ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 778/2020

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, a fost menținută măsura arestului preventiv față de persoana solicitată A., în prezent aflat în Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul IJP Buzău, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 15 noiembrie 2020 și până la data de 14 decembrie 2020 inclusiv.

S-a dispus comunicarea încheierii către Centrul de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și către Direcția de Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară în Materie Penală, din cadrul Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Ploiești a reținut următoarele:

Prin Adresa nr. x/2020 din data de 13 noiembrie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a înaintat solicitarea de menținere a măsurii arestării în vederea predării față de persoana solicitată A., născut la data de 04.01.1985 în municipiul Ploiești, județul Prahova, în prezent aflat în Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul IJP Buzău.

Adresa a fost însoțită de adresa nr. x din data de 11 noiembrie 2020, Biroul Național Sirene din cadrul MAI - IGPR - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, prin care s-a solicitat menținerea arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia a persoanei solicitate A., măsura dispusă prin sentința penală nr. 71 din data de 17 august 2020 a Curții de Apel Ploiești și pusă în executare prin Mandatul nr. x/MEA/2020 din data de 17 august 2020.

Prin aceeași adresă s-a precizat că Biroul Sirene România a comunicat Biroului Sirene Grecia faptul că a fost aprobată predarea persoanei, însă având în vedere contextul alarmant al evoluției epidemiei de COVID-19, pentru care a fost decretată anterior starea de urgență, se impune luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului până la momentul la care situația epidemiologică va permite preluarea persoanei, întrucât până la data de 30 noiembrie 2020 Grecia se află în lockdown.

Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 71 din data de 17 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, s-a admis solicitarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki privind executarea Mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23 aprilie 2020 de autoritățile judiciare din Grecia prin care s-a solicitat predarea persoanei solicitate A., persoană care a fost de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Grecia, în baza Mandatului european de arestare nr. 39/2020 emis la data de 23 aprilie 2020 de autoritățile judiciare din Grecia, respectiv de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia, pentru efectuarea urmăririi penale în legătură cu săvârșirea infracțiunii de complicitate la preluarea unor cetățeni ai unor țări terțe de la granița greco-turcă, care nu aveau dreptul de intrare pe teritoriul elen cu scopul trecerii acestora pe teritoriul elen în concurs și în scopul obținerii unui profit ilegal, prev. de art. 26, 27, 47, 51, 57, 83, 94 C. pen., art. 30 par. 1 a-b L. 4251/2014, pentru care pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 8 ani închisoare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, exclusiv pentru cele menționate în mandatul european de arestare.

Totodată, s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută conform Ordonanței nr. x/2019 emisă la data de 17 august 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pentru 24 de ore, respectiv începând cu data de 17 august 2020, orele 10:10 până la data de 18 august 2020, orele 10:10.

În baza art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 august 2020 până la data de 15 septembrie 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară din Grecia, cu respectarea termenelor prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, urmând a fi dedusă perioada reținerii și arestării preventive.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Grecia - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Thraki.

S-a mai dispus ca organele de poliție să rețină și să predea persoana solicitată A. la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Buzău, în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia, iar administrația locului de deținere să primească și să rețină persoana solicitată A., începând cu data de 17 august 2020, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004, să procedeze la predarea acesteia către autoritățile judiciare din Grecia. Sentința a rămas definitivă prin Decizia nr. 487 din 25 august 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La data de 3 septembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești adresa nr. x emisă la 31 august 2020 de MAI-IGPR-Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Sirene, prin care s-a solicitat menținerea arestării în vederea predării către autoritățile judiciare din Grecia persoanei solicitate A., luată prin sentința penală nr. 71 din data de 17 august 2020 a Curții de Apel Ploiești și pusă în executare prin Mandatul nr. x/MEA/2020 din data de 17 august 2020. Prin aceeași adresă s-a precizat că Biroul Sirene România a comunicat Biroului Sirene Grecia faptul că a fost aprobată predarea persoanei.

Totodată, s-a arătat că, având în vedere contextul alarmant al evoluției epidemiei de COVID-19 pentru care a fost decretată stare de urgență, prevederile art. 5 și art. 8 din Ordonanța militară nr. 3 din 24 martie 2020 privind măsuri de prevenire a răspândirii privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare, se impune luarea măsurilor necesare în vederea prelungirii măsurii arestului până la momentul la care situația epidemiologică va permite preluarea persoanei.

