ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 29 iulie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, printre altele, a respins, ca nefondată, sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020, cu privire la persoana solicitată A., în sensul menținerii măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Elenă.

În temeiul art. 242 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 218 din C. proc. pen., art. 202 alin. (1), (3), (4) lit. d) din C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu față de persoana solicitată A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data rămânerii definitive a încheierii.

S-a dispus punerea în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2020, emis de Curtea de Apel Ploiești, la data rămânerii definitive a prezentei încheieri, dacă nu este reținut, arestat sau în executarea altei pedepse privative de libertate, în altă cauză.

În temeiul art. 221 alin. (1) din C. proc. pen., s-a impus persoanei solicitate obligația de a nu părăsi imobilul din localitatea Târgșoru Vechi, strada x nr. 11, jud. Prahova, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza.

În temeiul art. 221 alin. (2) din C. proc. pen., pe durata arestului la domiciliu, s-au impus persoanei solicitate următoarele obligații:

a) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemată;

b) să nu ia legătura și să nu comunice pe nicio cale cu B. și cu C., persoane nominalizate în hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare elene.

În temeiul art. 221 alin. (4) din C. proc. pen., s-a atras atenția persoanei solicitate că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, la data de 15.07.2020, pe rolul Curții de Apel Ploiești a fost înregistrată adresa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată A. având în vedere prevederile art. 113 și art. 104 din Legea nr. 302/2004.

Examinând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că, prin Sentința penală nr. 50 din data de 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 109 rap. la art. 104 alin. (3), (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Grecia prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 22 martie 2018 de autoritățile judiciare ale Republicii Elene, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Creta față de persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. a consimțit să fie predată autorităților judiciare din Republica Elenă.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Elenă, pentru executarea unei pedepse de 8 (opt) ani închisoare, aplicată prin hotărârea judecătorească nr. 47/2014 a Curții de Apel din Creta - Grecia pentru săvârșirea în perioada 11 februarie - 12 februarie 2008, pe teritoriul Greciei, a unei infracțiuni de "furt calificat săvârșită de două sau mai multe persoane care s-au unit pentru a comite tâlhării repetate ca profesie și în mod obișnuit", prevăzută și pedepsită de art. 1, 5, 12, 13f, 14, 16-19, 26.1, 27.1, 45, 51, 52, 60, 61, 63, 74, 79, 98, 374 d și e, coroborate cu 372.1 din C. pen. grec, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost dispusă arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 iunie 2020 până la data de 18 iulie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Republica Elenă, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost emis de îndată mandatul de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore, începând cu data de 18 iunie 2020, ora 13:30 până la 19.06.2020 ora 13:30.

Ca urmare a afecțiunilor grave cu care persoana solicitată a fost diagnosticată, s-a dispus încarcerarea acesteia într-o unitate spital din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind așteptată data organizării misiunii de transport către autoritățile judiciare din Republica Elenă.

La data de 08.07.2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a solicitat menținerea măsurii arestării în vederea predării față de A., învederând că până la acest moment, persoana solicitată nu a putut fi predată autorităților din Republica Elenă, data la care o asemenea misiune ar putea fi îndeplinită fiind 20 iulie 2020. S-a mai arătat că această situație a fost determinată de regimul curselor aeriene între România și Grecia, existând un număr relativ redus de curse, precum și necesitatea ca transportul persoanei solicitate în Grecia să fie asigurat prin prezența la bordul navei a unui medic, tocmai ca urmare a afecțiunilor medicale extrem de severe cu care persoana solicitată a fost diagnosticată.

Prin încheierea de ședință pronunțată la termenul din 10 iulie 2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020, cu privire la persoana solicitată A. și, în baza art. 104 alin. (9) și (11) coroborat cu art. 113 alin. (1)-(3) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus menținerea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Elenă a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, de la 19.07.2020 până la 17.08.2020, inclusiv.

S-a reținut că prin documentele înaintate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, s-a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată A., avându-se în vedere evoluția epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată starea de urgență și ulterior instituită starea de alertă, autoritățile judiciare ale statului solicitant învederând că nu pot proceda la preluarea persoanei solicitate anterior datei de 20 iulie 2020, fiind în continuare în vigoare mai multe restricții în materia transportului transfrontalier, astfel încât transferul persoanei solicitate nu este posibil în intervalul pentru care anterior a fost dispusă măsura restrictivă de libertate. Astfel, autoritățile elene au solicitat ca predarea persoanei solicitate să aibă loc la data de 20 iulie 2020, dată la care însă nu s-a realizat predarea.

