ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2586/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin, suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. F-CS 117 din 5 iunie 2015, precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 5 iunie 2015, care a stat la baza emiterii acesteia, în condițiile art. 215 alin. (2) Codul de procedură fiscală, respectiv, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 181 din 22 iulie 2015, a admis cererea reclamantei SC A. SRL, împotriva pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și, în consecință, a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscale atacate.

Împotriva Sentinței nr. 181 din 22 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin au formulat recurs, criticând hotărârea atacată, considerând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. S-a susținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de legiuitor pentru suspendarea actului administrativ, respectiv, cazul bine justificat și paguba iminentă.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 15.06.2017 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile formulate ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

La data de 30 iunie 2016, intimata-reclamantă SC A. SRL a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecată, solicitând a se lua act de renunțarea la judecata prezentului dosar și anularea sentinței pronunțate de instanța de fond.

Având în vedere cererea formulată, precum și dispozițiile art. 406 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va lua act de renunțarea intimatei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată și va dispune anularea în tot a sentinței recurate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța de recurs are în vedere următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc. în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța de recurs reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere faptul că în cauză a fost consemnată cauțiune cu recipisa nr. 947854/1 din 15 iulie 2015 emisă de B., depusă la fila 167 dosar fond, în sumă de 86.000 RON, Înalta Curte dispune restituirea acesteia, constatând că în cauza dedusă judecății sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1064 din C. proc. civ. pentru restituirea cauțiunii.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate, va anula sentința recurată și va lua act de renunțarea la judecata cauzei formulată de intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Caraș-Severin împotriva Sentinței civile nr. 181 din 22 iulie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Ia act de renunțarea la judecata cauzei formulată de intimata-reclamantă SC A. SRL.

Anulează sentința recurată.

Dispune restituirea către intimata-reclamantă a cauțiunii în sumă de 86.000 RON, consemnată cu recipisa de consemnare nr. 947854/1 din 15 iulie 2015 emisă de B., depusă la dosar fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM