ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 25/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 30 din 12 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 592 alin. (1) raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, cererea formulată de petentul-condamnat A., deținut în prezent în Penitenciarul Iași, aflat în executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, ce i-a fost aplicată prin Sentința penală nr. 37 din 28.05.2015 a Curții de Apel Suceava, având ca obiect "întreruperea executării pedepsei".

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, ocazionate de soluționarea cererii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a arătat că prin încheierea din 12 iulie 2019 pronunțată de judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Iași, în Dosarul nr. x/2019, a fost sesizată Curtea de Apel Iași cu soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii, cerere formulată de condamnatul A.

În acest sens, judecătorul delegat cu executarea din cadrul Curții de Apel Iași a avut în vedere următoarele:

"Prin cererea formulată la data de 18 ianuarie 2019 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași - Judecătorul delegat cu executarea hotărârilor penale prev. de art. 554 C. proc. pen., persoana privată de libertate A., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, aflat în executarea unei pedepse de 4 (patru) ani închisoare în baza Sentinței penale nr. 37 din data de 28.05.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. x/2012, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 407/2017 din 23.11.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a solicitat să se dispună întreruperea executării pedepsei închisorii.

În motivarea cererii, petentul A. a arătat că suferă de afecțiuni medicale grave, care nu pot fi tratate în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care îl pun în imposibilitate de a executa imediat pedeapsa, atașând înscrisuri medicale relevante din dosarul său medical.

Judecătorul delegat cu executarea constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cerere este Curtea de Apel Iași întrucât condamnatul execută în Penitenciarul Iași pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 45 din 31.03.2014 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin Decizia penală nr. 47/A din 05.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală.

La data de 22 ianuarie 2019, printr-o încheiere de ședință, judecătorul delegat cu executarea, în conformitate cu dispozițiile art. 592 alin. (2) raportate la dispozițiile art. 591 alin. (2) C. proc. pen. a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico - legală cu următoarele obiective:

- să se stabilească dacă petentul-condamnat A. suferă de o boală care îl pune în imposibilitatea să execute pedeapsa,

- să se stabilească dacă boala de care suferă petentul-condamnat poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor;

- să se stabilească dacă boala de care suferă petentul-condamnat poate fi tratată sub pază într-un spital din rețeaua Ministerului Sănătății.

La data de 9 iulie 2019 Institutul Medico-legal a comunicat judecătorului delegat Raportul de expertiză medico-legală nr. 20866 din 08.07.2019."

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel Iași a reținut următoarele:

Potrivit art. 592 C. proc. pen., raportat la art. 589 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată.

Curtea a arătat că și în ipoteza condițiilor anterior menționate, conform art. 589 alin. (2) C. proc. pen., nu se poate dispune întreruperea executării pedepsei dacă persoana condamnată și-a provocat singură starea de boală, prin refuzul tratamentului medical, al intervenției chirurgicale, prin acțiuni de autoagresiune sau prin alte acțiuni vătămătoare sau în situația în care se sustrage efectuării expertizei medico-legale.

S-a menționat că din examinarea reglementării anterior evocate rezultă că întreruperea executării pedepsei din cauze medicale reprezintă o situație de excepție, ce poate fi dispusă doar dacă sunt întrunite mai multe condiții cumulative:

Examinând întrunirea acestor condiții în prezenta cauză, Curtea a reținut că nu este realizată prima din cele prevăzute de dispozițiile legale, întrucât petentul, deși suferă de o serie de afecțiuni ce au fost diagnosticate prin Raportul de expertiză medico-legală nr. x/8.07.2019 ca malformație arterio-veninoasă spinală T6 cu parapareză spastică, amiotrofii crurale sechelare, polidiscopatie vertebrală toracală cu protruzii discale T6 și T7, lacune capsulo-lenticulare bilaterale, artrofie corticală bifronto-temporală, ateroame calcificate ACI bilateral intracavenornoase, acestea pot fi tratate medicamentos în regim de detenție, nefăcând necesară întreruperea executării pedepsei aplicate, motiv pentru care, constatând neîndeplinirea acesteia, Curtea a apreciat inutilă examinarea celorlalte condiții, ce au drept situație premisă tocmai ipoteza în care petentul ar suferi de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Contrar susținerilor petentului-condamnat referitoare la precizia investigației imagistice, față de adresa înaintată de către Institutul de Medicină Legală Iași, potrivit căreia angiografia spinală nu este o investigație diferită de angio-RMN, față de conținutul clar al raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, Curtea a constatat că persoana condamnată nu suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, motiv pentru care cererea de întreruperea a executării pedepsei a fost respinsă ca nefondată.

Împotriva Sentinței penale nr. 30 din 12 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat contestație condamnatul A. la data de 19 septembrie 2020.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 6 ianuarie 2020, fiind fixat termen de judecată la data de 15 ianuarie 2020 cu citarea contestatorului la locul de deținere și asigurarea apărării.

La data de 15 ianuarie 2020 contestatorul condamnat A. a formulat o cerere de retragere a contestației declarate împotriva Sentinței penale nr. 30 din 12 septembrie 2019.

Examinând cererea de retragere a contestației formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea unilaterală de voință a contestatorului, pentru următoarele considerente:

Retragerea unei căi de atac, în cauză a contestației formulate împotriva Sentinței penale nr. 30 din data de 12 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, este un act de dispoziție, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Analizând dispozițiile art. 4251 alin. (3) teza finală din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea fac trimitere expresă la dispozițiile art. 415 din C. proc. pen., din care rezultă că până la închiderea dezbaterilor la instanța învestită cu judecarea căii de atac, părțile își pot retrage calea de atac declarată.

Potrivit aceluiași text de lege retragerea trebuie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către administrația locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța învestită cu soluționarea contestației.

În cauză, contestatorul condamnat A. și-a manifestat voința de a-și retrage calea de atac la data de 15 ianuarie 2020, printr-o cerere olografă dată în fața agentului procedural din cadrul Penitenciarului Iași, cerere care a fost atestată de către conducerea locului de deținere, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar.

Înalta Curte văzând, pe de o parte, declarația contestatorului condamnat A. în sensul retragerii căii de atac, iar pe de altă parte, că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, astfel încât cel care a exercitat o cale de atac poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, în baza art. 4251 alin. (3) raportat la art. 415 din C. proc. pen., va lua act de retragerea contestației declarată împotriva Sentinței penale nr. 30 din data de 12 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care și-a retras contestația, va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestației declarate de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 30 din data de 12 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2020.

GGC - NN