ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 814/2018

Reclamanta A. l-a chemat în judecată pe pârâții B., C., D. și E., solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziunea existentă asupra succesiunii defunctului F., decedat la data de 25.05.2013, a cărui masa succesorală se compune din terenul ce face parte din suprafața totală de 1,7666 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. x din 21.06.2006, eliberat de Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, respectiv 2.000 mp sola x, parcela x, 300 mp sola x, parcela x, 500 mp sola x, parcela x, 1.300 mp sola x, parcela x, 800 mp sola x, parcela x, 250 mp teren pășuni sola x, parcela x și 1.600 mp teren intravilan sola x, parcela x, restul urmând a se constata că sunt proprietatea reclamantei, ca bun propriu precum și cota-parte indiviză de 1/2 din construcțiile edificate în timpul căsătoriei, respectiv o casă din vălătuci, pe furci de lemn, acoperită cu tablă compusă din 2 camere, o sală și un chiler în suprafață de 48 mp, un grajd din vălătuci acoperit cu eternită cu 3 încăperi în suprafață de 30 mp și o anexă din vălătuci pe furci de lemn, acoperită cu eternită, în suprafață de 15 mp, situate în comuna Ion Creangă, str. x, județ Neamț.

Prin sentința civilă nr. 1480 din data de 31.05.2016 pronunțată de Judecătoria Roman, a fost admisă în fond acțiunea civilă de ieșire din indiviziune formulata de reclamanta A. și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C., și în consecință:

S-a constatat deschisă succesiunea după defunctul F., cu ultimul domiciliu în comuna Ion Creangă jud. Neamț, prin decesul acestuia, survenit la 25.05.2013.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul F. se compune din următoarele bunuri imobile situate pe raza com. Ion Creangă, jud. Neamț:

A. - suprafața totală de 1,7666 ha, teren înscris în titlul de proprietate nr. x din 21.06.2006 eliberat de Comisia județeană Neamț pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor mai puțin suprafețele de 800 mp sola x, parcela x și 4.200 mp teren pășuni punct Coasta Țiganca asupra cărora reclamanta este proprietară.

B. - cota-parte indiviză de 1/2 din construcțiile edificate în timpul căsătoriei respectiv o casa din vălătuci, pe furci de lemn, acoperită cu tablă compusă din 2 camere, o sală și un chiler în suprafață de 48 mp, un grajd din vălătuci acoperit cu eternită cu 3 încăperi în suprafață de 30 mp și o anexa din. vălătuci pe furci de lemn, acoperita cu eternită în suprafață de 15 mp situate în comuna Ion Creangă, str. x, județ Neamț, construcțiile având o valoare totală de 17 216 RON.

Cealaltă cota - parte indiviză de 1/2 din construcții îi revine soției supraviețuitoare - reclamanta în temeiul comunității matrimoniale de bunuri, potrivit art. 30 din vechiul Cod al familiei.

S-a constatat că la succesiunea defunctului vin părțile, după cum urmează:

- reclamanta soție supraviețuitoare, cu cota-parte indiviză de 1/4 din masa succesorală, iar pârâții în calitate de fiice.

S-a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuirea către reclamantă a construcțiilor edificate in timpul căsătoriei respectiv o casa din vălătuci, pe furci de lemn, acoperită cu tablă compusă din 2 camere, o sală și un chiler în suprafață de 48 mp, un grajd din vălătuci acoperit cu eternită cu 3 încăperi în suprafață de 30 mp și o anexă din vălătuci pe furci de lemn, acoperita cu eternită în suprafață de 15 mp, situate în comuna Ion Creangă, str. x, județ Neamț, iar terenurile ce compun masa succesorală au fost atribuite conform variantei 1 a raportului de expertiza întocmit de expert tehnic G., ce va face parte integrantă din prezenta hotărâre, împreună cu schița anexă.

Lotul nr. x - H. - soție supraviețuitoare în intravilan:

- sola x, parcela x - 400 mp curți-construcții, situată în Ion Creangă pe str. x, vecini: N - I.; E - moșt. J.; S-str. x; V - moșt. K. Valoare = 2.400 RON - sola x, parcela x = 1.616 mp teren arabil, cu aceleași vecinătăți. Valoare = 4.850 RON;

- sola x, parcela x - 500 mp teren cu vie, cu aceleași vecinătăți. Valoare = 1.500 RON lotul nr. x - L. - fiică în extravilan;

- tarlaua x, parcela x = 1.000 mp teren arabil, la "M.", vecini: N - N.; E - drum exploatare; S - D.; V - drum expl. Valoare = 400 RON.

