ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantele A., A. Întreprindere Individuală prin reprezentant legal A., au solicitat în contradictoriu cu MADR - APDRP CRPDRP 2 Sud Est Constanța - OJPDRP Vrancea, anularea adresei nr. x din 6 august 2013 emisă de CRPDRP 2 Sud Est Constanța prin care li s-a adus la cunoștință neîncheierea contractului de finanțare.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 55 din 26 februarie 2014, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării capătului privind obligarea la plata daunelor materiale și lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor CRPDRP 2 Sud Est Constanța și OJPDRP Vrancea, ca nefondate.

Curtea de apel a admis în parte cererea formulată de reclamantele A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Pescuit, având ca obiect anulare act administrativ, și în consecință a dispus anularea adresei nr. x din 6 august 2013, emisă de CRPDRP 2 Sus Est Constanța, obligând pârâta APDRP la semnarea contractului de finanțare C112011224100096 în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea unei penalități de 10 RON, pentru fiecare zi de întârziere și pârâtele la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 55 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În motivarea recursului se arată că arată că sentința a fost dată cu încălcarea normelor de drept material ceea ce atrage casarea acesteia în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010 și respingerea acțiunii.

Astfel, se susține că au fost încălcate prevederile art. 13 alin. (4) din Regulamentul CE 1974/2006, precum și cele corespunzătoare din Fișa tehnică și din Ghidul solicitantului pentru măsura 112 prin faptul că recurenta a fost obligată să încheie contractul de finanțare cu depășirea termenului maxim de 18 luni de la instalarea reclamantei, în condițiile în care culpa depășirii termenului aparține fermierului și nu autorității.

Se arată că reclamanta s-a instalat ca tânăr fermier la data de 28 noiembrie 2011 și, conform Ghidului solicitantului pentru măsura 112, avea obligația să depună cererea de finanțare în maxim 12 luni de la data înființării iar contractul de finanțare trebuia încheiat cel târziu până la data de 28 mai 2013 (18 luni de la instalare). Deși termenul cererii era de 12 luni, reclamanta trebuia să depună cererea imediat după instalare, respectiv în sesiunea a doua a anului 2011 (care a avut loc în perioada 20 noiembrie 2011 - 13 ianuarie 2012) dar, asumându-și riscul depășirii termenului de 18 luni, a depus-o în prima sesiune a anului 2012.

Se susține că, distinct de depășirea termenului, instanța nu a ținut cont că suma alocată finanțării pentru prima sesiune a anului 2012 a fost consumată ceea ce ar însemna că finanțarea ar trebui suportată exclusiv de la bugetul de stat și nu din fonduri europene.

1.4. Întâmpinarea

Intimata A. a solicitat respingerea recursului cu motivarea că, pe de-o parte, termenul de 18 luni este de recomandare iar pe de alta, nu are nicio culpă în depășirea acestuia. Obligația respectării termenului de 18 luni revine autorității recurente, obligația intimatei fiind aceea de a depune cererea de finanțare în termen de cel mult 12 luni de la data instalării, termen respectat de intimată. Prin urmare, recurenta își invocă propria culpă.

În ce privește depășirea plafonului de finanțare, intimata invocă prevederile pct. 2.3 din Ghidul solicitantului care obligau recurenta la o selecție a proiectelor eligibile și nu la respingerea pentru depășirea termenului de 18 luni.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin Încheierea din 22 septembrie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2. Soluția Înaltei Curți

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și a întâmpinării, având în vedere raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 13 alin. (4) teza I din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), "Decizia individuală de acordare a ajutorului pentru instalarea tinerilor agricultori se adoptă în termen de maximum 18 luni de la instalare, astfel cum este definită de dispozițiile în vigoare în statele membre".

Termenul de 18 luni a fost depășit deoarece a început să curgă la data de 28 noiembrie 2011, când reclamanta s-a instalat ca tânăr fermier, și s-a împlinit la data de 28 mai 2013; până la această din urmă dată, contractul de finanțare nu a fost încheiat.

Este necontestat că proiectul intimatei întrunește toate condițiile pentru finanțare, singurul motiv pentru care contractul de finanțare nu a fost încheiat fiind depășirea termenului de 18 luni.

Așa cum bine a observat însă prima instanță, depășirea termenului nu s-a datorat reclamantei intimate ci autorității recurente.

Astfel, potrivit Ghidului solicitantului pentru Măsura 112 (Ghidul), intimata avea obligația să depună cererea de finanțare într-un termen de maxim 12 luni de la instalare, termen care a fost respectat, cererea fiind depusă la data de 20 iunie 2012 (aspecte necontestate de recurentă).

Din acest moment, încheierea contractului de finanțare nu a mai depins de intimată ci de autoritatea recurentă care avea obligația să evalueze proiectul (documentația și situația la fața locului) și să stabilească dacă este sau nu eligibil, așa cum de altfel s-a și întâmplat potrivit raportului dat publicității la data de 04 martie 2013, proiectul fiind considerat eligibil.

Dacă suma alocată finanțării pentru prima sesiune a anului 2012 era consumată (așa cum se afirmă în cuprinsul cererii de recurs), proiectul trebuia supus selecției potrivit Ghidului, ceea ce nu s-a întâmplat, recurenta lăsând să se împlinească termenul de 18 luni pentru a comunica apoi intimatei că, pentru acest singur considerent (depășirea termenului), contractul de finanțare nu poate fi încheiat.

În consecință, culpa depășirii termenului aparține recurentei.

Se înlătură apărarea părții referitoare la faptul că intimata avea posibilitatea să depună cererea de finanțare în ultima sesiune a anului 2011 (pentru a-și optimiza șansele) deoarece, deși exista această posibilitate, ea nu era obligatorie, singura obligație fiind cea de depunere a cererii în cel mult 12 luni de la instalare. Or, după cum s-a arătat, această obligație a fost îndeplinită de parte.

Așa fiind, văzând că sentința a fost dată cu aplicarea corectă a prevederilor legale, motiv de recurs invocat de recurentă (art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010) nefiind incident în cauză, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței civile nr. 55 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 4.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. Întreprindere Individuală.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT