ÎCCJ, Decizia nr. 8/2015

Asupra cererii de apel de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 116 din 22 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 3361/1/2014 , a fost respins, ca inadmisibil apelul formulat de apelanta I.M. împotriva Deciziei penale nr. 92 din 22 septembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 2629/1/2014 , constatând că apelul formulat era îndreptat împotriva unei decizii definitive, astfel încât s-a reținut că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea I.M. a formulat apel, la data de 11 decembrie 2014, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători sub nr. 4358/1/2014 fiind fixat termen la data de 26 ianuarie 2015. Examinând cererea de apel, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, cap. III C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. Astfel, potrivit art. 408 C. proc. pen. pot fi atacate cu apel exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. În prezenta cauză, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de către contestatoarea I.M., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 116 din 22 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 3361/1/2014.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatoarea I.M. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 22 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 3361/1/2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta I.M. împotriva Deciziei penale nr. 116 din 22 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. 3361/1/2014. Obligă apelanta la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2015.