ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 23/A/2017

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2633 din data de 7 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015, în temeiul art. 459 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 4013 din 3 noiembrie 1973 a Judecătoriei Craiova.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul A.

Prin Decizia penală nr. 166 din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 2633 din data de 7 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015.

Împotriva acestei decizii a declarat prezentul apel revizuentul A.

Prin Decizia penală nr. 221/A din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015, a fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 166 din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că revizuentul A. a uzat de calea de atac a apelului împotriva Sentinței nr. 2633 din data de 7 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, prin Decizia penală nr. 166 din 8 februarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, fiind respins apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 2633 din data de 7 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Craiova, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015, ca nefondat. S-a arătat că, limitând calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicității acesteia, față de care posibilitatea legală a declarării mai multor căi de atac este exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare. Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015, a declarat apel revizuentul A..

Examinând calea de atac promovată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 4 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul, iar potrivit dispozițiilor art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia, atunci când apelul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de apel.

Înalta Curte constată că, Decizia penală nr. 221/A din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015, prin care fost respins, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A., era definitivă la data pronunțării ei.

Astfel fiind, constată că revizuentul a declarat apel împotriva unei hotărâri definitive care nu este supusă niciunei căi de atac, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă, potrivit dreptului comun.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 221/A din 23 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/215/2015.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - CL