- tarlaua x, parcela x = 300 mp teren arabil, situat la "Lotru ", vecini: N-O.; E - canal desecare; S - moșt. K.; V - drum exploatare.

Valoare = 90 RON

- tarlaua x, parcela x = 500 mp teren arabil, situat la "Lingurari ", vecini: N - moșt. K.; E - drum exploatare; S - P.; V - drum exploatare.

Valoare = 150 RON

- suprafața de 800 mp din suprafața totală de 1.600 mp teren arabil situată în tarlaua x, parcela x la punctul "Scruntar ", vecini: N - drum exploatare; E-A.; S - drum exploatare; V - moșt. J.

Valoare - 240 RON

- tarlaua x, parcela x = 250 mp teren pășune, situată la "Lotru ", vecini: N-teren Averești; E - teren Averești; S - drum exploatare; V - drum exploatare. Valoare - 20 RON. lotul nr. x - Q. - fiică în extravilan:

- tarlaua x, parcela x = 1.300 mp teren arabil, Ia "Bahnă ", vecini: N-R.; E - drum exploatare; S - moșt. K.; V - drum exploatare.

Valoare - 390 RON

- lotul nr. x - D. fiică în extravilan:

- tarlaua x, parcela x - 6.000 mp teren arabil, la "M. ", vecini: N - L.; E - drum expl.; S - moșt. K.; V - drum expl.

Valoare = 2.400 RON

A fost obligată reclamanta A. să plătească sulte, astfel: sulta de 4.362 RON către lotul x, sulta de 4.872 RON către lotul x și sultă de 2.862 RON către lotul x.

Au fost compensate onorariile de avocat și obligă pe fiecare pârâtă să-i plătească reclamantei cate 425 de RON cheltuieli de judecata.

Prin Decizia nr. 1097 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția 1 civilă, s-a respins, ca nefondată, excepția tardivității apelului declarat de pârâta-reclamantă C., excepție invocată de intimatele H., Q. și D. S-a admis cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, formulată de pârâta-reclamantă C. S-a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă C., împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 09.09.2015, îndreptată prin încheierea de ședință din data de 17.02.2016, precum și împotriva sentinței civile nr. 1480 din 31.05.2016, pronunțate de Judecătoria Roman. S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și sentința, apelate în cauză, în sensul următor: s-a admis, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. și în consecință: s-a constatat că masa succesorală rămasă după de cujus F. (decedat) se compune șl din următoarele sume de bani:

- 5.508 RON, reprezentând 1/4 din suma totală de 11.015,43 RON, aflată ia data de decesului în contul bancar existent la BCR S.A., titular fiind reclamanta A.;

- 566 euro, reprezentând 14 din suma totală de 1.131,12 euro, aflată la data de decesului în contul bancar existent la BCR S.A., titular fiind reclamanta A.;

- 15.679 RON, reprezentând 14 din suma totală de 31.358,83 RON, aflată la data de decesului în contul bancar existent la S., titular fiind reclamanta A.

A atribuit sumele de bani menționate, totalizând 23.655 Iei, reclamantei H.

A modificat corespunzător valoarea sultelor, în raport de cota succesorală cuvenită, astfel:

Obligă reclamanta H. să plătească:

- pârâtei-reclamante L. (lot. x), suma de 10.276 lei, în loc de 4.362 RON;

- pârâtei Q. (lot. x), suma de 10.786 RON, în loc de 4.872 RON;

- pârâtei D. (lot. x), suma de 8.776 RON, în loc de 2.862 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a compensat cheltuielile de judecată suportate de părți în apel, în raport de cota cuvenită, și a obligat intimatele să plătească apelantei fiecare câte 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017 s-a respins cererea de îndreptare eroare materială formulată de petenta C. privind Decizia nr. 1097 din 27.09.2017 a Tribunalului Neamț.

4 împotriva acestei din urmă decizii și a încheierii de îndreptare eroare materială, pârâta reclamantă a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Neamț care l-a înaintat către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 31 ianuarie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. CII.

Prin rezoluția completului din data de 1 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 15 martie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii de recurs.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, în raport de dispozițiile art. 97 alin. (1) coroborat cu art. 5 alin. (3) și art. 483 alin, (4) C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Decizia și încheierea supuse recursului, ambele sunt hotărâri care au fost pronunțate de către tribuna! în apel, într-un litigiu având ca obiect partaj judiciar.

