ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3348/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamantul C.N.N. a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. În cuprinsul motivelor de recurs, reclamantul a arătat că în perioada 1 aprilie 2001 - 1 iunie 2010 a lucrat în condiții deosebite de muncă, încadrate în grupa I de muncă, aș acum a reținut și Decizia nr. 10426/2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Atât instanța de fond cât și cea de apel au aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, reținând că încadrarea și salarizarea reclamantului s-ar fi făcut corect. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 486 - 488 C. proc.

civ. La data de 7 iulie 2014 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă recursul formulat de reclamantul C.N.N. împotriva Deciziei civile nr. 1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Ulterior, la data de 2 octombrie 2014 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a pus în discuție admisibilitatea acestei căi de atac. Completul de judecată a luat act de conținutul raportului prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 9 octombrie 2014, dispunând comunicarea raportului către părțile în litigiu. Raportul a fost comunicat la data de 17 octombrie 2014 către intimata pârâtă SC S.N.O.

și la data de 15 octombrie 2014 către recurentul reclamant C.N.N., date de la care a trecut termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 24 octombrie 2014, recurentul reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 486 alin. (3) C. proc. civ., arătând că inclusiv la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sunt acceptate cererile formulate de titularul dreptului. Pe fondul cauzei, a arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 526 din 2 iunie 2010, prin care intimata a obținut avizul Inspectoratului Teritorial de Muncă, în sensul că meseria de lăcătuși constructor naval se încadrează în condiții deosebite de muncă, ca perioadă integrală.

Asupra excepției de neconstituționalitate, invocată de recurentul reclamant, Înalta Curte reține că asupra acestui aspect Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 462/2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., ce a fost publicată în M. Of. nr. 775/24.10.2014. Prin această hotărâre, definitivă și general obligatorie, Curtea a constatat că dispozițiile din C. proc. civ. cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum și în art. 486 alin. (3) cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat sunt neconstituționale.

Având în vedere aceste considerente, precum și prevederile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu aspecte de neconstituționalitate asupra art. 486 alin. (3) C. proc. civ. Analizând recursul, Înalta Curte urmează să îl respingă, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Cererea reclamantului are ca obiect recunoaștere vechime în muncă, în condiții deosebite, fiind întemeiată în drept pe prevederile H.G. nr. 261/2001 și ale Codului Muncii, aspect față de care se constată că obiectul prezentului dosar este un litigiu de muncă.

Față de natura pretenției deduse judecății, se reține că incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă, care stipulează că în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect cereri în materie de litigii de muncă, rezultă că Decizia civilă nr. 1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă nu este supusă căii de atac a recursului. Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul formulat, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 486 alin. (3) C. proc. civ. Cu recurs în 48 ore de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de reclamantul C.N.N. împotriva Deciziei civile nr. 1642 pronunțată la data de 6 mai 2014 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2014. Procesat de GGC - CL