ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 781/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 3 și 13 din Convenția europeană a drepturilor omului a revocat măsura arestării provizorii dispusă față de persoana solicitată A. prin sentința penală nr. 50 din data de 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020 și a dispus punerea în libertate, la data rămânerii definitive a încheierii, a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. x/MEA/2020 emis la data de 18 iunie 2020 de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020, în vederea predării către autoritatea judiciară din Grecia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că prin Sentința penală nr. 50 din data de 18 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art. 109 raportat la art. 104 alin. (3), (7) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Grecia prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea mandatului european de arestare nr. x emis la data de 22 martie 2018 de autoritățile judiciare ale Republicii Elene, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Creta față de persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A. a consimțit să fie predată autorităților judiciare din Republica Elenă, în baza mandatului european de arestare nr. x emis la data de 22 martie 2018 de autoritățile judiciare ale Republicii Elene, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Creta.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Elenă, pentru executarea unei pedepse de 8 (opt) ani închisoare, aplicate prin Hotărârea judecătorească nr. 47/2014 a Curții de Apel din Creta - Grecia pentru săvârșirea în perioada 11 februarie - 12 februarie 2008, pe teritoriul acestei țări a unei infracțiuni de "furt calificat săvârșită de două sau mai multe persoane care s-au unit pentru a comite tâlhării repetate ca profesie și în mod obișnuit", prevăzută și pedepsită de art. 1, 5, 12, 13f, 14, 16 - 19, 26.1, 27.1, 45, 51, 52, 60, 61, 63, 74, 79, 98, 374 d și e, coroborate cu 372.1 din C. pen. grec, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, exclusiv pentru faptele menționate în mandatul european de arestare.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost dispusă arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 19 iunie 2020 până la data de 18 iulie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Republica Elenă, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a fost emis de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută 24 de ore, începând cu data de 18 iunie 2020, ora 13:30 până la 19 iunie 2020 ora 13:30.

Ca urmare a afecțiunilor grave cu care persoana solicitată a fost diagnosticată, s-a dispus încarcerarea acesteia într-o unitate spital din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, fiind așteptată data organizării misiunii de transport către autoritățile judiciare din Republica Elenă.

În ceea ce privește regimul măsurii preventive de la data punerii în executare a măsurii Curtea a reținut că la data de 13 noiembrie 2020 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a solicitat o nouă menținere a măsurii arestării în vederea predării, învederând că persoana solicitată nu a putut fi predată autorităților din Republica Elenă, în această țară fiind declarat lock down total până la data de 30 noiembrie 2020, motiv pentru care autoritățile elene solicită prelungirea termenului de predare până după data de 30 noiembrie 2020, deoarece se află în imposibilitatea organizării misiunii de preluare având în vedere noile măsuri de siguranță impuse în contextul evoluției epidemiei de COVID-19.

Prin încheierea de ședință pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la termenul din 13 noiembrie 2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. x/2020, cu privire la persoana solicitată A. în baza art. 104 alin. (9) și (11) coroborat cu art. 113 alin. (1) - (3) din Legea nr. 302/2004 a fost dispusă menținerea măsurii arestării provizorii în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Elenă a persoanei solicitate, pentru o perioada de 30 zile, de la 16 noiembrie 2020 până la 15 decembrie 2020, inclusiv.

În temeiul aceleiași încheieri, a fost acordat termen pentru soluționarea cererii de revocare a măsurii arestării provizorii la data de 18 noiembrie 2020, ora 08:30, cu citarea persoanei solicitate prin administrația locului de deținere prin videoconferință.

Referitor la revocarea măsurii preventive, Curtea a avut în vedere că măsura preventivă a fost dispusă față de persoana solicitată la data de 19 iunie 2020, apoi menținută succesiv, întrucât predarea nu a fost posibilă din cauza pandemiei de Covid-19. Totodată, Curtea a reținut că deși atât administrația locului de detenție cât și instanța sesizată cu punerea în executare a mandatului european de arestare au făcut mai multe demersuri pentru a verifica în ce măsură mai este posibilă o misiune de preluare a persoanei solicitate de către autoritățile judiciare solicitante, până în prezent nu a primit niciun răspuns și nici nu a fost organizată nicio misiune în acest sens.