Curtea de apel a reținut, pe de o parte, că din verificările efectuate pe cale telefonică la data de 28 iulie 2020 nu a rezultat că ar fi fost stabilit un nou termen pentru predarea persoanei solicitate, iar pe de altă parte că, având în vedere starea de sănătate extrem de precară a persoanei solicitate, prin mesajul primit de la Biroul SIRENE Grecia la data de 13 iulie 2020, autoritățile judiciare elene au solicitat următoarele informații:

- dacă persoana solicitată dorește să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Grecia;

- care este opinia autorităților judiciare din România cu privire la posibilitatea executării pedepsei în România;

- dacă executarea pedepsei în România poate conduce la protejarea stării de sănătate, precum și la reabilitarea socială a persoanei solicitate.

Ca urmare a acestei adrese, au fost solicitate opinii ale instituțiilor implicate - Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor și PNT Spital DEJ, persoana solicitată opunându-se executării pedepsei în România, motivat de împrejurarea că în Republica Elenă este incidentă prescripția executării pedepsei, conform unor modificări legislative intervenite în anul 2016.

În concluzie, s-a reținut că nu a fost stabilită o nouă dată pentru predare, autoritățile judiciare străine fiind în așteptarea unui răspuns al autorităților române care ar putea determina formularea unei cereri de recunoaștere a hotărârii pe cale principală.

Astfel, s-a constatat că deși în acest stadiu al procedurii legea specială nu reglementează posibilitatea dispunerii unor măsuri preventive alternative stării de arest preventiv, lipsa unei noi date convenite pentru predare, ca și posibilitatea formulării unei cereri de recunoaștere a hotărârii străine, justifică lipsa unei situații certe a persoanei solicitate, motiv pentru care, în opinia acesteia, măsura arestării preventive nu poate fi prelungită în temeiul posibilității formulării unei cereri ulterioare de recunoaștere a hotărârii și nici în absența unei date noi de preluare de către autoritățile solicitante, necunoscându-se data până la care ar fi necesară menținerea stării de arest.

Totodată, s-a reținut că măsura arestării preventive, ce poate fi menținută până la împlinirea termenului de 180 de zile, se impune a fi raportată la situația medicală extrem de dificilă a persoanei solicitate, care a pierdut un membru inferior și este practic nevăzătoare, având dificultăți serioase de a se deplasa în absența unui însoțitor.

Astfel, deși privarea de libertate a persoanei solicitate prin arest preventiv s-a întemeiat la început pe necesitatea de a asigura buna desfășurare a procedurii de transfer și evitarea riscului ca persoana solicitată să se sustragă de la proces sau să încerce comiterea altor fapte de natură penală, la acest moment al procedurii, judecătorul este obligat să analizeze necesitatea continuării detenției sau luării unei măsuri preventive alternative, care să fie aptă să asigure prezența în cazul procedurii ulterioare.

În urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, ținând cont de conduita procesuală a persoanei solicitate, datele care circumstanțiază persoana acesteia, starea de sănătate fiind extrem de deteriorată, curtea de apel a apreciat că, la acest moment, apărarea ordinii publice și asigurarea procedurii inițiate se pot realiza și pe calea unei măsuri mai puțin intruzive în substanța dreptului la libertate, iar riscul exercitării unor presiuni asupra unor martori sau al influențării bunei desfășurări a urmăririi penale, pericolul de sustragere de la proceduri și riscul săvârșirii unor noi infracțiuni pot fi eliminate și prin incidența măsurii preventive a arestului la domiciliu.

S-a avut în vedere de instanță, în aprecierea îndeplinirii condiției pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea persoanei solicitate în libertate, gravitatea faptelor presupus a fi fost săvârșite, modalitatea și împrejurările în care s-au desfășurat acestea, natura și importanța valorilor sociale pretins a fi fost lezate prin activitatea infracțională, tulburare socială produsă pe fondul potențării fenomenului infracțional de acest tip, dar și lipsa riscului de reiterare a acțiunilor prohibite de legea penală, cât timp stare de sănătate îi îngăduie cu mare dificultate să se deplaseze.

