ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1512/2019

Asupra cererilor de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de revizuire înregistrată la data de 3 ianuarie 2019, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2300 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. și cu intimata-recurentă-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta susținând că soluția cuprinsă în decizia supusă revizuirii este contrară Deciziei civile nr. 2293 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, sens în care a solicitat anularea Deciziei nr. 2300 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

În motivare arată că prin Decizia nr. 2300/2018 (în dosarul nr. x/2016) au fost respinse recursurile declarate de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași împotriva Sentinței civile nr. 119 din 16 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință prin care s-a dispus anularea raportului de evaluare comunicat reclamantului cu Adresa nr. x din 3 februarie 2016, a răspunsului la contestația administrativă și a Deciziei nr. 86/2016 a ANPIS, dispunându-se reintegrarea reclamantului pe postul și în activitatea de coordonare deținute la data emiterii Deciziei nr. 86 din 11 martie 2016, cu plata despăgubirilor constând în drepturi salariale cuvenite de la încetarea raportului de serviciu și până la data efectivei reintegrări.

La aceeași dată, 3 decembrie 2018, Curtea de Apel Iași a pronunțat și Decizia nr. 2293/2018 (în Dosarul nr. x/2016) prin care a admis recursul declarat de ANPIS și AJPIS Iași împotriva Sentinței nr. 641/2017 a Tribunalului Iași, pe care a casat-o, respingând cererea reclamantului. Prin Sentința nr. 641/2017 se dispusese admiterea acțiunii reclamantului, anularea raportului de evaluare înregistrat la ANPIS sub nr. x din 31 martie 2016 și la AJPIS Iași sub nr. x din 6 aprilie 2016 comunicat reclamantului la data de 12 aprilie 2016 și a răspunsului la contestația administrativă.

Prin urmare, în urma judecării în recurs a celor două cauze anterior amintite, pe de o parte, s-a dispus anularea raportului de evaluare a funcționarului public pentru activitatea din anul 2015, pentru care reclamantul fusese evaluat "nesatisfăcător" și s-a dispus reintegrarea în postul și atribuțiile avute anterior, iar pe de altă parte, s-a menținut ca legal și temeinic raportul de evaluare pentru anul 2016, prin care același funcționar public a fost evaluat cu calificativul "nesatisfăcător". Astfel, cele două hotărâri judecătorești sunt potrivnice.

Noile dispoziții procedurale referitoare la revizuirea pentru hotărâri potrivnice statuează asupra instituției autorității de lucru judecat, ca efect al hotărârii judecătorești, care este prevăzută în mod expres ca fiind atașată atât dispozitivului cât și considerentelor hotărârii, astfel încât ea nu vizează numai considerentele decisive (adică acelea care susțin și explicitează dispozitivul), ci și considerentele care au dezlegat o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod incidental (a cărei rezolvare nu se regăsește în dispozitivul hotărârii). În acest sens revizuenta citează dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, o chestiune litigioasă dezlegată în cadrul unui proces, chiar în mod incidental, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu poate fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior.

Astfel, autoritatea de lucru judecat urmărește evitarea pronunțării de hotărâri judecătorești contradictorii nu doar sub aspectul dispozitivului, ci și al considerentelor care rezolvă aspecte ale litigiului.

Art. 431 C. proc. civ. consacră cele două tipuri de efecte ale autorității de lucru judecat: efectul negativ, care presupune că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și efectul pozitiv conform căruia o soluție dată raporturilor deduse judecății nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, indiferent dacă soluția se regăsește în dispozitiv sau în considerente cu valoare decizională. Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, cum se întâmplă în cazul excepției autorității de lucru judecat, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăți, în sensul de a nu se nesocoti ceea ce o instanță a statuat deja. Ceea ce trebuie să se regăsească, însă, în ambele procese și în cazul acestui efect pozitiv (tocmai în considerarea relativității lucrului judecat), este identitatea de părți.

Or, chestiunea litigioasă dezlegată definitiv în cadrul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel Iași, referitoare la legalitatea procedurii de evaluare urmate pentru funcționarul public A., are autoritate de lucru judecat în ceea ce privește modalitatea de evaluare a acestuia prin raportul supus cenzurii instanței în Dosarul nr. x/2016.

Ambele rapoarte de evaluare au fost contestate de A. pentru aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie, în cadrul celor două dosare. Prin cele două sentințe pronunțate în fond de Tribunalul Iași s-a reținut că procedura de evaluare s-ar fi realizat în mod nelegal din punct de vedere al dreptului material (H.G. nr. 611/2008). Prin Decizia nr. 2293/2018, în raport de care se cere anularea Deciziei nr. 2300/2018, s-a reținut că autoritatea administrativă a aplicat corect prevederile H.G. nr. 611/2018, nefăcând confuzie între noțiunile de "obiective" și "criterii de performanță" și neexistând un termen în care trebuiau comunicate obiectivele individuale sau indicatorii de performanță.

