ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2324/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la data de 03.10.2012, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: partajarea masei succesorale rămase de pe urma defuncților părinți R., decedat la 02.04.2012 și G., decedată la 19.06.2009, reducțiunea testamentului universal autentificat sub nr. x din 09.09.2011 de BNP X. până la respectarea cotei rezervatare de 1/5 pentru fiecare fiu sau fiică, constatarea dreptului de proprietate, ca urmare a uzucapiunii de peste 30 de ani în favoarea defuncților părinți pentru casa de locuit, 2 bucătarii de vară, un grajd și 1.800 mp teren aferent situat județul Neamț și încă 3.204 mp teren intravilan fânețe la punctul "Măieruș" comuna Tarcău, la punctul "Ața "comuna Tarcău, încă 3.600 mp fânețe, la punctul " Bătrâna" 800 mp fânețe în comuna Tarcău.

Prin sentința civilă nr. 224 din 01.03.2017, pronunțată de Judecătoria Bicaz, a fost admisă, în parte, cererea principală formulată de reclamantul A., având ca obiect partaj succesoral și acțiune în constatare.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta B.

S-a constatat că pârâta reclamantă, B. are un drept de creanță asupra moștenirii defunctei G. de 4.000 RON.

S-a constatat ca pârâta reclamantă B. are un drept de creanță în valoare de 13.325 RON față de moștenirea defunctului R.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului A. privind constatarea unui drept de creanță față de moștenirea defuncților de 4.400 RON, constând în lucrări de construcție (îmbunătățiri casă, construire șură și coteț).

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei reclamante B. privind includerea în masa de partaj a sumei de 15.000 Iei.

S-a dispus deschiderea succesiunilor defuncților R. și G., masa succesorală, calitatea de moștenitori și dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale a fost stabilită prin încheierea de admitere în principiu din data de 29.10.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

S-a constatat că au înțeles să rămână străine de moștenirea defuncților pârâtele N., P. și S.

S-a constatat că nu au calitatea de moștenitori pârâtele M. și L.

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților potrivit variantei IV din raportul de lotizare efectuat de dl. Expert T., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A fost obligată pârâta reclamantă B. să plătească sultă compensatorie de 3.468 RON pârâtei C. și 4.780 RON reclamantului pârât A.

Au fost obligați, în solidar, pârâții K., H., J., F. si G. să plătească reclamantului pârât A. sultă compensatorie în valoare de 2.261 lei.

Prin decizia nr. 1519 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, s-a admis apelul declarat de pârâta reclamantă B. împotriva sentinței civile nr. 224 din data de 01.03.2017, pronunțate de Judecătoria Bicaz. A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul următor:

A fost obligată fiecare dintre pârâtele U. și O. sa plătească pârâtei reclamante B. câte 2.175 RON, în loc de 1.675 RON cheltuieli de judecată.

Au fost obligați, în solidar, pârâții K., H., J., F. și G. să plătească pârâtei reclamante B. suma de 2.175 iei, în loc de 1.650 RON cheltuieli de judecată și reclamantului - pârât A. suma de 472 RON, în loc de 25 RON, cheltuieli de judecată.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta reclamantă B. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 29.10.2014.

S-a respins, ca fiind tardiv formulat, apelul declarat de pârâtul A. împotriva aceleiași sentințe.

S-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de numitul V. împotriva aceleiași sentințe.

S-a anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârâta G. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei din urmă decizii, intervenientul V. a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Neamț la data de 25 ianuarie 2018.

Tribunalul Neamț, prin adresa din 09 mai 2018, a înaintat cererea de recurs, împreună cu dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 mai 2018 și a primit termen la 12 iunie 2018.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de necompetență materială, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Trimiterea dosarului spre soluționare de către tribunal, pe cale administrativă, nu poate învesti legal instanța supremă.

Astfel, cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei judecăți, a fost înregistrată pe rolul instanțelor la data de 03 octombrie 2012, motiv pentru care, în raport de dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. 24 din Legea nr. 134/2010, speței îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. din 1865.

Potrivit art. 4 pct. 1 din C. proc. civ.:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Or, în speță, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 4 pct. 1 din C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curții de apel și nici de o alta hotărâre, într-o materie prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecății recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispoziția procedurală menționată nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor ci, dimpotrivă, folosește două criterii ale circumscrierii acestei competențe - unul care vizează ierarhia instanțelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curților de apel) și celălalt indicația expresă a legii ("cazurile prevăzute de lege").

Așadar, aceste două criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competențe de drept comun, ceea ce înseamnă că instanța supremă are competență în materia recursurilor doar cu privire la deciziile curților de apel, pentru hotărârile altor instanțe fiind necesară o prevedere expresă a legii, aptă să atragă judecata în recurs de către instanța supremă.

O interpretare în sens contrar, care să atribuie competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, indiferent de hotărârea ce face obiectul acesteia, ar însemna nesocotirea conținutului expres al normei și extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugarea la lege, în contradicție cu dispozițiile constituționale (conform art. 126 alin. (2) din Constituție "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege").

Nici Decizia Curții Constituționale nr. 369/2017 nu este aptă să demonstreze competența de drept comun a instanței supreme în materia recursului, obiectul controlului de constituționalitate reprezentându-l sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din conținutul art. 18 alin, (2) din Legea nr. 2/2013, dispoziția legală nefiind, de altfel, incidență litigiului care este guvernat, cum s-a arătat, de prevederile C. proc. civ. de la 1865.

Totodată, potrivit art. 299 alin. (2) din C. proc. civ., "recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel".

Cum în speță, acțiunea a învestit în primă instanță judecătoria, iar soluționarea în apel a cauzei a realizat-o tribunalul, rezultă că instanța imediat superioară este curtea de apel.

Pentru aceste considerente, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, ca instanță ierarhic superioară celei care a realizat judecata în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de intervenientul V. împotriva Deciziei nr. 1519 din 29 noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.06.2018.