ÎCCJ, Decizia nr. 29/2015

Asupra cererii de

apel de față;

Din actele dosarului

constată următoarele:

Prin Decizia penală nr.

2 din 12 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3996/1/2014, Înalta Curte de

Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil,

apelul declarat de I.M. împotriva Deciziei penale nr. 108 din 10 noiembrie

2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5

Judecători în Dosarul nr. 3647/1/2014 și a obligat apelanta la plata sumei de

100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a

reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr.

108 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 3647/1/2014, a fost respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de I.M. împotriva Încheierii penale nr. 96 din 13

octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de

5 Judecători în Dosarul nr. 2723/1/2014, hotărârea fiind definitivă.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea I.M. a formulat apel, la data de 14 noiembrie 2014, Dosarul

fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de

5 Judecători sub nr. 3996/1/2014.

În cauză, Completul

de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu

apelul declarat de către contestatoarea I.M., împotriva unei hotărâri

definitive, respectiv Decizia penală nr. 108 din 10 noiembrie 2014, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul

nr. 3647/1/2014, hotărâre ce nu este supusă căii de atac a apelului.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei

decizii, la data de 21 ianuarie 2015, contestatoarea I.M. a formulat apel, Dosarul

fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de

5 Judecători sub nr. 268/1/2015.

Examinând cererea de

apel cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte -

Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență

principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită,

privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum

și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea

fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea

procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru

persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții

interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii

procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control

judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen.

admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea

acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de

declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art.

408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești

nedefinitive, determinate de lege.

În prezenta cauză,

Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

sesizat cu apelul declarat de către contestatoarea I.M., împotriva unei

hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 2 din 12 ianuarie 2015,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători

în Dosarul nr. 3996/1/2014.

Or, recunoașterea

unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual

penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest

motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele

menționate mai sus, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în conformitate

cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va

respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de I.M. împotriva Deciziei penale nr.

2 din 12 ianuarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 3996/1/2014 și va obliga apelanta la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, apelul declarat de I.M. împotriva Deciziei nr. 2 din 12 ianuarie

2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5

Judecători în Dosarul nr. 3996/1/2014.

Obligă apelanta la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2015.