ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 221/A/2016

Asupra apelului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 166 din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul formulat de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 2633 din data de 07 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în Dosarul nr. x/215/2015, ca nefondat.

A fost obligat apelantul la 20 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-au reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 2633 din data de 07 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în Dosarul nr. x/215/2015, în temeiul art. 459 C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 4013 din 03 noiembrie 1973 a Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 274 din noul C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că la data de 05 mai 2015 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova, sub nr. x/215/2015, cererea de revizuire formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 4013 din 03 noiembrie 1973 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 1860 din 19 decembrie 1973 a Tribunalului Dolj.

În motivare, revizuentul a susținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, deoarece nu mai există ciorna pe care ar fi notat suma de 2.000 RON, nu au fost audiați ceilalți doi profesori ce au fost în comisie, profesorii B. și C., inculparea sa a fost numai în baza declarației persoanei vătămate și a părinților acestuia, recunoașterea faptei a avut loc sub tortură, fără apărător, la sediul poliției, fiind emis mandat de arestare fără a fi interogat. A mai arătat că a declarat cele întâmplate în fața judecătorilor, arătând că este nevinovat.

La cerere a atașat adresa Inspectoratului Școlar Dolj prin care se comunica faptul că termenul de păstrare a lucrărilor este de 2 ani, iar ciornele elevilor nu erau semnate și nu se puteau identifica, extras din sentința penală nr. 4013 din 03 noiembrie 1973 a Judecătoriei Craiova, decizia penală nr. 1860 din 19 decembrie 1973 a Tribunalului Dolj.

În temeiul art. 456 alin. (4) C. proc. pen., instanța i-a pus în vedere revizuentului să indice cazul de revizuire pe care își întemeiază cererea și mijloacele de probă în dovedirea acesteia, iar la termenul din 26 mai 2015 acesta a solicitat numirea unui apărător din oficiu, arătând că nu are cunoștințe juridice.

S-a numit apărător din oficiu av. D., care a luat legătura cu clientul său începând cu data de 23 iunie 2015, iar în ședința din camera de consiliu de la data de 07 iulie 2015 revizuentul a solicitat să se apere singur.

Prin adresa depusă între termene, revizuentul a arătat că apărătorul nu a studiat dosarul, solicitându-i acte.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarele:

Potrivit art. 459 C. proc. pen., la primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei. Dată fiind perioada mare trecută, președintele nu a mai putut atașa dosarul, care a fost topit conform normelor arhivistice în vigoare. Nu se poate reține nici o eroare dată de faptul că în România a fost un regim totalitar, dat fiind faptul că din anul 1989 până la momentul sesizării instanței au trecut aproximativ 16 ani.

Admisibilitatea în principiu a fost examinată de către instanță, în camera de consiliu, cu citarea părților.

Prima instanță a reținut că revizuentul nu a indicat niciunul din motivele de mai sus în termenul acordat în acest sens, motiv pentru care cererea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

S-a reținut că toate motivele invocate de revizuent sunt aprecieri asupra stării de fapt stabilite de către instanță, aprecieri care nu pot fi făcute pe această cale. Mai mult, contrar susținerilor revizuentului, au fost identificate de către organele de „miliție” din acele timpuri toate persoanele implicate, inclusiv ceilalți doi profesori din comisie, colegul de bancă al elevului căruia i s-a pretins mită, dar și șoferul care l-a condus pe inculpat la domiciliul elevului, de care revizuentul uită în comentariile sale.

De asemenea, nu au fost reținute nici susținerile revizuentului cu privire la nerecunoașterea sa, dovada contrară fiind făcută de cererea de recurs, așa cum este reținută de instanța care a soluționat calea de atac, unde se fac referiri numai la încadrarea juridică a faptei, nu și cu privire la inexistența acesteia.

Din aceste considerente, în temeiul art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 4013 din 03 noiembrie 1973 a Judecătoriei Craiova.

În temeiul art. 274 din noul C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare statului.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 RON a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul A. arătând că adresa din 29 aprilie 2015 a Inspectoratului Școlar Dolj, care se află la dosar, lămurește problema de fond a ciornei pentru care s-a pronunțat condamnarea. Această adresă nu a fost avută în vedere nici de judecător și nici de procuror în dosar, fiind un înscris ce nu s-a dovedit în realitate, declarațiile din cauză fiind mincinoase, iar ciorna trebuia găsită și pusă în rechizitoriu.

A mai arătat că avocatul din oficiu nu a depus nici un înscris și nu a studiat dosarul cauzei astfel că s-a apărat singur.

Apelul revizuentului a fost respins ca nefondat, pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 459 C. proc. pen., instanța este datoare să procedeze la verificarea condițiilor de formă privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, respectiv respectarea termenelor de formulare a revizuirii, calitatea persoanei, dată de disp. art. 455 C. proc. pen., indicarea cazului de revizuire și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, indicarea temeiurilor legale pentru redeschiderea procedurilor legale, indicarea faptelor și mijloacelor de probă care conduc în mod evident la stabilirea existenței temeiului legal indicat în cerere și care nu au mai fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire.

Neîndeplinirea acestor condiții, prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., conduce la aprecierea cererii de revizuire ca inadmisibilă, soluție prevăzută în mod expres de dispozițiile art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Reținând că revizuientul nu s-a conformat dispozițiilor art. 459 C. proc. pen., întrucât nu a precizat unul din motivele prevăzute de art. 453 C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea de revizuire, instanța de fond a dispus în mod corect respingerea cererii ca inadmisibilă, soluție întemeiată în mod just pe disp. art. 459 alin. (5) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul A. a exercitat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16 martie 2016.

Examinând prioritar excepția inadmisibilității căii de atac declarate, se rețin următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”.

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În cauză, se constată că revizuentul A. a uzat de calea de atac a apelului împotriva nr. 2633 din data de 07 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală.

Prin decizia penală nr. 166 din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins apelul formulat de revizuientul A. împotriva sentinței penale nr. 2633 din data de 07 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în Dosarul nr. x/215/2015, ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

În raport cu dispozițiile legale menționate, se constată că în cauză, apelantul revizuent a formulat un nou apel, împotriva unei decizii definitive, prin care a fost respins, ca nefondat, primul apel exercitat.

Limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefmitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, revizuentul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, urmează a fi respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 166 din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 360 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 166 din 08 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 360 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerlui Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 mai 2016.