ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4914/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2343 din 26 august

2010 Judecătoria Roman a admis în parte acțiunea civilă de partaj judiciar

formulată de reclamanta P.T. în contradictoriu cu pârâții F.A., F.I., R.M., F.C.G.

și F.M. și în consecință, a constatat deschise, succesiv, succesiunile după

defuncții F.M., decedată la data de în anul 1983, F.A., decedat în anul 1995,

și F.D., decedat în anul 1995, toți cu ultimul domiciliu în comuna S., județul

Neamț.

S-a constatat că masa

succesorală rămasă după defuncți este în valoare de 20.500 RON și este compusă din

o casă compusă din 2 încăperi, situată în comuna S., strada M., județul Neamț și

suprafața de 5.280 m.p. teren înscris în titlul de proprietate din 06 iulie 1995

în valoare de 20.500 RON.

Prin aceeași sentință

s-a constatat că moștenitorii legali ai defuncților sunt P.T., F.A., F.I., R.M.,

fiecare cu cota de 1/5, F.C.G. și F.M., ambii cu cota de 1/5; s-a dispus ieșirea

din indiviziunea existentă asupra masei succesorale, conform raportului de expertiză

topografică efectuată în cauză; a fost obligată reclamanta să plătească sulte compensatorii

către pârâta R.D.M. - 4.100 RON, către pârâtul F.D.A. - 4.100 RON, către pârâtul

F.D.I. – 2.550 RON, către pârâții F.C.G. și F.M. - 2.550 RON; s-a respins, ca neîntemeiat,

capătul de cerere privind pasivul succesoral și au fost obligați pârâții P.T., F.A.,

F.I. și R.M. să plătească reclamantei câte 291,4 RON fiecare, reprezentând cheltuieli

de judecată, iar pârâții F.C.G. și F.M. au fost obligați să plătească reclamantei

suma de 291,4 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe,

a formulat recurs pârâtul F.I., fără însă a arăta care sunt aspectele de nelegalitate

și netemeinicie ale hotărârii pronunțate de către prima instanță.

Prin decizia civilă

nr. 139 din 3 februarie 2011, Tribunalul Neamț, secția civilă, a constatat nul,

pentru nemotivare, recursul pârâtului F.I., prin procurator F.C., împotriva sentinței

civile nr. 2343 din 26 august 2010 a Judecătoriei Târgu Neamț, și a obligat recurentul-pârât

să plătească intimatei P.T. suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în

recurs.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de recurs a reținut că recurentul nu s-a conformat cerințelor legale imperative

privind motivarea căii extraordinare a recursului, nedepunând eventualele aspecte

de nelegalitate subsumate aceste căi de atac până la termenul la care au avut loc

dezbaterile pe această excepție, recursul nefiind, astfel, motivat.

Față de această situație,

constatând totodată că în cauză nu există motive de ordine publică care să poată

fi ridicate din oficiu de instanță vizând eventuale aspecte de nelegalitate ale

sentinței pronunțate de către prima instanță, Tribunalul a făcut aplicarea prevederilor

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., ce sancționează cu nulitatea recursul ce nu a

fost motivat în condițiile mai sus arătate, constatând în consecință nulitatea căii

de atac exercitate de pârâtul F.I.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul F.I. prin procurator F.C., arătând, în esență, că lotul

atribuit numitei P.T. este nelegal.

Prin decizia civilă

nr. 1002 din 20 iunie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie,

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, recursul.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de recurs a reținut că împotriva sentinței civile nr. 2343 din 26 august

2010 a Judecătoriei Roman a fost exercitată calea de atac a recursului, prin decizia

civilă nr. 139 din 03 februarie 2011 a Tribunalului Neamț - fiind constatat nul

recursul, situație față de care această din urmă decizie nu mai poate forma obiect

al unei asemenea căi de atac.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs pârâtul F.I., arătând că suprafața de teren obiect al litigiului

nu a fost împărțită în mod corect, iar prin atribuirea, către acesta, a unei suprafețe

de teren situată în extravilan și a unei pășuni, s-a creat o nedreptate pe care

instanțele de control judiciar au refuzat, în mod nejustificat, să o remedieze.

Recurentul-pârât a mai

arătat că dreptul său din moștenirea părinților este reprezentat de o cotă de 1/5,

situație ce urmează a căpăta o soluționare favorabilă în prezenta cale de atac.

Recursul este inadmisibil,

pentru următoarele argumente:

Căile de atac reprezintă

mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita

verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și în final, remedierea

erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor

lor fundamentale.

Rezultă că împotriva hotărârii

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative,

de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a

înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui

proces.

Recursul este o cale extraordinară

de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității

hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299

alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale

sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod

„sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a

soluționat fondul pricinii”.

Prin coroborarea textelor

legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive

date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții,

recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este

inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei

căi de atac.

O asemenea concluzie derivă

din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea

drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate

judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

În speță, decizia civilă

nr. 1002 din 20 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori,

familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, împotriva căreia recurentul-pârât

a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a soluționat

recursul formulat împotriva unei decizii date în recurs.

Potrivit considerentelor

anterior expuse, hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, iar recursul

declarat împotriva ei este inadmisibil și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâtul F.I. împotriva deciziei nr. 1002 din 20 iunie 2011

a Curții de Apel Bacău, secția civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă,

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 iunie 2012.