ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4922/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2015 A. și B. au solicitat revizuirea Deciziei nr. 386/01.04.2015 a Tribunalului Iași, prin care a fost admis apelul promovat de C. S.A. București împotriva sentinței nr. 5383/11.04.2014 a Judecătoriei Iași, prin care a fost admisă contestația la executare formulată împotriva primelor acte de executare ale D. și E..

S-au invocat ca motive de revizuire dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ. și art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 416/2016 pronunțată la data de 30 martie 2016 Tribunalul Iași a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ., de cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., admițând deopotrivă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și declinând competența de soluționare a acesteia, în favoarea Curții de Apel Galați.

Astfel, cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. a fost înregistrată la data de 23.05.2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub același nr. de dosar nr. x/2015.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 1 C. proc. civ., disjunsă din dosarul nr. x/2015, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2015

Hotărârea ce face obiectul prezentului recurs

Prin Decizia nr. 28/2016, pronunțată la data de 27 octombrie 2016 Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere în termen, ca nefondată, respingând cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B., privind Decizia nr. 386/01.04.2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2013, ca tardiv formulată.

A reținut instanța învestită cu cererea de revizuire că aceasta este întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și că, potrivit art. 511 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună, termen care se calculează de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri potrivit dispozițiilor cuprinse la pct. 8 al aceluiași articol.

Cererea de revizuire de față este formulată de revizuienți la data de 15.10.2015 iar termenul de o lună în care se poate formula cererea de revizuire pentru cazul invocat este socotit de la momentul pronunțării respective hotărâri (Decizia nr. 386/01.04.2015 a Tribunalului Iași) indiferent de momentul când partea interesată a luat la cunoștință de motivele hotărârii atacate.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei decizii - Decizia nr. 28/2016 - au declarat recurs revizuienții A. și B., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Apreciază că cererea de repunere în termen era fondată și se impune admiterea acesteia, cu consecința respingerii excepției tardivității revizuirii.

Au apreciat revizuienții că în cauză sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, au arătat recurenții - revizuienți că nu au avut cunoștință despre motivarea instanței de apel decât la momentul la care le-a fost comunicată Decizia nr. 386/2015, respectiv la data de 17.09.2015, din soluția de pe portal neputând cunoaște raționamentul instanței care a determinat luarea acestei soluții, astfel încât, în ipoteza în care instanța va aprecia că termenul de 1 lună de declarare a revizuirii începe să curgă de la data pronunțării deciziei. Au solicitat repunerea în termenul de revizuire întrucât, în nici un caz nu aveau cum să anticipeze sau să ghicească explicația instanței pentru soluția adoptată, omisiunea acesteia de a analiza Decizia nr. 629/2011 a Tribunalului Galați fiindu-le dezvăluită abia la momentul la care a fost redactată și comunicată decizia.

Având în vedere că se află în prezența unei imposibilități obiecive de a cunoaște conținutul acestei decizii, apreciază recurenții că formularea prezentei revizuiri în termenul de 1 lună de la data comunicării acesteia era singura opțiune, pentru care au solicitat admiterea cererii de repunere în termen față de motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Susțin, de asemenea, recurenții - recizuienți că au solicitat în 3 rânduri comunicarea deciziei, tocmai pentru a nu se afla în situația declarării tardive a unei căi de atac, depunând și dovezi în acest sens, dar decizia a fost redactată și comunicată abia la data de 18.09.2015, împrejurare suplimentară de natură a justifica solicitarea de a fi repuși în termenul de declarare a revizuirii.

Instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a respins însă cererea de repunere în termen fără a motiva corespunzător această decizie, interpretând greșit normele de drept material.

Astfel, menționează recurenții că instanța a reținut că termenul de revizuire curge de la data pronunțării celei de-a doua hotărâri apreciată ca fiind potrivnică, fără însă a mai analiza susținerea acestora în sensul că au fost în imposibilitate obiectivă de a cunoaște raționamentul instanței, pentru a aprecia dacă se află în prezența unei hotărâri potrivnice cu deciziile pronunțate anterior în cauză.

Practic, instanța de revizuire a apreciat că revizuienții ar fi trebuit să formuleze o cale extraordinară de atac înainte de motivarea deciziei, chiar dacă asta ar putea reprezenta o exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, putând antrena chiar și sancțiuni procesuale.

În continuare, recurenții-revizuienți arată că, de bună credință, au solicitat în 3 rânduri comunicarea hotărârii, motivarea acesteia fiindu-le necesară după 5 luni de la pronunțare, fiind astfel evident încălcat dreptul la un proces echitabil, cu soluționarea cu celeritate a cauzelor având ca obiect contestație la executare.

