ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5275/2018

Ședința publică din data de 11 decembrie 2018

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz la 10 mai 2013 sub nr. x/2013, reclamanții A. și B. au chemat-o în judecată pe pârâta Comuna C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 954, art. 1846 și art. 1860 C. civ.

Prin cererea depusă la 28 mai 2013, reclamanții au precizat că valoarea obiectului litigiului este în cuantum de 28.894,9 RON.

Prin încheierea din 19 iunie 2014, Judecătoria Bicaz a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de G., H., I., J., K., L., M. și N., aceștia fiind introduși în cauză în calitate de intervenienți.

Prin sentința civilă nr. 283 din 16 martie 2017, Judecătoria Bicaz a admis în parte acțiunea; a admis cererea de intervenție principală formulată în cauză; a constatat că succesiunea defunctei E. s-a deschis la 19 ianuarie 1991, succesiunea defunctului D. s-a deschis la 30 noiembrie 1993, iar succesiunea defunctei F. s-a deschis la 7 august 2004, în comuna C., județul Neamț; a constatat că reclamanta B. este unicul moștenitor al defuncților E., D. și F.; a constatat că reclamanții au dobândit prin uzucapiune, unind posesia lor cu cea a autorilor E. și D., dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.813 mp, situat în intravilanul satului Telec, strada x, comuna C., județul Neamț; a constatat că reclamanții au dobândit prin accesiune artificială imobiliară dreptul de proprietate asupra construcției constând în casă de locuit C1, în suprafață de 142 mp și construcției C2, în suprafață de 68 mp, edificate pe terenul în suprafață de 984 mp curți construcții, parte din terenul pentru care s-a constatat uzucapiunea; a respins ca neîntemeiată cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pentru suprafața de 315 mp, teren cu destinația de drum; a constatat că intervenienții au un drept gratuit de trecere pe suprafața de 315 mp, teren cu destinația de drum; i-a obligat pe reclamanți la plata către intervenientul M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.755 RON.

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B. au declarat apel, prin care au formulat critici de netemeinice și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 105 din 23 ianuarie 2018, Tribunalul Neamț, secția I civilă a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că: a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de intervenienții G., H., I., J., K., L., M. și N.; a înlăturat din sentința atacată a dispoziției privind constatarea în favoarea intervenienților a unui drept de trecere gratuit pe suprafața de 315 mp cu destinația de drum și a dispoziției privind obligarea reclamanților la plata către intervenientul M. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.755 RON; a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea intervenienților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate; i-a obligat pe intimații-intervenienți la plata a câte 218,75 RON fiecare către apelanții-reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, intervenienții K., L., M., H., G., N., J. și I. au declarat recurs, prin care au solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a deciziei atacate și, în urma rejudecării, compensarea în tot a cheltuielilor de judecată efectuate de părți în apel, precum și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț la 12 iunie 2018.

Tribunalul Neamț a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, unde înregistrat pe rolul secției a II-a Civile la 6 august 2018.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de tribunal în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv.

Potrivit art. 96 pct. 3 C. proc. civ., "curțile de apel judecă: ca instanțe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege", iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 965 din 14 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel.

Având în vedere că deciziile pronunțate în interesul legii au caracter obligatoriu pentru instanțele judecătorești de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform art. 517 alin. (4) C. proc. civ., rezultă că dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018 se impune a fi respectată începând cu 14 noiembrie 2018.

Pornind de la aceste considerații, instanța supremă constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă decizia civilă nr. 105 din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă.

Fiind atacată o hotărâre pronunțată în apel de tribunal, rezultă că recursul declarat împotriva acestei hotărâri este de competența materială a curții de apel, ca instanță imediat superioară tribunalului.

Având în vedere că instanța imediat superioară Tribunalului Neamț este Curtea de Apel Bacău, rezultă că soluționarea recursului declarat în prezenta cauză este de competența materială a acestei din urmă instanțe.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), raportat la art. 96 pct. 3 și art. 97 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței sale materiale și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurenții-intervenienți K., L., M., H., G., N., J. și I. împotriva deciziei civile nr. 105 din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă, în favoarea Curții de Apel Bacău.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2018.