Decizia nr. 2626/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Iași, revizuenta A. S.A. București a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 873/21.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Iași, susținând că aceasta este potrivnică mai multor hotărâri judecătorești, după cum urmează: dosarul nr. x/2013, soluționat de Tribunalul Galați prin decizia nr. 81/02.02.2015, soluție menținută prin respingerea contestației în anulare, conform deciziei nr. 382/28.03.2017, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2015; dosarul nr. x/2013, soluționat de Tribunalul Iași prin decizia nr. 386/01.04.2015; dosarul nr. x/2016, al Judecătoriei Tecuci, soluționat definitiv prin decizia nr. 504/15.12.2016; dosarul nr. x/2013, al Judecătoriei Galați, soluționat definitiv prin decizia nr. 549/19.06.20.14; dosarul nr. x/2013, al Judecătoriei Galați, soluționat prin hotărârea nr. 4561/06.05.2014, definitivă prin decizia nr. 894/20.11.2015; dosarul nr. x/2014, al Judecătoriei Galați soluționat definitiv prin decizia nr. 973/04.12.2015 pronunțată de Tribunalul Galați; dosarul nr. x/2015, al Judecătoriei Iași soluționat definitiv prin decizia nr. 509/23.02.2018 pronunțată de Tribunalul Iași. În drept, a invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ. Prin decizia nr. 2574/09.10.2018, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Galați, apreciind că aceasta este instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, raportat la faptul că decizia nr. 549/19.06.2014, prin care s-a soluționat definitiv dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Galați, este, din punct de vedere cronologic, prima hotărâre în raport de care decizia nr. 873/21.03.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2014 apare, în accepțiunea revizuentei, ca fiind potrivnică, toate celelalte dosare fiind soluționate definitiv ulterior. La Curtea de Apel Galați cauza a fost înregistrată la data de 08.11.2018. Prin precizările formulate la data de 15.05.2019, revizuenta a arătat că solicită anularea deciziei nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iași întrucât aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor mai sus menționate, în privința dezlegării date excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/10.05.2016.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Galați Prin decizia nr. 164/A/25.11.2019, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire; a obligat revizuenta să plătească intimatului B. suma de 2975 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6,7,8 C. proc. civ., revizuenta A. S.A. București, formulând următoarele critici: - Instanța de judecată a dat o dezlegare greșită excepției autorității de lucru judecat invocată în susținerea cererii de revizuire considerând că cele șapte dosare - în care s-au pronunțat hotărâri a căror autoritate a fost încălcată prin decizia atacată cu revizuire - nu au un obiect comun deoarece în fiecare au fost contestate acte de executare diferite, îndeplinite în dosare de executare diferite, astfel că este evident că nu este îndeplinită în cauză condiția triplei identități de părți, obiect și cauză necesară incidenței cazului de revizuire invocat (art. 509 pct. 8 C. proc. civ.), fiind vorba de litigii diferite sub aspectul obiectului și al părților. În acest context, revizuenta a expus din nou obiectul și temeiurile cererii sale de revizuire, precizând că prin decizia nr. 1240/11.11.2016 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2014 s-a constatat prescris dreptul băncii de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul pentru linie de credit nr. x/10.05.2015, iar această decizie a condus la admiterea excepției autorității de lucru judecat prin hotărârea supusă revizuirii, nr. 873/21.03.2018 pronunțată de Tribunalul Iași. Recurenta consideră că reținerea în cuprinsul hotărârii nr. 873/21.03.2018 a excepției de prescripție a dreptului la acțiune prin raportare la decizia nr. 1240/11.11.2016 a Tribunalului Galați și admiterea astfel a contestației la executare vine în contradicție cu autoritatea de lucru judecat a celor șapte hotărâri indicate prin cererea de revizuire. Susține că dezlegarea dată cererii de revizuire este nelegală întrucât ipoteza hotărârilor potrivnice prevăzută de art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop protejarea autorității de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești, nefiind admis ca o hotărârea definitivă să fie contrazisă de o altă hotărâre ulterioară, care să statueze între aceleași persoane și cu privire la aceeași pricină, cu încălcarea art. 431 C. proc. civ. Lucrul judecat anterior și efectul pozitiv al autorității lucrului judecat nu presupune o identitate de acțiuni, ci o identitate a aspectului litigios, astfel că în a doua cauză se impune ca hotărârea să țină seama de ceea ce s-a statuat anterior. Ca urmare a soluției pe care instanța a adoptat-o, aceasta nu a mai analizat în fond cererea de revizuire, la momentul dezbaterilor discutându-se doar asupra admisibilității cererii. - Hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul cheltuielilor de judecată acordate intimatului, în sumă de 2.975 RON, care sunt nejustificate luând în considerare că instanța avea posibilitatea ca, în temeiul art. 451 (2) C. proc. civ., să cenzureze cuantumul acestora raportat la împrejurarea că onorariul a vizat formularea întâmpinării, iar gradul de dificultate și complexitate al cauzei a fost redus, nefiind necesare dezbateri în fața instanței.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 14.10.2020, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 09.12.2020.

Apărările formulate în cauză La data de 16.03.2020, în termen legal, intimatul B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile de inadmisibilitate și de nulitate a recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, cu judecata în lipsă. Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la data de 26.03.2020, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar ICCJ. La data de 31.03.2020, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate prin actul procedural și admiterea recursului astfel cum a fost formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Atât prin raportul întocmit asupra recursului, cât și prin încheierea de admitere în principiu a acestuia, din 14.10.2020, s-a reținut, cât privește încadrarea motivelor de nelegalitate susținute de revizuentă, pe de o parte că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 7 C. proc. civ. au fost indicate ca temei legal al recursului în absența unor critici care să se circumscrie acestor motive legale, așadar doar formal, iar pe de altă parte, că motivul relativ la neaplicarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în legătură cu cheltuielile de judecată solicitate de intimat, nu este încadrabil în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât reprezintă o chestiune de netemeinicie (aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. ține de puterea de apreciere și evaluare a circumstanțelor cauzei, de către instanța de fond). Verificând în aceste limite, criticile de nelegalitate susținute de revizuentă, analizate în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se contestă soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului declarat. Cu prioritate, se impune precizarea că neanalizarea în fond a cererii de revizuire nu constituie în sine un argument al nelegalității modului în care prima instanță a soluționat cererea ce i-a fost dedusă judecății. Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, iar necercetarea în fond a revizuirii poate constitui, cel mult, consecința nelegalei soluționări a acesteia prin respingerea sa ca inadmisibilă. Este, prin urmare, de interes a se verifica dacă soluția de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă corespunde unei corecte aplicări a dispozițiilor procesuale relevante cauzei. În această direcție, se reține că prin cererea cu care s-a adresat Curții de Apel Galați, revizuenta a semnalat existența cazului de revizuire evocat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazul de încălcare, prin decizia civilă nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr. x/2014, a autorității de lucru judecat a altor șapte hotărâri judecătorești anterioare și definitive, în privința dezlegării date excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/10.05.2016. Din motivarea cererii rezultă că în toate hotărârile aduse în discuție prin cererea de revizuire a fost tratată chestiune litigioasă a prescripției dreptului de a obține executarea silită în temeiul contractului de credit menționat și că toate instanțele au respins respectiva excepție, mai puțin cea care a pronunțat decizia nr. 873/21.03.2018 supusă revizuirii care, în mod contrar celorlalte, a apreciat excepția ca fiind întemeiată și, drept consecință, a validat soluția (primei instanțe) de admitere a contestației la executare și de anulare a executării înfăptuite în dosarul de executare silită nr. x/2013. Se înțelege că, prin cererea sa, revizuenta a semnalat un caz de încălcare a puterii de lucru judecat sub aspect pozitiv a celor șapte hotărâri judecătorești indicate, respectiv sub aspectul dezlegării contrare date chestiunii litigioase a prescripției dreptului său de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x/10.05.2016. Această chestiune a făcut obiect al dezlegării din partea instanțelor în toate hotărârile judecătorești invocate prin cererea de revizuire, ce au soluționat diferite contestații la executare formulate împotriva executărilor silite pornite de revizuentă, în calitate de creditoare, și în temeiul aceluiași contract de credit ori a diverselor garanții constituite de debitori pentru asigurarea restituirii acestuia. Este vorba, deci, de autoritatea de lucru judecat nu în manifestarea sa de excepție procesuală, care se opune ca o persoană să fie chemată în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauzei și pentru același obiect (efect consacrat prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și în verificarea căruia apare ca relevantă întrunirea triplei identități evocate, de părți, obiect și cauză), ci de autoritate de lucru judecat în manifestarea sa pozitivă, de chestiune deja tranșată de o instanță, la care se referă norma art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acesteia, oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă. Tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - privește deci, în înțelesul art. 431 alin. (1) C. proc. civ., funcția negativă a autorității de lucru judecat care interzice reluarea judecății asupra unui litigiu care să poarte asupra acelorași trei