ÎCCJ, Decizia nr. 63/2015

Asupra cererii de

apel de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 423/A din 11

decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 3744/1/2014, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatoarea I.M. împotriva Deciziei

penale nr. 266/A din 19 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 538/2/2014, hotărârea fiind

definitivă.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea I.M. a formulat apel, la data de 25 martie 2015,

dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

completul de 5 judecători, sub nr. 1216/1/2015.

Examinând cererea de

apel cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte,

completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum

și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control

judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III C. proc. pen.

admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea

acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

408 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,sentințele pot fi atacate cu apel, dacă

legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu

sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu

apel.

În prezenta cauză,

completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

sesizat cu apelul declarat de către contestatoarea I.M., împotriva unei

hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 423/A din 11 decembrie 2014,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul

nr. 3744/1/2014.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele

menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin.

(1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen.,

va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petenta I.M. împotriva Deciziei

penale nr. 423/A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3744/1/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de petenta I.M. împotriva Deciziei penale nr.

423/A din 11 decembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 3744/1/2014.

Obligă apelanta la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 04 mai 2015.

Procesat

de GGC - NN