Potrivit dispozițiilor art. 91 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

"1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Din norma de competență citată rezultă în mod neechivoc faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează recursuri declarate împotriva altor hotărâri decât hotărârile curților de apel doar în cazurile în care legiuitorul a prevăzut în mod expres competența ratione materiae a Înaltei Curți.

Prin urmare, art. 97 pct. 1 C. proc. civ. a atribuit Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri.

Astfel formulată, norma în discuție nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor, indiferent, de instanța ce a pronunțat hotărârea supusă recursului. Cu alte cuvinte, norma de drept menționată nu statuează în sensul că Înalta Curte soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe.

O asemenea formulare de principiu nu se regăsește în conținutul art. 97 pct. 1- precum s-a procedat, de exemplu, prin art. 95 pct. 1 din cod, în cazul competenței de atribuțiune a tribunalelor pentru judecata în primă instanță, ceea ce relevă că legiuitorul a optat pentru o soluție legislativă diferită, prin indicarea expresă și limitativă a cazurilor de atribuire a competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reformularea art. 97 pct. 1 din cod, în sensul că Înalta Curte este instanță de drept comun pentru soluționarea oricărui recurs pentru care nu este prevăzută competența altei instanțe, ar echivala cu nesocotirea intenției legiuitorului la edictarea normei și cu extinderea nepermisă a sferei de aplicare a normei, în condițiile în care legiuitorul a limitat competența Înaltei Curți la cazurile de atribuire expresă a competenței. Mai mult, s-ar ajunge la o regulă noua de competență, prin adăugare la lege, rezultat ce contravine prevederilor art. 122 C. proc. civ., care prevăd că "Reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod" și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege".

Constatări similare se impun și în privința art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce prevede că "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Nici această normă nu conține o formulare de principiu în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează toate recursurile care nu sunt date în mod expres în competența altor instanțe, formulare ce s-ar fi impus dacă legiuitorul ar fi intenționat consacrarea Înaltei Curți ca instanță de drept comun pentru soluționarea recursurilor.

Rațiunea normei rezidă în explicitarea scopului recursului, după cum indică titlul prevederii legale, în cazurile în care Înaltei Curți îi revine prin lege competența de soluționare a recursului. De altfel, același scop îl urmărește și recursul soluționat de alte instanțe de recurs decât Înalta Curte, astfel cum se prevede în art. 483 alin. (4) teza finală, potrivit căruia "Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător".

Este incontestabil că Înalta Curte are rolul de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de art. 126 alin. (3) din Constituție, însă acesta nu conduce eo ipso la plenitudine de competență în soluționarea recursurilor, în absența unei norme exprese de competență în acest sens. Astfel, art. 126 alin. (3) din Constituție prevede că acest rol se exercită de către Înalta Curte de Casație și Justiție "potrivit competenței sale".

Din considerentele expuse anterior, rezultă că art. 483 alin. (3) C. proc. civ. nu permite o concluzie diferită de cea desprinsă din art. 97 pct. 1 C. proc. civ., anume că Înalta Curte are, ca regulă, competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor ciuților de apel și numai prin excepție competența de soluționare a recursurilor împotriva altor hotărâri, atunci când aceasta a fost prevăzută în mod expres.

Pornind de la această premisă, demonstrată prin cele ce preced, se constată că nu este prevăzută în mod expres competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel.

Noul C. proc. civ. păstrează principiul ierarhiei instanțelor, astfel încât, coroborând acest principiu cu dispozițiile art. 483 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., curțile de apel sunt competente să soluționeze recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale, procedând la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Cum în speță, judecătoria a fost învestită în primă instanță cu judecarea acțiunii, iar apelul a fost soluționat de tribunal, rezultă că nu este incidență norma art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care reglementează competența în materia recursului a instanței supreme,

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este supusă cenzurii o decizie a curții de apel și, pe de altă parte, nu este vorba despre un caz prevăzut de lege (cu privire Ia alte hotărâri ale instanțelor), care să atragă competența de judecată în recurs a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

In aplicarea acestei norme, față de prevederile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare în cauză a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către Tribunalul Neamț revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului formulat de către pârâta C. împotriva Deciziei nr. 1097 din 12 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunțată in ședință publică, astăzi 15 martie 2018.