După expunerea detaliată a situației atipice a raportului de serviciu al reclamantului cu AJPIS Iași, revizuenta subliniază că reclamantul nu a contestat, în cadrul litigiilor, indicatorii de performanță care i-au fost aduși la cunoștință și nici obiectivele individuale cu care acești indicatori au fost corelați, reținerea de către instanță în cadrul Dosarului nr. x/2016 că acești indicatori ar fi fost modificați fiind vădit nefondată, bazată pe o interpretare greșită a materialului probator din dosar. Funcționarul evaluat a cunoscut obiectivele individuale trasate și care îi sunt atribuțiile de coordonare rămase în urma restrângerii atribuțiilor din fișa postului, iar obiectivele individuale fixate au fost în deplină corelare cu atribuțiile restrânse, fiind totodată cuantificabile și cu termene realiste de realizare, întrunind așadar toate condițiile prevăzute de art. 111 din H.G. nr. 611/2008. În ceea ce privește criteriile de performanță, acestea au fost cunoscute de reclamant în virtutea numirii sale în funcția publică și în baza principiului potrivit căruia nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, fiind în mod clar prevăzute de Anexa nr. 5 a H.G. nr. 611/2008.

Revizuenta prezintă argumentele pentru care concluziile instanțelor de fond, potrivit cărora nu ar fi fost respectate dispozițiile H.G. nr. 611/2008 în activitatea de evaluare a reclamantului, sunt vădit nefondate.

În final, arată că Dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016 au avut identitate de părți, obiect (două rapoarte de evaluare întocmite în aceleași condiții, cu respectarea aceleiași proceduri de evaluare, de către aceeași evaluatori și cu luarea în considerare a acelorași obiective și indicatori de performanță) și cauză juridică (respectiv, temei juridic al dreptului valorificat prin cerere). Dispozițiile celor două hotărâri definitive sunt, însă, potrivnice în privința chestiunii litigioase dezlegate. Totodată, ele nu pot fi aplicate concomitent întrucât prin decizia rămasă prima definitivă (2293/2018) se arată că raportul de evaluare pentru perioada ianuarie - 14 martie 2016 este legal, fiind corect întocmit, în vreme ce prin decizia rămasă ultima definitivă (2300/2018) se arată că raportul de evaluare pentru perioada ianuarie - decembrie 2015 este nelegal întocmit, cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Or, ambele rapoarte de evaluare au fost întocmite cu aplicarea acelorași norme de drept material și în aceeași modalitate, de către aceeași evaluatori și cu luarea în considerare a acelorași obiective și criterii de performanță.

Este evident că aceeași chestiune litigioasă a fost dezlegată diferit prin cele două decizii anterior menționate, impunându-se revizuirea, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a Deciziei nr. 2300/2018, în sensul anulării acesteia.

În ceea ce privește imposibilitatea punerii în executare concomitent a celor două hotărâri, aceasta este evidentă întrucât prin Decizia nr. 2300/2018 se dispune reintegrarea reclamantului în funcția și postul deținute anterior, iar în conformitate cu Decizia nr. 2293/2018 trebuie valorificat raportul de evaluare prin care s-a obținut calificativul "nesatisfăcător" și dispusă încetarea raportului de serviciu, în baza art. 99 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999.

1.2. Prin cererea de revizuire depusă la data de 7 ianuarie 2019 și înregistrată în Dosarul nr. x/2019, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași a solicitat revizuirea Deciziei nr. 2300 din 03 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta susținând că soluția cuprinsă în decizia supusă revizuirii este contrară Deciziei civile nr. 2293 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, sens în care a solicitat anularea Deciziei nr. 2300 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Motivele invocate în susținerea cererii de revizuire sunt aceleași cu cele invocate de revizuenta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, expuse anterior la punctul 1.1. din prezenta hotărâre.

2.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la 15 martie 2019, intimatul A. a solicitat respingerea cererilor de revizuire, în principal ca inadmisibile, iar în subsidiar, ca neîntemeiate.