Prin încheierea de ședință pronunțată la termenul din 7 septembrie 2020 s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv a persoanei solicitate A., în prezent aflată în Centrul de reținere și arestare preventivă din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Buzău, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 16 septembrie 2020 până la data de 15 octombrie 2020 inclusiv.

Prin adresa înregistrată la data de 14 octombrie 2020 s-a adus la cunoștința instanței române faptul că autoritățile judiciare elene nu pot organiza o misiune de escortă pentru preluarea persoanei solicitate decât cel mai devreme la data de 25 octombrie 2020.

De asemenea, prin încheierea din data de 15 octombrie 2020, în baza art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, s-a menținut măsura arestului preventiv față de persoana solicitată A. pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 16 octombrie 2020 și până la data de 14 noiembrie 2020 inclusiv.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la măsura preventivă față de persoana solicitată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, "dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratul General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită".

Având în vedere că există un mandat european de arestare dispus față de persoana solicitată pentru comiterea unor fapte descrise în mandat, Curtea a apreciat că în cauză se impune menținerea arestării preventive în vederea realizării unei noi încercări de predare a acesteia, întrucât din motive independente de statul român și statul elen nu s-a putut efectua predarea în termenul prevăzut de lege (până la data de 30 noiembrie 2020 Grecia se află în lockdown), iar termenele de predare maxime nu au fost depășite.

În ceea ce privește susținerile avocatului ales, potrivit cărora există posibilitatea de a se dispune măsuri preventive mai puțin intruzive în acest stadiu al procedurii de executare a mandatului european de arestare, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, o eventuală punere în libertate a persoanei solicitate nu exonerează statele membre implicate în procedura predării de obligația stabilirii unei noi date a predării.

Potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, iar Biroul SIRENE este structura care are atribuția de a asigura organizarea și desfășurarea misiunilor de predare/preluare sau extrădare a persoanelor arestate, în baza mandatului european de arestare/cererii de extrădare pentru spațiul Schengen ulterior realizării unui rezultat pozitiv în colaborare cu autoritățile naționale competente, atribuție prevăzută în art. 23 lit. h) din Legea nr. 141/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Sistemului Informatic Național de Semnalări și participarea României la Sistemul de Informații Schengen.

De asemenea, conform jurisprudenței constante a instanței supreme, predarea persoanei solicitate nu poate avea loc decât în stare de detenție, așa încât nu se pot lua față de aceasta - în raport de cadrul legislativ actual - măsuri alternative care să asigure predarea acesteia către statul emitent.

Prin urmare, din punct de vedere al naturii juridice, arestarea în vederea predării, prevăzută de dispozițiile art. 104 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, este o măsură distinctă de cea luată pe parcursul soluționării cererii de punere în executare a mandatului european de arestare și până la momentul rămânerii definitive a hotărârii când se dispune potrivit art. 104 alin. (11) din aceeași lege, temeiul privării de libertate fiind dat de însăși soluția dispusă, respectiv cea de admitere a sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Instanța supremă a arătat că, din analiza dispozițiilor Legii nr. 302/2004, rezultă fără echivoc, că predarea persoanei solicitate nu se poate dispune decât dacă aceasta se află sub puterea unui mandat de arestare în vederea predării, pe care organele de poliție să-l pună în executare (Deciziile nr. 312 din 10 iunie 2019 și nr. 457 din 4 august 2020 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală).

Curtea a mai reținut că actualul cadru normativ nu prevede un temei de drept care să permită instanței dispunerea în cursul acestei proceduri a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, deoarece o măsură preventivă alternativă ar fi de natură a împiedica organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Împotriva Încheierii din data de 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 formulat contestație persoana solicitată A. solicitând admiterea contestației și înlocuirea măsurii preventive cu o măsură mai ușoară.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 23 din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre (2002/584/JAI), intitulat "Termenul pentru predarea persoanei":

"(1) Persoana căutată este predată în cel mai scurt timp, la o dată convenită între autoritățile implicate.

(2) Aceasta este predată în termen de cel mult 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

(3) În cazul în care predarea persoanei căutate în termenul prevăzut la alin. (2) este împiedicată de un caz de forță majoră în oricare dintre statele membre, autoritatea judiciară de executare și autoritatea judiciară emitentă iau imediat legătura una cu cealaltă și convin asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de zece zile de la noua dată convenită.

(4) În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.

(5) La expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) - (4), în cazul în care persoana se mai află în detenție, ea este pusă în libertate".