Prima instanță a constatat că persoana solicitată a fost internată o perioadă îndelungată de timp în Penitenciarul Spital Dej, a fost diagnosticat cu o afecțiune medicală extrem de severă, fiind aproape nevăzător și având amputat un membru inferior, situație în care se confruntă cu probleme mari inclusiv în momentul în care dorește să folosească grupul sanitar, având nevoie permanentă de sprijin. Or, în condițiile în care autoritățile elene cunoșteau starea de sănătate a persoanei solicitate nu au efectuat demersuri nici pentru preluarea mai rapidă a acesteia și nici pentru solicitarea recunoașterii pe cale principală a soluției de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Grecia, Curtea a apreciat că măsura arestării provizorii nu mai poate fi prelungită după data de 18 decembrie 2020.

Având în vedere jurisprudența constantă a CJUE (Aranyosi și Căldăraru), care statuează că executarea unui mandat european de arestare trebuie amânată dacă există un risc real de tratament inuman sau degradant din cauza condițiilor de detenție ale persoanei în cauză în statul membru emitent al mandatului, și starea precară de sănătate a persoanei solicitate (lipsa unui membru inferior, precum și lipsa aproape totală a văzului care generează o greutate extremă a persoanei solicitate de a se descurca în mediul penitenciar de o manieră individuală), Curtea a apreciat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la data dispunerii măsurii arestării provizorii, neexistând nici măcar minime informații cu privire la posibila executare a unei misiuni de preluare a persoanei solicitate de pe teritoriul României, și a revocat măsura arestării provizorii.

Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a formulat contestație, solicitând menținerea măsurii arestării provizorii. La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2020, reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu.

Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestația formulată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală (care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că persoana solicitată a fost arestată în vederea predării la data de 18 iunie 2020, măsură care a fost menținută succesiv până în prezent, nefiind depășită durata totală de 180 de zile. De asemenea, se reține că autoritățile judiciare române au făcut mai multe demersuri pentru predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare elene, acestea din urmă arătând că nu este posibilă nicio misiune de preluare a persoanei solicitate până la data de 30 noiembrie 2020 având în vedere noile măsuri de siguranță impuse în contextul evoluției pandemiei de COVID-19, în Grecia fiind declarat lock-down.

Chiar dacă jurisprudența constantă a Înaltei Curți a statuat faptul că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea sa în custodia statului, textul de lege instituie și obligativitatea instanței de a examina periodic necesitatea menținerii acestei măsuri.

Această analiză se face prin raportare și la situația particulară a persoanei private de libertate, întrucât statul este obligat să se asigure că persoanele aflate în detenție sunt deținute în condiții ce respectă demnitatea umană, că nu sunt supuse unor suferințe sau greutăți de o intensitate care depășește nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că nu li se compromite sănătatea.

Atât CEDO cât și CJUE au statuat că se impune respectarea unor condiții de detenție care să nu aducă atingere demnității umane și să nu provoace suferințe mai mari decât cele care, inevitabil, sunt inerente acestei situații (Cauza Florea contra României - CEDO Hotărâre din 14 septembrie 2020, cerere 37186/03, cauzele conexate C-404/15 și C-659/15 PPU - Aranyosi și Căldăraru).

Or, persoana solicitată are dizabilități evidente locomotorii și vizuale, fiind lipsită de acuitate vizuală și imobilizată într-un scaun cu rotile urmare a unei amputații, dizabilități care împreună cu regimul restrictiv al detenției o împiedică să se descurce în mediul penitenciar de o manieră individuală.

Având în vedere că de la data de 19 iunie 2020 când față de persoana solicitată s-a dispus măsura arestării provizorii, autoritățile elene, care cunoșteau problemele de sănătate ale acesteia, nu au organizat nicio misiune pentru preluarea mai rapidă a persoanei solicitate, căile de transport aerian către și dinspre Grecia fiind deschise în mai multe perioade, și nici pentru recunoașterea pe cale principală a soluției de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Grecia, ținând cont și de împrejurarea că statul solicitant nu a precizat dacă menține mandatul european de arestare sau dorește retragerea acestuia, menținerea persoanei solicitate în detenție provizorie în România pentru executarea mandatului european de arestare o plasează într-o situație extrem de dificilă, condițiile de detenție pentru o persoană care este aproape nevăzătoare și cu un membru inferior amputat, putând constitui un tratament degradant ori inuman, deci o încălcare a art. 3 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Față de pasivitatea autorităților elene în organizarea misiunii de preluare a persoanei solicitate, și ținând cont de afecțiunile medicale grave de care suferă persoana solicitată, se apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura arestului la domiciliu, astfel cum a solicitat Ministerul Public.

Constatând legalitatea și temeinicia încheierii din data de 18 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A. vor rămâne în sarcina statului și se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești împotriva Încheierii din data de 18 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației declarată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești rămân în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM