ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 487/2020

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 71 din data de 17 august 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki privind executarea mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23.04.2020 de autoritățile judiciare din Grecia prin care se solicită predarea persoanei solicitate A..

A luat act că persoana solicitată A., consimte să fie predată către autoritățile judiciare din Grecia, în baza mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23.04.2020 de autoritățile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de complicitate la preluarea unor cetățeni ai unor țări terțe de la granița greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul promovării lor pe teritoriul elen în concurs și în scopul obținerii unui profit ilegal, prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 parag. 1 a) - b) din Legea nr. 4251/2014, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 8 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

A constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. x/2019 emisă la data de 17 august 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 17 august 2020, orele 10:10 până la data de 18 august 2020, orele 10:10.

Conform art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 august 2020 până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Grecia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

În cauză, mandatul european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23.04.2020 de autoritățile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki este depus și tradus, în scopul urmăririi penale a persoanei solicitate A. de către autoritatea judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia-Cadru 2002/984/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Mandatul european de arestare s-a emis în vederea efectuării urmăririi penale a persoanei solicitate suspectate în legătură cu săvârșirea infracțiunii de complicitate la preluarea unor cetățeni ai unor țări terțe de la granița greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul promovării lor pe teritoriul elen în concurs și în scopul obținerii unui profit ilegal", prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 parag. 1 a) - b) din Legea nr. 4251/2014.

Conform mandatului european de arestare, emis de autoritățile din Grecia, circumstanțele cauzei constau în aceea că în data de 19.07.2016 în zona B., persoana solicitată, cu intenție a oferit ajutor lui C. la executarea proiectului de preluare de la granița greco - turcă a 9 persoane de cetățenie Pakistan, care nu aveau drept de intrare pe teritoriul grec, cu scopul promovării lor în interiorul țării. Cetățenii țării terțe au intrat pe teritoriul grec printr-un punct nestabilit pentru controlul frontierei, fără să fie supuși controlului de poliție necesar și desigur fără a avea vizate documentele de călătorie necesare. Astfel, C., după ce s-a îngrijit de identificarea lor în zona de mai sus, i-a îmbarcat în autoturismul cu nr. x marca x, proprietatea societății D. al cărei reprezentant era A.. În continuare, C. a pus în aplicare planul de promovare a cetățenilor de mai sus ai unei țări terțe în interiorul teritoriului grec și anume de la granița țării în zona B. spre interiorul țării prin intermediul rețelei rutiere naționale. Trebuie să se mai menționeze faptul că, persoanele transportate au achitat sume de bani pentru materializarea preluării lor de la granița greco-turcă pentru a fi promovați în interiorul teritoriului grec și prin urmare inculpatul de mai sus și-a asumat să execute proiectul menționat contra încasării onorariului convenit. În consecință se poate vorbi de circumstanța agravantă a profitului ilegal. Concursul lui A. se constituie din acordarea vehiculului de mai sus la executarea infracțiunii descrise.

Curtea a luat act de faptul că infracțiunea de care este acuzată persoana solicitată este sancționată de dispozițiile legii penale elene cu pedeapsa de maxim 8 ani închisoare, nu au fost formulate obiecțiuni privind identitatea și nu sunt nici incidente motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare înscrise în art. 99 alin. (1) lit. a) - c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, care sunt expres și limitativ prevăzute de acest act normativ, iar persoana solicitată, fiind audiată, și-a exprimat consimțământul la predare, respectiv aceasta a înțeles regula specialității și a învederat că nu renunță la beneficiul principiului specialității.

Față de situația de fapt expusă, Curtea a reținut că:

- mandatul european de arestare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, a fost emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki, deci de o autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care a transpus în legislația internă Decizia-Cadru 2002/584/JAI din data de 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;

- emiterea mandatului european de arestare are la bază decizia judiciară de arestare preventivă emisă de organele judiciare, în dosarul sus-menționat, persoana solicitată fiind suspectată de săvârșirea infracțiunii de complicitate la preluarea unor cetățeni ai unor țări terțe de la granița greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul promovării lor pe teritoriul elen în concurs și în scopul obținerii unui profit ilegal, prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 parag. 1 a) - b) din Legea nr. 4251/2014;

- faptele ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă, fac parte dintre cele prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea 302/2004, republicată care dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă privativă de libertate al cărei maxim este cel puțin 3 ani dau dreptul la predare între statele membre fără a mai fi supuse verificării condiției dublei incriminări;

- infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată are corespondență în legea penală română și anume infracțiunea de trafic de migranți, prev. de art. 263 alin. (1), alin. (2), lit. a) C. pen.

- persoana solicitată a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare elene în condițiile art. 104 din Legea nr. 302/2004, adoptată de Statul Român și art. 27 paragraful 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.

Așa fiind, Curtea a constatat că persoana solicitată se află în situația prevăzută de art. 97 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind urmărită pentru fapte ce dau loc la predare între statele membre ale Uniunii Europene, fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări, respectiv infracțiunea de trafic de migranți, fiind prevăzută și de art. 263 alin. (1), alin. (2), lit. a) C. pen. român, nefiind incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale care nu dau voie la predare.

De asemenea, Curtea a considerat că măsură preventivă a arestării persoanei solicitate se justifică câtă vreme, în raport de natura și specificul infracțiunii pentru care s-a solicitat predarea, așa cum rezultă din descrierea sumară a circumstanțelor de fapt, aceasta are o gravitate sporită, cât și în raport de durata sancțiunii penale pe care C. pen. al Greciei o prevede.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A..

În esență, a solicitat admiterea contestației, desființarea în parte a hotărârii atacate și pe cale de consecință, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară.

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte va determina coordonatele normative aplicabile în cauză, astfel potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "în toate cazurile instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 112".

Dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 prevăd că "Hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă."

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic cauzei de față, Înalta Curte constată că este incidentă situația de excepție prevăzută de textul de lege sus-menționat, respectiv hotărârea atacată are caracter definitiv, întrucât a existat consimțământul persoanei solicitate de a fi predată autorităților judiciare din Grecia, în fața Curții de Apel Ploiești, în ședința publică din data de 17 august 2020, în prezența avocatului.

În acest context, Înalta Curte apreciază că nu poate fi primită susținerea apărătorului persoanei solicitate și a reprezentantului Ministerului Public potrivit cărei prezenta contestație este admisibilă, întrucât vizează doar dispoziția referitoare la măsura preventivă dispusă, având în vedere că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitive. Legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 menționează expressis verbis caracterul irevocabil al consimțământului la predare.

Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea prezentei contestații.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (1) C. proc. pen.., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 17 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 8 alin. (1) lit. f) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 71 din 17 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 august 2020.

GGG - CL