ÎCCJ, Decizia nr. 51/2015

Asupra apelurilor de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenții N.I., N.D. și N.E. împotriva rezoluției nr. 389/P/2012 din 11 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiți, secția de urmărire penală și criminalistic, care a fost menținută. Împotriva acestei decizii, în data de 4 septembrie 2014, petenții N.I., N.D. și N.E.

au formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți la data de 13 februarie 2015, sub nr. 632/1/2015, fiind fixat termen la data de 6 aprilie 2015. Examinând cererea de apel cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit art. 341 alin. (8) C. proc. pen. încheierea prin care s-a fost respinsă plângerea, ca nefondată, este definitivă. În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de către petenții N.I., N.D. și N.E. , împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenții N.I., N.D. și N.E. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelanții vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de petenții N.I., N.D. și N.E. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013. Obligă apelanții la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 06 aprilie 2015.