Împotriva acestei încheieri penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin motivele de contestație formulate în scris, contestatorul parchet a arătat, în esență, că, din economia dispozițiilor Legii nr. 302/2004, rezultă că arestarea în vederea predării este singura măsură ce se poate dispune în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare. Astfel, art. 104 alin. (6) stipulează că, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

În baza alin. (8) al aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. (5) și (7), atunci când judecătorul apreciază necesar să acorde un termen pentru luarea unei hotărâri cu privire la predare, arestarea persoanei solicitate în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare se dispune prin încheiere motivată.

În plus, potrivit alin. (9) al aceluiași articol, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării, sens în care instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Reprezentantul Ministerului Public a criticat faptul că la adoptarea soluției analizate, judecătorul fondului a invocat dispozițiile art. 104 alin. (11) (teza I), fără însă a avea în vedere teza ultimă a aceluiași alineat, conform căreia în situația în care, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Pe de altă parte, conform art. 113 alin. (2) din Legea 302/2004, dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

În alin. (3) al aceluiași articol se prevede că în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt sa constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

Astfel, s-a arătat că din coroborarea dispozițiilor legale enunțate rezultă că se impune menținerea arestării în vederea predării a persoanei solicitate A., nefiind depășite termenele maxime pentru predare, iar înlocuirea măsurii arestării cu măsura controlului judiciar nu are temei legal.

De altfel, s-a susținut că este nejustificată aprecierea primei instanțe potrivit căreia măsura arestului la domiciliu este oportună în momentul de față, în condițiile în care, la data de 18.06.2020 a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, Curtea considerând că măsura arestării se impune câtă vreme, în raport de natura, numărul și specificul infracțiunilor pentru care s-a solicitat predarea, activitatea pretins infracțională are o gravitate deosebită.

Totodată, s-a învederat faptul că instanța de fond a apreciat, la acel moment, că starea sănătății persoanei solicitate nu împietează asupra punerii în executare a mandatului european de arestare și nu este de natură a amâna predarea acesteia, instituțiile implicate în procedurile de predare având obligația luării tuturor măsurilor necesare pentru a asigura sănătatea persoanei în cauză.

În concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 302/2004 și al dispozițiilor art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., parchetul a solicitat admiterea contestației, desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, în sensul menținerii arestării în vederea predării persoanei solicitate A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 30.07.2020, sub nr. x/2020, fixându-se, totodată, prim termen de judecată la data de 06.08.2020, preschimbat pe cale administrativă pentru data de 04.08.2020.

Examinând contestația formulată, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ: "După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 15.07.2020, pe rolul Curții de Apel Ploiești a fost înregistrată adresa nr. x/2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin care s-a solicitat luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată A. având în vedere prevederile art. 113 și art. 104 din Legea nr. 302/2004, deoarece se intenționează preluarea persoanei solicitate la data de 20 iulie 2020, având în vedere că nu sunt suficiente zboruri între Grecia și România, dar și din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, precum și a afecțiunilor pe care le are persoana solicitată, fiind necesară și prezența unui cadru medical în timpul transportului.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Grecia nu a putut fi realizată până la data de 18 iulie 2020, dată până la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării prin sentința penală definitivă nr. 50 din data de 18 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, și menținută prin încheierea de ședință pronunțată la termenul din 10 iulie 2020, instanța de fond, eludând dispozițiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a respins solicitarea de menținere a măsurii arestării în vederea predării, dispuse prin hotărârea de predare, în privința persoanei solicitate A. și a dispus punerea acesteia în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. x/2020, emis de Curtea de Apel Ploiești, la data rămânerii definitive a încheierii pronunțate, dacă nu este reținut, arestat sau în executarea altei pedepse privative de libertate, în altă cauză.

Evaluând încheierea contestată prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată caracterul nelegal al acesteia, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării este obligatorie în situația dată, în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, iar prin măsura arestării se asigură predarea și prezența persoanei solicitate în fața autorităților judiciare străine.

