ÎCCJ, Decizia nr. 107/2015

Asupra cererii de apel de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 254/A din 10 septembrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 2022/2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta

A.

împotriva sentinței penale nr. 176/F din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, hotărârea fiind definitivă.

Împotriva acestei decizii a formulat apel revizuenta

A.

la data de 8 mai 2015, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători,

sub nr. 1794/1/2015.

Examinând cererea de apel cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit prin norme imperative un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În conformitate cu textul art. 408 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel.

În prezenta cauză, completul de 5 judecători, al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu apelul declarat de revizuienta

A.

împotriva deciziei penale nr. 254/A din 10 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 2022/2/2014 prin care a fost respins ca inadmisibil apelul declarant de petentă împotriva sentinței penale nr. 176/F din 9 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Prin această din urmă sentință a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenta

A.

împotriva sentinței penale nr. 889 din 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, hotărâre definitivă.

Instanța constată că în cauză a fost exercitată calea de atac a apelului împotriva unei hotărâri penale definitive, pronunțată, la rândul său, tot în procedura apelului, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Se observă că decizia penală nr. 254/A din 10 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2022/2/2014 vizează o sentință definitivă, nesusceptibilă a fi reformată prin recurgerea la vreuna din căile de atac prevăzute de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a raportat la prevederile art. 408 C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de

A.

împotriva deciziei penale nr. 254/A din 10 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2022/2/2014.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuenta

A.

împotriva deciziei penale nr. 254/A din 10 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2022/2/2014.

Obligă apelanta revizuentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2015.