Referindu-se la condițiile revizuirii pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., intimatul arată că trebuie să existe tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză și că instanța investită cu cererea de revizuire nu urmează să facă o analiză a celor două hotărâri, ci să aplice strict autoritatea de lucru judecat, înlăturând hotărârea care încalcă acest principiu. Având în vedere că soluția ce urmează a se pronunța este aceea de anulare a celei de a doua hotărâri, rezultă că revizuirea nu poate conduce la o reanalizare a cauzei rezolvată prin ultima hotărâre. Or, dacă ar fi acceptată în sfera revizuirii contrarietatea la nivelul considerentelor, aceasta ar conduce la o reconsiderare a celei de-a doua hotărâri, prin eliminarea de la baza ei a chestiunilor litigioase dezlegate anterior, ceea ce nu ar mai corespunde soluției impuse de lege, respectiv anularea hotărârii. Din acest motiv, nu se poate reține nici sub imperiul noului C. proc. civ. aplicabilitatea revizuirii în acele cazuri în care contrarietatea se manifestă numai la nivelul considerentelor.

În altă ordine de idei, intimatul arată că revizuentele fac referire la considerentele hotărârilor instanțelor de fond, nu la ale hotărârilor instanțelor de recurs și că, cele două decizii fiind pronunțate în aceeași zi, pentru a se stabili care hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a celeilalte, raportarea trebuie să aibă loc la data înregistrării dosarelor. Or, este evident că Dosarul mai vechi este cel cu nr. x/2016, în care s-a pronunțat decizia 2300, așa încât nu se poate referi la o încălcare a autorității de lucru judecat prin Decizia nr. 2300 a Deciziei nr. 2293, ci invers.

De altfel, contrar susținerilor revizuentelor, nu există identitate de obiect și cauză, cele două dosare referindu-se la rapoarte de evaluare diferite.

În ultimul rând, arată că deși revizuentele apreciază că hotărârile sunt potrivnice și nu pot fi aplicate concomitent, în fapt, ambele decizii au fost puse în executare, întrucât, ca urmare a deciziei nr. 2300/2018, intimatul a fost reintegrat pe post în baza Deciziilor nr. 959 și 960 din 12 decembrie 2018, iar ca urmare a deciziei nr. 2293, intimatului i s-a comunicat Decizia nr. 961 din 12 decembrie 2018 de emitere a preavizului de eliberare din funcție. Este evident, astfel, că hotărârile au putut fi puse în executare, producând efecte juridice diferite și nepotrivnice.

2.2. Prin întâmpinarea înregistrată la Dosarul cauzei la 12 februarie 2019, revizuenta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Iași.

2.3. Prin întâmpinarea înregistrată la Dosarul cauzei la 25 februarie 2019, revizuenta Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Iași a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată de Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal

Examinând cu prioritate admisibilitatea cererilor de revizuire, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit cazului de revizuire invocat, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri", situație în care, potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., "instanța care încuviințează cererea de revizuire anulează cea din urmă hotărâre".

Revizuentele au formulat cererile de revizuire în termenul prevăzut de art. 511 pct. 8 C. proc. civ., de o lună de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 2300 din 3 decembrie 2018, respectiv la data de 3 ianuarie 2019.

În conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru a opera cazul de revizuire invocat de către revizuente, trebuie îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, ceea ce presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză juridică.

În speță, se cere anularea Deciziei nr. 2300 din 3 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în recurs, în Dosarul nr. x/2016, care, arată revizuentele, este contrară Deciziei nr. 2293 din 3 decembrie 2018 pronunțată de aceeași Curte, tot în recurs, în Dosarul nr. x/2016.

Acceptând susținerile revizuentelor potrivit cărora prima hotărâre pronunțată este Decizia nr. 2293 din 3 decembrie 2018, întrucât aceasta poartă numărul mai mic față de decizia nr. 2300/03 decembrie 2018, neavând relevanță data înregistrării celor două cauze pe rolul instanței de fond, Înalta Curte constată că cererile de revizuire sunt inadmisibile întrucât hotărârile nu sunt potrivnice, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv hotărârea supusă revizuirii nu încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate anterior.

Cele două litigii au avut același părți și s-au referit la raportul de serviciu al reclamantului A. cu AJPIS Iași, însă, în mod evident au avut un obiect diferit, așa cum arată înseși revizuentele. Astfel, în Dosarul nr. x/2016, soluționat definitiv prin Decizia nr. 2293 din 3 decembrie 2018 s-a cerut anularea raportului de evaluare profesională a reclamantului înregistrat la ANPIS sub nr. x din 31 martie 2016, evaluare făcută pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 14 martie 2016, în vreme ce, în dosarul nr. x/2016, soluționat definitiv prin Decizia nr. 2300 din 3 decembrie 2018, s-a cerut anularea raportului de evaluare comunicat de ANPIS cu Adresa nr. x din 25 ianuarie 2016 și a raportului de evaluare comunicat cu adresa nr. x/03 februarie 2016, evaluare făcută pentru perioada 1 ianuarie 2015 - 31 decembrie 2015.

