ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.02.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2016

HOTĂRÂRE
24.02.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Sălaj, secția civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție Județeană Călărași și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor București, suspendarea Deciziei de imputare nr. x din 31 octombrie 2014 până la soluționarea definitivă a cauzei, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea Hotărârii nr. x din 7 ianuarie 2015 privind soluționarea plângerii prealabile, anularea Deciziei de imputare nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de I.P.J. Călărași, anularea procesului-verbal de cercetare administrativă nr. x din 3 octombrie 2014 și a Hotărârii nr. 19 din 3 martie 2015 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, exonerarea reclamantului de la plata sumei de 13.138,99 RON.

2.1. Hotărârea Tribunalului Sălaj, secția civilă

Prin Sentința civilă nr. 2049 din 29 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că hotărârea Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI are natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional, datorită faptului că această comisie realizează o activitate de jurisdicție specială și conform dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 354/2004 privind contenciosul administrativ coroborate cu prevederile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță cererile în materie de contencios administrativ și fiscal îndreptate împotriva actelor administrative emise de organele administrației centrale.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 54 din 7 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că raportul juridic dedus judecății are la bază raportul de serviciu dintre reclamant, funcționar public cu statut special și I.P.J. Călărași, instituție publică locală, iar competența de soluționare a unei cauze se stabilește în raport de obiectul dedus judecății și nu de calitatea părților pe care reclamanta înțelege să le cheme în judecată. Astfel, Curtea a constatat că reclamantul a înțeles să cheme în judecată și o autoritate centrală, însă nu contestă vreun act emis de aceasta în mod autonom, criticând exclusiv actul autorității locale, acesta fiind actul administrativ ce a generat prezentul litigiu. Faptul că respectivul act a fost menținut de autoritatea publică centrală față de care este subordonată autoritatea județeană emitentă, în procedura administrativ jurisdicțională urmată de reclamant, nu este în măsură să atragă competența curții de apel, în condițiile în care raportul de serviciu al reclamantului este cu o autoritate județeană, iar actul administrativ care produce efecte juridice și "dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice" este Decizia de imputare nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de I.P.J. Călărași.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că a fost investită cu soluționarea unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Așa cum rezultă din expunerea rezumativă cuprinsă la pct. I din prezenta decizie, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant are ca obiect anularea unor acte juridice în legătură cu angajarea răspunderii sale materiale, potrivit normelor statuate în O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor.

Înalta Curte observă că, în cauză, anterior învestirii instanței, împotriva Deciziei de imputare nr. x din 31 octombrie 2014 au fost exercitate căile de atac administrativ-jurisdicționale reglementate de art. 30 și următoarele din O.G. nr. 121/1998, procedura administrativ-jurisdicțională fiind finalizată prin Hotărârea nr. 19 din 3 martie 2015, emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, act administrativ-jurisdicțional cu caracter definitiv, potrivit art. 31 alin. (4) din aceeași ordonanță.

În jurisprudența sa (Deciziile nr. x din 25 iunie 2003, nr. y din 5 iulie 2012, nr. z din 7 februarie 2013 și nr. w din 17 februarie 2015 ale secției de contencios administrativ și fiscal), Înalta Curte a statuat că hotărârea pronunțată de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor care funcționează în temeiul O.G. nr. 121/1998 are natura juridică a unui act administrativ jurisdicțional, Comisia realizând o activitate de jurisdicție administrativă specială.

În art. 6 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ sunt enunțate anumite reguli procedurale în considerarea caracterului facultativ al jurisdicțiilor administrative speciale, stabilit, cu rang de principiu, în Constituția României, în virtutea căruia actele administrative susceptibile de a face obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), referitoare la procedura prealabilă administrativă, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ - jurisdicțională.

Dacă însă persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ-jurisdicțională, în lipsa unor prevederi exprese derogatorii, actul administrativ - jurisdicțional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acțiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Interpretând prevederile O.G. nr. 121/1998 în corelație cu normele - cadru cuprinse în Legea nr. 554/2004 și aplicându-le împrejurărilor speței, Înalta Curte constată că Decizia de imputare nr. x din 31 octombrie 2014 emisă de I.P.J. Călărași are natura juridică a unui act administrativ tipic, susceptibil să facă obiectul unei jurisdicții administrative speciale și că reclamantul a urmat ambele căi de atac administrativ - jurisdicționale prevăzute în art. 30 - 31 din O.G. nr. 121/1998, ultimul act, cu caracter definitiv în sistemul administrativ, fiind Hotărârea nr. 19 din 3 martie 2015 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul ministerului de resort.

Prin urmare, chiar dacă angajarea propriu - zisă a răspunderii materiale a reclamantului se face prin decizia de imputare, Înalta Curte constată că, în considerarea efectelor specifice procedurii administrativ - jurisdicționale, competența instanței este determinată de rangul central al autorității emitente a hotărârii cu caracter definitiv în sistemul administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Inspectoratul de Poliție Județean Călărași și Ministerul Afacerilor Interne - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2016.

Procesat de GGC - MM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-02-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 322/2016
de competență Prin Sentința civilă nr. 1.447 din 21 septembrie 2015, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Sălaj și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favo
ÎCCJ 2019-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3200/2019
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la data de 20.07.2015 sub nr. x/2015, reclamanta S.
ÎCCJ 2019-11-27
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5933/2019
legală aferentă, până la data plății efective. Prin încheierea din 07.05.2019 a dispus disjungerea dosarului cu nr. x/2019 și crearea a 11 dosare distincte, dintre care s-a dispus crearea unui nou dosar pentru reclamantul A., înregistrat su
ÎCCJ 2019-10-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4435/2019
Ședința publică din data de 2 octombrie 2019 Asupra conflictului negativ de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 272 din 5 aprilie, Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis excepția
ÎCCJ 2016-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2016
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1.015 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
Sursă