supusă căii de atac a recursului.

Având în vedere

dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5)

C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art.

486 alin. (3) C. proc. civ.

Cu recurs în 48 ore

de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Respinge, ca

inadmisibil, recursul formulat de reclamantul C.N.N. împotriva Deciziei civile

nr. 1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I

civilă.

Fără nici o cale de

atac.

Pronunțată în ședință

publică azi, 27 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - CL