Revizuentele afirmă că există identitate de cauză juridică, fiind invocate de către reclamant aceleași motive de nelegalitate cu privire la cele două evaluări succesive, dar și de obiect, prin prisma împrejurărilor că rapoartele de evaluare au fost întocmite în aceleași condiții, cu respectarea aceleiași proceduri de evaluare, de către aceeași evaluatori și cu luarea în considerare a acelorași obiective și indicatori de performanță.

Susținerile revizuentelor referitoare la identitatea de obiect nu pot fi reținute, ele referindu-se nu la obiectul identic al cauzelor, ci la procedura de evaluare identică folosită de autoritatea administrativă.

Prin obiectul cererii se înțelege pretenția concretă dedusă judecății, iar în speță pretențiile depuse judecății în cele două pricini au fost diferite.

Fiind stabilit fără dubiu că nu există identitate de obiect între cele două cauze, rezultă că nu este îndeplinită condiția revizuirii prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca prin cea de-a doua hotărâre să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, situație care implică în mod necesar întrunirea triplei identități: de părți, obiect și cauză juridică.

Revizuentele afirmă fără temei că revizuirea prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este menită a proteja inclusiv efectul pozitiv al autorității de lucru judecat la care se referă art. 431 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat, dacă acesta are legătură cu soluționarea litigiului.

Această afirmație nu este împărtășită de către instanță. Coroborând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu prevederile art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ., rezultă cu evidență că o contrarietate la nivelul considerentelor nu poate conduce la incidența cazului de revizuire menționat întrucât, în ipoteza admiterii revizuirii, soluția este aceea de anulare a celei din urmă hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primeia. Aceasta înseamnă că instanța investită cu cererea de revizuire nu reanalizează cauza soluționată prin cea din urmă hotărâre, ci anulează hotărârea pronunțată, tocmai în considerarea ipotezei avută în vedere de legiuitor în reglementarea cazului de revizuire, a soluționării pentru a doua oară a unui litigiu cu același obiect, purtat între aceleași părți.

Cazul de revizuire menționat nu conferă, așa cum arată revizuentele, protecție tuturor motivelor decizorii ale hotărârii prim pronunțate și nu urmărește înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri judecătorești apreciată drept contradictorie cu o alta pronunțată anterior, prin prisma considerentelor care rezolvă unele aspecte ale litigiului. Dimpotrivă, cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere inadmisibilitatea coexistenței unor hotărâri definitive potrivnice pronunțate în aceeași pricină (definită de părți, obiect și cauză juridică) și drept urmare, este menit să înlăture din ordinea juridică o a doua hotărâre judecătorească pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei prime hotărâri, exclusiv în ipoteza în care au tranșat același litigiu.

Noul C. proc. civ. nu abandonează, așa cum susțin revizuentele condiția privitoare la tripla identitate, de părți, obiect și cauză juridică. Sintagma "hotărâri definitive potrivnice" implică, prin definiție, existența triplei identități anterior amintite.

Or, în cauza de față, revizuentele arată că sunt contradictorii considerentele celor două hotărâri prin care s-au rezolvat motivele de nelegalitate a evaluării invocate de către reclamant, raportat la incidența prevederilor H.G. nr. 611/2008.

Pe de altă parte, dificultățile care țin de punerea în executare a celor două hotărâri nu au relevanță în analiza admisibilității revizuirii.

O ultimă mențiune care se impune a fi făcută este aceea că, prin note scrise depuse pentru termenul din 20 martie 2019, revizuenta ANPIS, pledând pentru întrunirea triplei identități,de părți, obiect și cauză între cele două pricini, a cerut instanței ca, în virtutea rolului său activ, analizând motivarea Deciziei civile nr. 2293/2018, să constate că ar fi incident și motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. întrucât prin Decizia nr. 2300/2018 instanța s-ar fi pronunțat cu depășirea limitelor investirii sale.

Înalta Curte constată că prin cererile revizuentelor este invocat cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întreaga motivare raportându-se la incidența acestui caz de revizuire. Drept urmare, Înalta Curte s-a pronunțat asupra cererilor, cu respectarea limitelor investirii.

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de revizuire, iar în baza art. 451 - 453 C. proc. civ., va obliga revizuentele la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariul avocațial, pe care îl acordă redus la jumătate, găsindu-l, așa cum a fost solicitat, disproporționat în raport de complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de revizuire formulate de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială împotriva Deciziei civile nr. 2300 din 3 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Obligă revizuentele la plata către intimatul A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON, reprezentând onorariu avocațial, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - LM