Abia la momentul redactării deciziei au putut observa că instanța de apel o pronunțat o hotărâre complet opusă deciziei nr. 629/2011 a Tribunalului Galați, apreciind în mod contrariu cu aceasta că Decizia nr. 1335/2009 a Curții de Apel Galați nu se aplică și la contractul de credit nr. x/2006, deși acest lucru fusese deja statuat de către o instanță de judecată.

În concluzie, recurenții - revizuienți apreciază că cererea de repunere în termen era fondată și se impunea admiterea acesteia, cu consecința respingerii excepției tardivității revizuirii. Solicită astfel, admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 28/2016 a Curții de Apel Galați și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului intimatul C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat și nefondat.

A invocat deopotrivă excepția inadmisibilității recursului, susținând, în esență că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ. și nu dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., recursul fiind admisibil numai dacă a doua hotărâre ce a fost atacată cu revizuirea era și ea susceptibilă de recurs. Apreciază intimatul că, în realitate, legiuitorul a urmărit doar să suprime apelul, iar nu să creeze un recurs pentru toate cazurile în care se cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri.

Cum hotărârea ce se cere a fi revizuită a fost pronunțată de o instanță de apel și cum cererea de revizuire a fost judecată de Curtea de Apel Galați care a dat o soluție cererii de revizuire și hotărârea dată în revizuire este irevocabilă, ca și hotărârea revizuită, rezultă că recursul îndreptat împotriva ei este inadmisibil.

Pe fondul recursului, intimatul - pârât apreciază ca fiind temeinică și legală decizia recurată, cererea de revizuire fiind în mod legal respinsă, ca tardiv promovată, în condițiile în care apelul a fost soluționat la data de 01.04.2015 iar recurenții au promovat cererea de revizuire la data de 21.10.2015, la aproximativ 6 luni, cu depășirea termenului legal stipulat la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea recurată, în raport de motivele de casare invocate de cei doi recurenți - revizuienți și de apărările formulate de intimatul - pârât, Înalta Curte constată că recursul ce face obiectul prezentei judecăți este nefondat, pentru următoarele considerente:

În prealabil, în ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul - pârât C. S.A., prin întâmpinare, Înalta Curte reamintește că s-a pronunța asupra sa, prin încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2019, atașată la filele39-40 dosar, în sensul respingerii acesteia, raportat la dispozițiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Analizând prezentul recurs pe fondul său și răspunzând punctual la motivele prezentate în calea de atac, instanța de control judiciar reține următoarele:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), constată Înalta Curte că singura critică a recurenților ce ar putea fi încadrată în acest caz de casare, constă în aceea că" instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a respins însă cererea de repunere în termen, fără a motiva corespunzător această decizie".

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul hotărârii atacate, inclusiv considerentele avute în vedere de instanță la soluționarea cererii de repunere în termenul de declarare a căii de atac, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât motivarea hotărârii este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar.

De altfel, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta circumscriindu-se astfel și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte observă că hotărârea atacată cuprinde atât considerentele pentru care instanța a adoptat soluția de respingere a cererii de repunere în termen, cât și pe cele pentru care a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată, menționând deopotrivă temeiurile de drept pe care și-a fundamentat soluția și motivele pentru care s-au înlăturat cererile și argumentele recurenților - revizuienți.

Se constată, așadar, că hotărârea ce face obiectul controlului judiciar nu conține o motivare sumară sau contradictorie, ci, dimpotrivă, cuprinde analiza probelor de la dosar prin raportare la normele legale aplicabile speței deduse judecății, iar faptul că opinia instanței nu concordă cu punctul de vedere al recurenților - revizuienți nu înseamnă că " instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a respins…cererea de repunere în termen, fără a motiva corespunzător această decizie", cum greșit susțin recurenții - revizuienți.

În consecință, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat, apreciind că au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiată, sentința fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., incidente în cauză, față de motivul invocat în cererea de revizuire și încadrat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reține Înalta Curte că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.".

