ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 19/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 145/CA din 9 iulie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/99/2015, Tribunalul Iași, în baza art. 200 alin. (3) C. proc. civ. a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., reținând că deși reclamantului i s-a pus în vedere să completeze în termen de 10 zile cererea, în sensul precizării CNP-ului, al indicării elementelor de identificare ale pârâtului, obiectul cererii, temeiul de drept precum și să depună cererea din 17 aprilie 2013 la care face referire în cuprinsul acțiunii, până la momentul pronunțării încheierii, acesta nu și-a îndeplinit obligațiile.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat cerere de reexaminare, învederând faptul că, la 26 iunie 2015 a depus înscrisurile solicitate de către instanță.

Prin încheierea de ședință din 1 octombrie 2015, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de reexaminare formulată de reclamantul B., împotriva Încheierii nr. 145/CA din 9 iulie 2015 a Tribunalului Iași.

Împotriva încheierii din 1 octombrie 2015 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamantul B.

Din analiza lucrărilor dosarului, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că litigiul nu este de competența Înaltei Curți, pentru următoarele motive:

Reclamantul B. a formulat cerere de revizuire împotriva încheierii din 1 octombrie 2015 a Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere".

Față de împrejurarea că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire, a fost pronunțată de Tribunalul Iași, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare aparține Tribunalului Iași, ca instanță competentă material.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu prevederile art. 131 și art. 132 C. proc. civ., se va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT