ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 477/2019

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 5 iulie 2019 a Curții de Apel Iași, noul C. proc. pen. secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2010, în baza art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul-condamnat A., deținut în Penitenciarul Iași.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul A. să achite statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, suma de 200 de RON, incluzând suma de 63 de RON, reprezentând contravaloarea expertizei medico-legale întocmite în cauză de I.M.L. Iași.

În baza dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., a rămas în sarcina statului suma de 313 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, potrivit Delegației nr. 355 din 5 iunie 2019 - av. B., care este suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, prin cererea înregistrată sub nr. x/2019* din 3 iunie 2019, petentul condamnat A. a solicitat întreruperea executării pedepsei în executarea căreia se află, pe motive medicale.

În motivarea cererii, petentul condamnat A., a arătat că boala de care suferă nu permite tratarea acesteia în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și nici în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, cu asigurarea pazei permanente, întrucât Penitenciarul Iași nu dispune de suficiente cadre pentru asigurarea pazei sale.

În drept, a invocat dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. a) raportat la art. 592 C. proc. pen.

În procedura prealabilă sesizării instanței de executare, judecătorul delegat cu executarea a dispus efectuarea unei expertize medico-legale, având ca obiective: să se stabilească dacă petentul-condamnat A. suferă de o boală care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa; să se stabilească dacă boala de care suferă petentul-condamnat poate fi tratată în rețeaua sanitară a A.N.P.; să se stabilească dacă boala de care suferă petentul-condamnat poate fi tratată într-un spital din rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.

Prin raportul de expertiză medico-legală pentru întreruperea/amânarea executării pedepsei din motive medicale nr. x din 10 mai 2019, întocmit de Institutul de Medicină Legală Iași, s-a concluzionat că persoana condamnată A. prezenta, la momentul examinării, "edentație parțială maxilară și mandibulară pe teren osos deficitar maxilar stâng" și, pentru aceste afecțiuni se recomandă tratamentul chirurgical în regim privat, care poate fi efectuat de sus-numitul într-o clinică medicală privată, cu asigurarea pazei permanente.

Prin încheierea penală din 30 mai 2019, pronunțată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Iași, din 30 mai 2019, în temeiul art. 592 C. proc. pen. raportat la art. 591, reținând și dispozițiile art. 553 C. proc. pen. și art. 15 din Legea nr. 253/2013, a fost sesizată Curtea de Apel Iași cu soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Iași.

Primind cauza spre soluționare, instanța de executare a dispus suplimentarea raportului de expertiză medico-legală, în sensul de a se stabili dacă petentul-condamnat A. suferă de o boală care îl pune în imposibilitate să execute pedeapsa și dacă boala de care suferă condamnatul poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale Penitenciarelor, obiective la care, raportul inițial de expertiză medico-legală nu a răspuns.

Prin Adresa nr. x din 20 iunie 2019, Institutul de Medicină Legală Iași a comunicat instanței că afecțiunea persoanei condamnate determină dificultate de administrare a alimentației și necesită tratament chirurgical care nu poate fi aplicat în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și afecțiunea de care suferă "edentație parțială maxilară și mandibulară pe teren osos deficitar maxilar stâng" nu îl pune în imposibilitatea executării pedepsei.

Analizând cererea de întrerupere executării pedepsei, prima instanță a reținut că petentul A. se află încarcerat în Penitenciarul Iași, în executarea pedepsei de 15 ani închisoare la care a fost condamnat, definitiv, prin Sentința penală nr. 45 din 31 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în Dosarul cu nr. x/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 5 februarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Petentul-condamnat suferă, conform documentației medicale și a expertizei medico-legale efectuată în cauză, de "edentație parțială maxilară și mandibulară pe teren osos deficitar maxilar stâng".

Conform art. 592 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că întreruperea executării pedepsei și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se întrerupe pe o durată determinată.

Pentru întreruperea executării pedepsei fiind necesar ca toate condițiile prevăzute de dispozițiile relevante, să fie întrunite.

Prin raportare la concluziile expertizei medico-legale efectuată în cauză, prima instanță a reținut că boala menționată de care suferă petentul-condamnat nu îl pune în imposibilitatea imediată de a executa pedeapsa și poate fi tratată chirurgical în regim privat cu asigurarea pazei permanente.

Fiind posibilă tratarea bolii cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța apreciind că lăsarea în libertate a condamnatului ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, acesta fiind condamnat pentru comiterea infracțiunilor prev. de Legea nr. 535/2004, modificată, privind prevenirea și combaterea terorismului, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul-condamnat, de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 45 din 31 martie 2014 a Curții de Apel Bacău, definitivă, nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, urmând a fi respinsă, ca nefondată, în baza art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Totodată, au fost avute în vedere dispozițiile art. 275 alin. (2) și art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale menționate, în termen, condamnatul A. a formulat contestație, apărătorul desemnat din oficiu solicitând admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei, întrucât contestatorul suferă de o boală ce face imposibilă executarea în regim de detenție a pedepsei închisorii.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Raportat la condițiile prevăzute de dispozițiilor art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de a căror îndeplinire depinde admiterea cererii petentului condamnat A., Înalta Curte apreciază ca fiind justă soluția instanței de fond, de respingere a solicitării de întrerupere a executării pedepsei de 15 ani închisoare, având în vedere concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. x din 10 mai 2019, întocmit în cauză de Institutul de Medicină Legală Iași, precum și adresa din 20 iunie 2019 emisă de aceeași entitate, în suplimentarea raportului de expertiză.

Astfel, conform documentelor medicale menționate, Înalta Curte reține că, la momentul examinării, contestatorul A. suferea de "edentație parțială maxilară și mandibulară pe teren osos deficitar maxilar stâng", afecțiune care, deși determină dificultate de administrare a alimentației și necesită tratament chirurgical, nu îl pune în imposibilitatea executării imediate a pedepsei din punct de vedere medical.

Totodată, deși nu se poate efectua în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, potrivit celor comunicate instanței de executare, se constată că tratamentul chirurgical este posibil, recomandându-se tratarea afecțiunii într-o clinică medicală privată, motiv pentru care Înalta Curte reține că specificul bolii contestatorului, stabilite pe baza expertizei medico-legale, permite tratarea acesteia, cu asigurarea pazei permanente, în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.

În plus, în speță, nu poate fi neglijat nici aspectul că lăsarea în libertate a condamnatului ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, contestatorul fiind condamnat pentru comiterea unor infracțiuni prevăzute de Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.

GGC - LM