ÎCCJ, Decizia nr. 125/2015

Asupra

cererii de apel de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

decizia penală nr.

298 din 28 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 3584/1/2013, definitivă,

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală,

a respins, ca nefondată, contestația în

anulare formulată de către contestatorul I.R.L. împotriva deciziei penale nr.

1765 din 24 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 4305/2/2010 al aceleiași

instanțe.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel contestatorul

I.R.L.

la data de 3 februarie 2014,

dosarul fiind

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători,

sub nr.

2255/1/2015.

Examinând

cererea de apel cu prioritate prin prisma admisibilității sale, Înalta Curte de

Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă,

urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituția României,

„împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public

pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea

provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată

prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului stabilit prin

art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme

imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate

în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de

exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care

au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de

atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se

poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1)

C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol,

încheierile

pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când,

potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

Totodată, p

otrivit dispozițiilor

art. 432 alin. (4) C. proc. pen., sentința dată în contestația în anulare este

supusă apelului.

Per

a contrario, împotriva unei decizii pronunțate în judecarea unei contestații în

anulare, legea nu prevede nicio cale de atac.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători,

al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de

contestatorul

I.R.L.

împotriva

deciziei

penale nr. 298 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3584/1/2013, p

rin

care

a

fost respinsă,

ca nefondată,

contestația în

anulare formulată de apelant privind decizia penală nr. 1765 din 24 mai 2013,

pronunțată în recurs de aceeași instanță în Dosarul nr. 4305/2/2010.

Din coroborarea textelor de lege celor mai

sus arătate cu actele și lucrările dosarului, rezultă că

legea nu prevede

posibilitatea exercitării vreunei căi de atac împotriva deciziei penale atacate

în prezenta cauză.

Ca urmare, apelul declarat este de natură a

încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile

ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul

unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Recunoașterea unei căi de atac în alte

condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare

a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

Față

de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art.

421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 și art.

432 alin. (4) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de I.R.L.

împotriva deciziei nr. 298 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3584/1/2013.

În

baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 140

RON,

cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 70 RON, reprezentând

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge,

ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul I.R.L. împotriva deciziei nr. 298

din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 3584/1/2013.

Obligă

apelantul la plata sumei de 140 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 70 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2015.