ÎCCJ, Decizia nr. 51/2015

Asupra apelurilor de

față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 201

din 27 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 429/54/2013 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea

formulată de petenții N.I., N.D. și N.E. împotriva rezoluției nr. 389/P/2012

din 11 februarie 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiți, secția de urmărire penală și criminalistic, care a fost menținută.

Împotriva acestei

decizii, în data de 4 septembrie 2014, petenții N.I., N.D. și N.E. au

formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al

Înaltei Curți la data de 13 februarie 2015, sub nr. 632/1/2015, fiind fixat

termen la data de 6 aprilie 2015.

Examinând cererea de

apel cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte -

Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum

și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control

judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen.

admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea

acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești

nedefinitive, determinate de lege.

Totodată, potrivit art.

341 alin. (8) C. proc. pen. încheierea prin care s-a fost respinsă plângerea,

ca nefondată, este definitivă.

În prezenta cauză,

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

sesizat cu apelul declarat de către

petenții N.I., N.D. și N.E.

, împotriva unei

hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr.

nr. 201 din 27

februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 429/54/2013.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin.

(1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil,

apelul formulat de petenții

N.I., N.D. și N.E. împotriva Deciziei penale nr. 201 din 27 februarie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

Dosarul nr. 429/54/2013.

În temeiul art. 275 alin.

(2) C. proc. pen. apelanții vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile, apelurile declarate de petenții N.I., N.D. și N.E.

împotriva Deciziei penale nr. 201 din 27 februarie 2014, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 429/54/2013.

Obligă apelanții

la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 06 aprilie 2015.