ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 230/2020

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 50/F din data de 9 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul A..

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5 decembrie 2019, petentul A. a solicitat întreruperea executării pedepsei cu închisoarea aplicată prin Sentința penală nr. 96 din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pe motive medicale, invocând mai multe afecțiuni medicale.

Conform art. 592 rap. la 589 lit. a) C. proc. pen., "executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile în care se constată pe baza unei expertize medico legale că cel condamnat suferă de o boală gravă ce face imposibilă executarea pedepsei și instanța consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, executarea pedepsei poate fi întreruptă pană starea de sănătate a condamnatului se va ameliora. De asemenea, potrivit alin. (2) al art. 589 C. proc. pen. întreruperea executării pedepsei pe acest considerent nu se poate acorda dacă petentul se sustrage de la efectuarea expertizei medico legale.

În raport de probele administrate în cauză, instanța a constatat că nu s-a făcut dovada că cel condamnat suferă de o boală gravă ce face imposibilă executarea pedepsei, care să justifice întreruperea executării pedepsei.

Pentru admisibilitatea cererii de întrerupere a executării pedepsei în temeiul prev. de art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să se constate pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea pedepsei, lăsarea condamnatului în libertate să nu prezinte pericol pentru ordinea publică și tratamentul condamnatului să nu poată fi efectuat sub pază permanentă datorită specificului bolii.

În acest sens, a fost efectuată o expertiză medico legală de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București.

Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. x/2019 din 21 februarie 2020, rezultă că petentul prezintă diagnostic de chist epididimar drept, fără indicație de tratament chirurgical, cervicalgie, foliculită acneiformă, obezitate de tip abdominal, colopatie cronică și tulburare de personalitate antisocială.

În urma consulturilor de specialitate și a investigațiilor efectuate se apreciază că patologia pe care o prezintă petentul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (boli nutriție, cardiologică, neurologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.

Față de cele expuse mai sus, s-a apreciat că la momentul actual, sus numitul nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.

Din raportul de expertiză medico legală, rezultă că petentul suferă de mai multe boli care însă pot fi tratate în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (boli nutriție, cardiologică, neurologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.

Împotriva sentinței penale menționate, în termen, condamnatul A. a formulat contestație, motivele promovării căii de atac fiind susținute în cadrul concluziilor orale de către apărătorii aleși ai contestatorului.

Examinând contestația, prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Raportat la condițiile prevăzute de dispozițiilor art. 592 raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de a căror îndeplinire depinde admiterea cererii petentului condamnat A., Înalta Curte apreciază ca fiind justă soluția instanței de fond, de respingere a solicitării de întrerupere a executării pedepsei cu închisoarea, aplicată prin sentința penală nr. 96 din 7 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. x din 21 februarie 2020, întocmit în cauză de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București.

Astfel, conform documentului medical menționat, Înalta Curte reține că, la momentul examinării, contestatorul A. suferea de chist epididimar drept, fără indicație de tratament chirurgical, cervicalgie, foliculită acneiformă, obezitate de tip abdominal, colopatie cronică și tulburare de personalitate antisocială, afecțiuni care nu îl pun în imposibilitatea executării imediate a pedepsei din punct de vedere medical.

Totodată, se constată că specificul bolilor contestatorului, stabilite pe baza expertizei medico-legale, permite tratamentul acestora în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (boli nutriție, cardiologică, neurologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.

Față de susținerile apărării, orientate spre criticarea modalității de examinare medicală a contestatorului, precum și asupra tratamentului, solicitând ca acesta să fie consultat și tratat într-un spital de specialitate, care să nu facă parte din rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor, unde să i se acorde o medicamentație corespunzătoare afecțiunilor pe care contestatorul le acuză, Înalta Curte constată că împrejurările referitoare la tratamentul de care beneficiază ori ar putea beneficia contestatorul excedează cererii de întrerupere a executării pedepsei cu închisoarea formulată de condamnatul A., având în vedere dispozițiile legale incidente menționate, care prevăd expres condițiile ce trebuie analizate de instanță.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 50/F din data de 9 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 50/F din data de 9 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2020.

GGC - MM