elemente care au conturat cadrul procesual în cea dintâi judecată înfăptuită. Identitatea celor trei elemente nu interesează, însă, în aceiași termeni când se pune problema efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, când identitatea elementelor poate fi și numai parțială, esențială fiind însă identitatea de chestiune litigioasă. Astfel fiind, apare ca eronată și contrară legii aprecierea primei instanțe (de revizuire) în sensul că, pentru a putea fi promovată o cerere de revizuire pe temeiul art. 509 (1) pct. 8 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contrare să fi fost pronunțate în litigii identice sub aspectul părților, obiectului și cauzei, în condițiile în care o atare cerință este proprie doar cazurilor de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ce reclamă o încălcare a autorității de lucru judecat sub aspect negativ, protejată prin dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. Or, prin cererea sa, revizuenta a semnalat un caz de revizuire pentru contrarietate de hotărâri sub aspect pozitiv, invocând încălcarea autorității de lucru judecat în privința dezlegării date excepției prescripției dreptului de a solicita executarea silită în temeiul contractului de credit nr. x/10.05.2006, chestiune litigioasă dezlegată prin toate hotărârile judecătorești indicate în cererea de revizuire. Prin urmare, singura identitate care trebuia verificată sub aspectul admisibilității cererii de revizuire, dedusă din conținutul art. 431 (2) C. proc. civ., era cea a chestiunii litigioase tranșate și a legăturii care trebuie să existe între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile indicate (stabilită pe baza identității doar a unora din cele trei elemente amintite), condiții ce sunt regăsite în speță, după cum s-a arătat anterior. Este, prin urmare, neutilă cauzei analiza realizată prin hotărârea atacată a identității de părți, obiect și cauză a celor opt litigii care interesează cererea de revizuire, și, totodată, eronată concluzia primei instanțe asupra inadmisibilității cererii de revizuire, dată fiind absența tripartitei identități între acestea. Din acest punct de vedere, sunt îndreptățite criticile recurentei care a invocat dezlegarea greșită dată de prima instanță cererii de revizuire, pe care a apreciat-o ca fiind inadmisibilă în considerarea diferențelor sub aspectul obiectelor și părților litigiilor în care s-au pronunțat hotărâri judecătorești indicate prin cererea dedusă judecăți. Cu toate acestea, Înalta Curte reține că cererea de revizuire rămâne totuși inadmisibilă chiar în condițiile substituirii ori înlăturării considerentelor primei instanțe analizate în cele de mai sus, dată fiind împrejurarea - sesizată și prin hotărârea criticată - că decizia a cărei anulare a fost cerută pe calea revizuirii nu face decât să valorifice, la rândul său, puterea de lucru judecat sub aspect pozitiv (așadar, identitate de chestiune litigioasă tranșată anterior) a deciziei civile nr. 1240/11.11.2016 a Tribunalului Galați atunci când reține intervenirea prescripției cât privește dreptul creditoarei A. S.A. de a obține executarea silită în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de linie de credit nr. x/10.05.2006. În alte cuvinte, statuarea pretins contrară dezlegărilor date, prin cele șapte hotărâri judecătorești definitive la care se referă revizuenta în cererea sa, chestiunii relative la prescripția dreptului creditoarei A. S.A. de a obține executarea silită în baza contractului de credit nr. x/10.05.2006, regăsită în cuprinsul deciziei civile nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iași, nu este proprie instanței care a emis această hotărâre, ci aceleia a cărei autoritate de lucru judecat, sub aspect pozitiv, a valorificat-o, respectiv decizia nr. 1240/11.11.2016 a Tribunalului Galați, astfel că o verificare a pretinsei contrarietăți s-ar justifica a fi realizată în raport cu această ultimă hotărâre indicată, iar nu cu aceea care doar i-a respectat și valorificat efectele. În considerarea acestui motiv, decurgând din cadrul procesual astfel cum a fost el conturat prin cererea de revizuire cu care partea s-a adresat instanțelor și prin care s-a îndreptat (solicitând anularea acesteia) împotriva deciziei civile nr. 873/21.03.2018 a Tribunalului Iași, soluția adoptată de prima instanță, a respingerii cererii ca inadmisibilă, apare ca fiind legală și va fi menținută, însă prin înlăturarea argumentului și considerentelor greșite care rețin, deopotrivă, caracterul inadmisibil al cererii pentru lipsa triplei identități de părți, obiect și cauză a litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile supuse analizei. În consecință, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat, iar în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va obliga pe recurentă să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs constând în onorariu de avocat, în sumă de 2.975 RON, a căror dovadă a fost realizată cu înscrisurile atașate la filele x ale dosarului de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,