ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 478/2015

Decizia nr. 478/2015

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1258 din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de către petentul A., privind întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 252 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Vaslui, definitivă prin decizia penală nr. 6011 din 18 decembrie 2003 a Curții Supreme de Justiție București.

Pentru a se pronunța astfel, în esență, tribunalul a constatat că niciuna din cele două condiții prevăzute de art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu este îndeplinită, întrucât concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. x/2014 au stabilit că afecțiunea de care suferă condamnatul nu se află într-un stadiu sever și poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor. Pe de altă parte, s-a arătat că lăsarea în libertate a condamnatului, față de natura și multitudinea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv infracțiunile de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav și violare de domiciliu, în mod evident prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost contestată de către petentul condamnat A., acesta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 8 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A., împotriva sentinței penale nr. 1258/NCPP din 10 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Iași.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că din raportul de expertiză medico-legală efectuat cu privire la stabilirea stării de sănătate a petentului, rezultă că acesta suferă de anumite afecțiuni, care necesită un tratament și un regim specific, afecțiuni care, însă, nu pot fi apreciate ca fiind de o gravitate care să împiedice executarea în continuare a pedepsei de către condamnat, în regim de detenție. De altfel, împrejurarea că afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate corespunzător în sistemul penitenciar a fost consemnată și în raportul de expertiză, concluzionându-se că acestea nu se află într-un stadiu sever. Totodată, s-a apreciat că, față de natura și multitudinea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa, respectiv infracțiunile de omor deosebit de grav, tentativă de omor deosebit de grav și violare de domiciliu, precum și față de valorile sociale afectate prin activitatea infracțională, lăsarea în libertate a condamnatului potențează și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.

Ca atare s-a apreciat că nu sunt întrunite cele două condiții prevăzute imperativ de art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., motiv pentru care contestația formulată a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, la data de 16 martie 2015, a formulat contestație condamnatul A., criticând-o pentru netemeinicie.

La termenul din 9 aprilie 2015, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căii de atac formulată de condamnatul A.

Procedând la verificarea admisibilității căii de atac de față, Înalta Curte apreciază contestația promovată ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 593 alin. (3) C. proc. pen. și art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei poate fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în termen de trei zile de la comunicare, cel de-al doilea text de lege cuprinzând dispoziții comune privind procedura în fața instanței de executare. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 597 alin. (8) C. proc. pen., decizia instanței prin care se soluționează contestația este definitivă.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, prin decizia nr. 8 din 30 ianuarie 2015, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondată, contestația formulată de A. împotriva sentinței penale nr. 1258/NCPP din 10 noiembrie 2014 a Tribunalului Iași, sentință pronunțată în temeiul art. 592 C. proc. pen., situație în care, față de dispozițiile art. 597 alin. (8) C. proc. pen., hotărârea contestată este definitivă, nefiind supusă vreunei căi de atac.

Așadar, condamnatul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive, investind cu soluționarea acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție, deși calea de atac promovată nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun. Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Ca atare, excepția inadmisibilității contestației pusă în discuție din oficiu de către instanță este întemeiată.

Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 8 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, și, având în vedere că se află în culpă procesuală, art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 8 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 aprilie 2015.