Totodată, potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, intitulat "Predarea persoanei solicitate":

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție de pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte".

În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța constată că, în contextul epidemiei provocate de COVID-19, autoritățile statului emitent împreună cu autoritățile române s-au aflat în imposibilitate să realizeze predarea persoanei solicitate în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare ce face obiectul prezentei cauze.

În acest cadru, Înalta Curte reține că situația generată de epidemia COVID-19 constituie un "motiv independent de voința autorităților române sau ale statului emitent" pentru care predarea persoanei solicitate A. nu s-a putut realiza în interiorul termenului de 10 zile de la data deciziei finale privind executarea mandatului european de arestare.

Sub acest aspect, instanța constată că, în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 și art. 4 din Anexa 3, sunt restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență.

Totodată, această împrejurare corespunde sintagmei "caz de forță majoră" deopotrivă mai sus menționată, astfel cum aceasta a fost interpretată și în Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (Camera a treia) din 25 ianuarie 2017 în Cauza C-640/15 (par. 53), în sensul de "împrejurare străină celui care o invocă, neobișnuită și imprevizibilă, ale cărei consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate". Pe de altă parte, rezultă dintr-o jurisprudență constantă, stabilită și în diferite domenii ale dreptului Uniunii, că noțiunea de forță majoră trebuie să fie înțeleasă în sensul de împrejurări străine celui care le invocă, neobișnuite și imprevizibile, ale căror consecințe nu ar fi putut să fie evitate, în pofida diligenței manifestate (a se vedea în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 2007, Société Pipeline Méditerranée et Rhône, C-314/06, EU:C:2007:817, punctul 23, Hotărârea din 18 martie 2010, SGS Belgium și alții, C-218/09, EU:C:2010:152, punctul 44, și Hotărârea din 18 iulie 2013, Eurofit, C-99/12, EU:C:2013:487, punctul 31).

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu instanța fondului, constată că devin incidente dispozițiile art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, sens în care autoritatea competentă a statului emitent împreună cu Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române urmează să stabilească o dată de predare, în afara termenului de 10 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare, iar predarea trebuie să aibă loc în termen de 10 zile de la această dată convenită.

Astfel, cu referire la menținerea măsurii arestului provizoriu în vederea predării, potrivit art. 104 din Legea nr. 302/2004 republicată, în situația în care se dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare se dispune și arestarea sau, după caz, menținerea arestării provizorii persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, neexistând posibilitatea ca, în această etapă a procedurii să se dispună înlocuirea măsurii preventive astfel cum s-a solicitat de către contestator.

Având în vedere mandatul european de arestare dispus față de persoana solicitată A., faptul că în România s-a decretat stare de alertă, respectiv s-a dispus prelungirea stării de alertă, iar conform prevederilor art. 1 din H.G. nr. 476 din data de 16 iunie 2020 și art. 4 din Anexa 3, sunt restricționate anumite zboruri, situația actualizându-se periodic de către Comitetul Național pentru Situații de Urgență, precum și faptul că misiunea de predare a persoanei solicitate în Grecia nu a putut fi realizată până în prezent în contextul crizei sanitare existente, în care o serie de restricții sunt impuse statelor membre pentru a preveni răspândirea infecției cu SARS-COV-19, ceea ce îngreunează procedurile pentru predarea persoanelor față de care s-au emis mandate europene de arestare, instanța de control judiciar apreciază că prima instanță a procedat conform dispozițiilor legale incidente în materie, anterior enunțate, menținând măsura arestării provizorii în vederea predării față de persoana solicitată.

Prin urmare, măsura în discuție se încadrează în dispozițiile legale anterior menționate, fiind în mod corect menținută de către prima instanță.

În ceea ce privește durata totală a măsurii dispuse față de contestator, instanța face trimitere la dispozițiile art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 prin care se stabilește că "... Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.". Raportând aceste dispoziții la situația concretă din prezenta cauză, se constată că nu a fost depășit termenul imperativ prevăzut de textul legal anterior menționat.

De asemenea, Înalta Curte, în acord cu instanța fondului, reține că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În consecință, Înalta Curte apreciază neîntemeiată solicitarea formulată de contestator privind înlocuirea măsurii arestării cu o măsură mai ușoară, constatând legală și temeinică încheierea penală atacată, neexistând motive pentru reformarea acesteia, instanța de control judiciar va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 13 noiembrie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2020.

Procesat de GGC - LM