ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 93/2015

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 28 iulie 2010 reclamantul E.M. a chemat în judecată pe pârâtele E.I., P.S. și B.S. pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună deschiderea succesiunii autorului E.M., decedat, să se stabilească moștenitorii cu vocație succesorală utilă și cotele acestora și să fie sistată starea de indiviziune prin formarea și atribuirea loturilor. Prin încheierea de admitere in principiu din data de 07 decembrie 2010 s-a stabilit masa succesorală rămasă după defunctul E.M. și s-a constatat că moștenitori legali cu vocație succesorală au rămas reclamantul E.M., în calitate de descendent de gradul I, cu o cotă de 3/4, și E.I., în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4, aceștia acceptând moștenirea, conform art. 685 si 689 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 2012 din 19 decembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Corabia, în Dosar nr. 1655/311/2010, s-a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală al pârâtelor B.S. și P.S., invocată de către reclamant. S-a constatat că pârâtele B.S. și P.S. sunt străine de moștenirea autorului E.M. S-a respins acțiunea principală, având ca obiect partaj succesoral, formulată de reclamantul E.M. în contradictoriu cu pârâtele B.S. și P.S., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a admis, în parte, acțiunea principală având ca obiect partaj succesoral formulată de reclamantul E.M. în contradictoriu cu pârâtele E.I., P.S. și B.S., având ca obiect „ succesiune”.

S-a respins capătul de cerere prin s-a solicitat sporirea lotului ce va fi atribuit reclamantului E.M. cu contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului casă de locuit, ca neîntemeiat. S-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamantul-pârât E.M. Masa succesorală, calitatea de moștenitori a părților și cotele cuvenite acestora au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 07 decembrie 2010. S-a omologat raportul de expertiză în specialitatea construcții întocmit de inginer expert P.N., în varianta a II-a de lotizare. S-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce compun masa succesorală prin formarea și atribuirea de loturi în natură conform raportului de expertiză întocmit de ing.

exp. P.N., potrivit variantei 2 de lotizare, propusă de expert, pe care l-a omologat și a atribuit loturile. S-au compensat între părți cheltuielile de judecată și a fost obligată pârâta E.I. să plătească reclamantului suma de 100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva încheierii de admitere în principiu din 07 decembrie 2010 și a sentinței civile nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia, au declarat recurs pârâtele E.I., P.S. și B.S., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii și sentinței atacate în sensul de a se dispune respingerea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală a pârâtelor B.S.

și P.S., invocate de intimatul reclamant, să se constate că pârâtele B.S. și P.S. au vocație succesorală la moștenirea defunctului E.M., să se stabilească cotele ideale ale părților din bunurile ce formează masa partajabilă, să fie omologat raportul de expertiză efectuat de expert tehnic P.N. în varianta I de lotizare, să fie admisă cererea reconvențională așa cum a fost formulată și să fie obligat intimatul reclamant la plata cheltuielilor de judecată. Recurentele E.I., B.S. și P.S. au invocat excepția netimbrării cererii de partaj, solicitând anularea sentinței civile nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia pentru nerespectarea Legii nr. 146/1997-Legea taxelor judiciare de timbru.

Tribunalul Olt, secția I civilă, prin Decizia nr. 566 din 17 mai 2012 a respins excepția netimbrării, ca neîntemeiată și recursul, ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ. recurentele au fost obligate, în solidar, să plătească intimatului suma de 2.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La data de 4 iulie 2014 reclamantele P.S., E.I., B.S. au formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. și art. 322 pct. 7 C. proc. civ. pentru contrarietate de hotărâri între sentința civilă nr. 2012 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Corabia, Decizia civilă nr. 566 din 17 mai 2012 a Tribunalului Olt, pe de o parte, și sentința civilă nr. 624 din 28 martie 2013 a Judecătoriei Corabia, pe de altă parte.

Învestită cu soluționarea cererii de revizuire, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 de cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt. Împotriva acestei decizii au formulat cerere de recurs reclamantele, invocând dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. și criticând hotărârea de declinare a competenței, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte. În motivare au arătat că, în Dosarul nr. 1177/54/2014, Curtea de Apel Craiova a declinat în mod greșit competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. în favoarea Tribunalului Olt, hotărârile potrivnice fiind pronunțate de Judecătoria Corabia și Tribunalul Olt. Recurenții fac vorbire de faptul că în Dosarul nr. 3320/104/2013 Tribunalul Olt a judecat alte două hotărâri potrivnice, din care una era pronunțată chiar de tribunal, iar cererea de revizuire trebuia trimisă spre competentă soluționare Curții de Apel Craiova. La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2015, Înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului în raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea proceselor. Recursul nu este admisibil pentru următoarele considerente: Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 4 de cea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Olt. Recurenții au invocat ca temei de drept al prezentei cereri de recurs dispozițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (2) C. proc. civ. dacă hotărârea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice calea de atac este recursul, cu excepția cazului în care instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție, a cărei hotărâre este irevocabilă. Textul legal deschide calea de atac a recursului împotriva hotărârilor pronunțate în revizuire pe temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., cu excepția menționată, respectiv când instanță de revizuire este Înalta Curte, dar acest text nu își găsește aplicabilitatea în speță, deoarece Decizia atacată nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova - nu a soluționat cererea de revizuire, ci a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de învestirea legală a instanței, respectiv de competența sa materială. Prin urmare, cum prin Decizia atacată nr. 1410 din 8 octombrie 2014 a Curții de Apel Craiova - nu a fost soluționată cererea de revizuire, ci s-a dezlegat doar o chestiune de ordine publică legată de competența sa materială, în cauză, calea de atac a recursului privește doar soluția de declinare a competenței de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuente.

Dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. prevăd că dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională, competent. În speță, sunt incidente aceste dispoziții legale întrucât recursul declarat privește hotărârea de declinare a competenței de soluționare a cauzei. Or, cum împotriva hotărârii de declinare nu se poate declara nicio cale de atac, prezentul recurs apare ca inadmisibil și va fi respins ca atare. Față de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentele E.I., P.S. și B.S. împotriva Deciziei nr. 566 din 17 mai 2012 a Tribunalului Olt, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1655/213/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2015.