Cererea de revizuire ce a făcut obiectul Deciziei nr. 28/2016, supusă prezentului control judiciar, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cei doi revizuienți invocând contrarietatea Deciziei nr. 386/2015 din 01 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2013, pe care aceștia, de altfel au și dorit-o revizuită, în raport de Decizia nr. 1335/2009 a Curții de Apel Iași, dispozitiv lămurit și completat prin încheierea din 15.04.2010, Decizia nr. 629/2011 a Tribunalului Galați și Decizia nr. 753/14.10.2011 tot a Tribunalului Galați.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

Cererea de revizuire formulată de revizuienți și întemeiată atât pe art. 509 alin. (1) pct. 1, cât și pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a fost depusă prin poștă de către revizuienți la data de 15.10.2015 și înregistrată (inițial) pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.10.2015, astfel cum a s-a reținut de către instanța de fond și cum chiar revizuienții au susținut prin apărătorul lor, în cadrul dezbaterilor orale de la momentul judecării cererii de revizuire, acest aspect putând fi cu ușurință constatat din conținutul dosarului nr. x/2015 atașat la dosarul de față (filele x)

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri."

Cum în cazul de față se invocă contrarietatea Deciziei nr. 386/01.04.2015 pronunțată de Tribulalul Iași în dosarul nr. x/2013, prin raportare la Decizia nr. 1335/2009 a Curții de Apel Iași, Decizia nr. 629/2011 și Decizia nr. 753/14.10.2011, ambele pronunțate de Tribunalul Galați, rezultă că " ultima hotărâre" este chiar decizia ce se dorește a fi revizuită, respectiv Decizia nr. 386/01.04.2015 .

Înalta Curte constată că Decizia nr. 386 pronunțată în apel de către Tribunalul Iași, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 01.04.2015, are caracter definitiv, nefiind susceptibilă de recurs, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., astfel că, termenul de o lună, în care se poate formula cererea de revizuire pentru cazul invocat este socotit de la momentul pronunțării acesteia hotărâri, adică de la data de 01.04.2015, neavând importanță momentul când revizuienții au luat la cunoștință de conținutul acestei hotărâri.

În condițiile în care Decizia nr. 386, pronunțată la data de 01.04.2015, are caracter definitiv, termenul de revizuire de 1 lună, reglementat de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se împlinește la data de 04.05.2015, astfel că, din această perspectivă, cererea de revizuire depusă de revizuienți la data de 15.10.2015, deci, cu 5 luni peste termenul legal, este tardivă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel Galați a respins cererea de repunere în termen și cererea de revizuire, ca tardiv formulată, în condițiile în care articolul 511 C. proc. civ. alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. face trimitere expresă la data rămânerii definitive a hotărârii, care în acest caz este reprezentată de data pronunțării acesteia, spre deosebire, de exemplu, de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce reglementează cazurile de revizuire prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în care legiuitorul a prevăzut expres că termenul de revizuire de o lună se va socoti de la " comunicarea hotărârii".

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că situația de fapt invocată de revizuienți, în sensul că au solicitat redactarea deciziei de mai multe ori, nu este de natură a întrerupe/suspenda termenul de formulare a cererii de revizuire iar dispoziția dată, în sensul că termenul de 1 lună curge de la data rămânerii definitive, în speța de față, de la data pronunțării hotărârii și nu de la data comunicării acesteia, nu este de natură a încălca sau a restrânge vreun drept procesual al părții.

Întrucât textul de lege incident prevede expres că termenul de o lună are în vedere data pronunțării ultimei hotărâri, recurenții nu pot solicita calcularea acestui termen de la o altă dată, respectiv de la data comunicării hotărârii.

Împrejurarea că data comunicării hotărârii a fost la 17.09.2015 nu are semnificația acordată de recurenți și nu este de natură a înlătura concluzia instanței de revizuire, având în vedere că depunerea cererii de revizuire s-a realizat cu depășirea termenului legal.

În consecință, criticile prin care recurenții tind să demonstreze faptul că termenul de revizuire prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se calculează de la data comunicării hotărârii atacate sunt lipsite de temei, având în vedere că dispozițiile procedurale citate prevăd expres și fără echivoc faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, și nu de la data comunicării acesteia.

Sub acest aspect, față de criticile recurenților, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, considerentele Curții Constituționale referitoare la constituționalitatea art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța constituțională reținând că:

"termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunțării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge niciun drept procesual al părții. Totodată, Curtea a reținut că, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac - nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunțării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării. De aceea, formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc accesul liber la justiție al revizuentului (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 655 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 30 decembrie 2014). Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reținut că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților. Totodată, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. De asemenea, Curtea reține că, în virtutea prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum și ale art. 129, care statuează că "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", legiuitorul are prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv cu privire la condițiile de exercitare a căilor de atac."

Așadar, contrar celor susținute de către autorii recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

În considerarea celor expuse, ce relevă legalitatea hotărârii atacate, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de revizuienții - reclamanți A. și B. împotriva Deciziei nr. 28/2016 din data de 27 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva Deciziei nr. 28/2016 din data de 27 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.