Mai exact, persoana solicitată trebuie să fie în custodia statului pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate și în bune condiții a procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, iar măsura arestării în vederea predării este una complementară care asigură, așa cum s-a arătat, punerea în executare a predării persoanei solicitate.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Or, contrar aprecierilor instanței de fond, prin punerea persoanei solicitate A. în stare de libertate nu se poate asigura o custodie sub autoritatea statului care să faciliteze predarea acesteia către autoritățile judiciare din Grecia, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și 11 teza finală cu referire la art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, redate în preambulul prezentelor considerente.

În continuare, Înalta Curte observă că deși autoritățile elene nu au stabilit o nouă perioadă de preluare, dispozițiile legale în materie prevăd în sarcina statului solicitat doar posibilitatea menținerii măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate până la predarea efectivă sau până la împlinirea celor 180 de zile de detenție, motiv pentru care, în contextul epidemiei de COVID-19 și a măsurilor ce se impun pentru evitarea răspândirii virusului, este necesară continuarea procedurii de executare a mandatului european de arestare și de predare a persoanei solicitate.

Deopotrivă, se observă că motivele invocate de autoritățile elene au caracter obiectiv, au la bază o situație pandemică care afectează întreaga lume, sunt justificate de măsurile impuse de state pentru a înlătura sau micșora riscul de răspândire a epidemiei de COVID-19 și de asigurare a securității persoanelor care sunt implicate în procedura de predare.

Acest aspect trebuie coroborat cu diligențele depuse de autoritățile elene de a stabili un termen de predare relativ apropiat de momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a stabilit predarea persoanei solicitate, termen care nu justifică stoparea actualei proceduri și reluarea acesteia la o altă dată.

Pe de altă parte, referitor la existența unor motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, care împiedică efectuarea predării, Înalta Curte constată că legiuitorul a reglementat în mod expres această situație, fiind cuprinse mențiuni clare în dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 redate mai sus și care prevăd prelungirea termenului cu 10 zile în astfel de cazuri, iar situația la nivelul celor două state generată de epidemia de COVID-19 reprezintă un motiv temeinic care să împiedice efectuarea predării. Cu toate acestea, se constată că, față de persoana solicitată A., nu a fost depășit termenul maxim de predare, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Grecia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele constituționale prevăzute de art. 21 și art. 23 din Constituție, precum și de art. 5 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Înalta Curte apreciază că instanța de fond, prin încheierea contestată, în mod eronat, a dispus punerea acesteia în libertate.

Totodată, se constată că menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării este în concordanță și cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat, în interpretarea art. 23 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 că "autoritățile implicate trebuie să convină asupra unei noi date a predării, în temeiul acestei dispoziții, și în cazul în care predarea persoanei căutate, în termenul de 10 zile de la o primă nouă dată a predării convenită în temeiul dispoziției menționate, este împiedicată de un caz de forță majoră" (Cauza C-640/15, Hotărârea din 25 ianuarie 2017). Noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă, astfel cum a fost stabilită în jurisprudența constantă a Curții, în sensul de "împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate", în pofida diligenței manifestate de autoritățile implicate în procedura predării persoanei solicitate.

Prin urmare, în contextul pandemic actual, predarea persoanei solicitate nu s-a putut realiza din motive independente de voința autorităților solicitate, respectiv solicitante, motive care se circumscriu împrejurărilor relevate anterior, iar durata detenției persoanei solicitate A. nu are un caracter excesiv, fiind, totodată, inferioară limitei maxime prevăzute de lege.

În raport de această concluzie devin aplicabile dispozițiile art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum au fost redate mai sus, iar în contextul anterior descris, persoana solicitată aflându-se în executarea mandatului european de arestare în vederea predării, Înalta Curte apreciază că se impune menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile elene.

Așadar, în considerarea tuturor argumentelor anterior expuse, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte va admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva încheierii din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va desființa încheierea atacată și, rejudecând:

Va menține măsura arestării provizorii în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Elenă a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18.08.2020 până la 16 septembrie 2020, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata persoană solicitată A., în cuantum de 554 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva încheierii din data de 29 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Desființează încheierea contestată și rejudecând, în fond:

Menține măsura arestării provizorii în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Elenă a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 18.08.2020 până la 16 septembrie 2020, inclusiv.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 554 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 august 2020.

GGC - GV