ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 93/2015

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 28 iulie 2010 reclamantul E.M. a

chemat în judecată pe pârâtele E.I., P.S. și B.S. pentru ca prin hotărâre

judecătorească să se dispună deschiderea succesiunii autorului E.M., decedat,

să se stabilească moștenitorii cu vocație succesorală utilă și cotele acestora

și să fie sistată starea de indiviziune prin formarea și atribuirea loturilor.

Prin încheierea de

admitere in principiu din data de 07 decembrie 2010 s-a stabilit masa succesorală

rămasă după defunctul E.M. și s-a constatat că moștenitori legali cu vocație

succesorală au rămas reclamantul E.M., în calitate de descendent de gradul I,

cu o cotă de 3/4, și E.I., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de

1/4, aceștia acceptând moștenirea, conform art. 685 si 689 C. civ.

Prin sentința civilă nr.

2012 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Corabia, în Dosar nr. 1655/311/2010,

s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtelor B.S.

și P.S., invocată de către reclamant.

S-a constatat că

pârâtele B.S. și P.S. sunt străine de moștenirea autorului E.M.

S-a respins acțiunea

principală, având ca obiect partaj succesoral, formulată de reclamantul E.M. în

contradictoriu cu pârâtele B.S. și P.S., ca fiind introdusă împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis, în parte,

acțiunea principală având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul

E.M. în contradictoriu cu pârâtele E.I., P.S. și B.S., având ca obiect „

succesiune”.

S-a respins capătul

de cerere prin s-a solicitat sporirea lotului ce va fi atribuit reclamantului E.M.

cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului casă de locuit, ca

neîntemeiat.

S-a respins cererea

reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă în contradictoriu cu

reclamantul-pârât E.M.

Masa succesorală,

calitatea de moștenitori a părților și cotele cuvenite acestora au fost

stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 07 decembrie 2010.

S-a omologat raportul

de expertiză în specialitatea construcții întocmit de inginer expert P.N., în

varianta a II-a de lotizare.

S-a dispus ieșirea

din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală prin formarea

și atribuirea de loturi în natură conform raportului de expertiză întocmit de

ing. exp. P.N., potrivit variantei 2 de lotizare, propusă de expert, pe care l-a

omologat și a atribuit loturile.

S-au compensat între părți

cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta E.I. să plătească

reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva încheierii

de admitere în principiu din 07 decembrie 2010 și a sentinței civile nr. 2012

din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia, au declarat recurs pârâtele E.I.,

P.S. și B.S., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea

încheierii de admitere în principiu și a sentinței recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar, în subsidiar, admiterea

recursului, modificarea în parte a încheierii și sentinței atacate în sensul de

a se dispune respingerea excepției prescripției dreptului de opțiune

succesorală a pârâtelor B.S. și P.S., invocate de intimatul reclamant, să se

constate că pârâtele B.S. și P.S. au vocație succesorală la moștenirea

defunctului E.M., să se stabilească cotele ideale ale părților din bunurile ce

formează masa partajabilă, să fie omologat raportul de expertiză efectuat de expert

tehnic P.N. în varianta I de lotizare, să fie admisă cererea reconvențională

așa cum a fost formulată și să fie obligat intimatul reclamant la plata

cheltuielilor de judecată.

Recurentele E.I., B.S.

și P.S. au invocat excepția netimbrării cererii de partaj, solicitând anularea

sentinței civile nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia pentru

nerespectarea Legii nr. 146/1997-Legea taxelor judiciare de timbru.

Tribunalul Olt, secția

I civilă, prin Decizia nr. 566 din 17 mai 2012 a respins excepția netimbrării,

ca neîntemeiată și recursul, ca nefondat.

În baza art. 274 C.

proc. civ. recurentele au fost obligate, în solidar, să plătească intimatului

suma de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

La data de 4 iulie

2014 reclamantele P.S., E.I., B.S. au formulat cerere de revizuire, invocând

dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. și art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

pentru contrarietate de hotărâri între sentința civilă nr. 2012 din 19

decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia, Decizia civilă nr. 566 din 17 mai 2012 a

Tribunalului Olt, pe de o parte, și sentința civilă nr. 624 din 28 martie 2013

a Judecătoriei Corabia, pe de altă parte.

Învestită cu

soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1410

din 8 octombrie 2014 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.

322 pct. 4 de cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a

declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile

art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt.

Împotriva acestei

decizii au formulat cerere de recurs reclamantele, invocând dispozițiile art. 328

alin. (2) C. proc. civ. și criticând hotărârea de declinare a competenței, cale

de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte.

În motivare au arătat

că, în Dosarul nr. 1177/54/2014, Curtea de Apel Craiova a declinat în mod

greșit competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt,

hotărârile potrivnice fiind pronunțate de Judecătoria Corabia și Tribunalul Olt.

Recurenții fac

vorbire de faptul că în Dosarul nr. 3320/104/2013 Tribunalul Olt a judecat alte

două hotărâri potrivnice, din care una era pronunțată chiar de tribunal, iar

cererea de revizuire trebuia trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel

Craiova.

La termenul de

judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a pus în discuție excepția

inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele

măsuri pentru accelerarea proceselor.

Recursul nu este admisibil

pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel

Craiova, prin Decizia nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a disjuns cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 de cea întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de

soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt.

Recurenții au invocat

ca temei de drept al prezentei cereri de recurs dispozițiile art. 328 alin. (2)

C. proc. civ.

Potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dacă hotărârea s-a cerut pentru

hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care

instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei

hotărâre este irevocabilă.

Textul legal deschide

calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în revizuire pe

temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cu excepția menționată,

respectiv când instanță de revizuire este Înalta Curte, dar acest text nu își

găsește aplicabilitatea în speță, deoarece Decizia atacată nr. 1410 din 8

octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova - nu a soluționat cererea de revizuire,

ci a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de învestirea legală a

instanței, respectiv de competența sa materială.

Prin urmare, cum prin

Decizia atacată nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova - nu a

fost soluționată cererea de revizuire, ci s-a dezlegat doar o chestiune de

ordine publică legată de competența sa materială, în cauză, calea de atac a

recursului privește doar soluția de declinare a competenței de soluționare a

cererii de revizuire formulate de revizuente.

Dispozițiilor art. 158

alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dacă instanța se declară necompetentă,

hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată

instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională,

competent.

În speță, sunt

incidente aceste dispoziții legale întrucât recursul declarat privește

hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei.

Or, cum împotriva hotărârii

de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs apare ca

inadmisibil și va fi respins ca atare.

Față de cele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 158 alin. (3) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de revizuentele E.I., P.S. și B.S. împotriva Deciziei nr. 566

din 17 mai 2012 a Tribunalului Olt, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1655/213/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2015.