ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2048/2014

Decizia nr. 2048/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui s-au hotărât următoarele:

- 3 (trei) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A. și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului A. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul A. și conform art. 88 alin. (1) C. pen., deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 6 martie 2013 la zi.

Pe durata executării pedepsei, interzice inculpatului D. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Potrivit art. 81 alin. (1) C. pen., dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 alin. (1) C. pen., respectiv pe durata de 2 ani și 6 luni.

Atrage atenția inculpatului D. cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, confiscă cantitatea de 189 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpatul A. și cantitatea de 0,25 grame de rezină de cannabis ridicată de la inculpatul D., depuse la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 dispune ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, dispune comunicarea către Agenția Națională Antidrog a unei copii a prezentei hotărâri, la rămânerea sa definitivă.

În baza art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen., dispune arhivarea, în condițiile prezentului articol, la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (un) D.V.D. (copie).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., obligă inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- suma de 1200 lei de către inculpatul A., din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărirea penală și suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției";

- suma de 800 lei de către inculpatul D., din care suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța sentința penală, instanța de fond a reținut următoarele:

"Prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2012 întocmit de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial V. la data de 26 martie 2013 și înregistrat la această instanță la data de 29 martie 2013 au fost trimiși în judecată:

- în stare de arest preventiv, inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, fapte prev. de art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., și

- în stare de libertate, inculpatul D., zis "E.", fiul lui N. și S., născut în județul Vaslui, cu același domiciliu, trimis în judecată, prin același rechizitoriu, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată.

S-a reținut prin actul de sesizare al instanței că inculpatul A., are vârsta de 24 de ani și este cunoscut ca fiind consumator de droguri de risc. Inculpatul procura droguri de risc de la persoane ce nu au putut fi identificate în urma investigațiilor desfășurate și le oferea spre vânzare și consum, persoanelor apropiate de acesta. Consumul de droguri de risc se realiza de către inculpat și învinuiți, în locuri ferite, tocmai pentru a nu fi văzuți de alte persoane, precum și în locuința inculpatului A.

Așa cum a declarat inculpatul A. în cursul urmăririi penale, acesta încă din anul 2010 a început să consume droguri de risc și anume rezină de cannabis (hașiș) și cannabis.

O perioadă de timp inculpatul a fost plecat în Anglia de unde s-a întors în vara anului 2012, continuând să consume droguri pe care le procura de la diferite persoane. Drogurile procurate de către inculpat erau puse la dispoziția prietenilor săi în vederea consumului. Astfel, au fost identificați învinuiții F., D. și H. care de asemenea sunt cunoscuți ca și consumatori de droguri.

La data de 6 martie 2013, în baza autorizației din 25 februarie 2013 emisă de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/89/2013, s-a dispus efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința inculpatului A., de unde a fost ridicată un număr de 4 bucăți de substanță solidă de culoare maro, ce au fost supuse unei constatări tehnico-științifice în cadrul Laboratorului de Analiza și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate. Raportul de constatare tehnico-științifică din 6 martie 2013 a concluzionat că substanța solidă ridicată de la inculpatul A. este constituită din 189 grame rezină de cannabis ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 modificată și completată.

De asemenea, în baza autorizației din 25 februarie 2013 emisă de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. x/89/2013, s-a efectuat o percheziție domiciliară la domiciliul inculpatului D., de unde a fost ridicată, dintr-o cutie ce conținea foițe pentru confecționarea țigărilor, o cantitate de 0,25 gr. rezină de cannabis (prin raportul de constatare tehnico-științifică din 6 martie 2013 întocmit de către Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate, s-a concluzionat că substanța ridicată de la D. este rezină de cannabis ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000).

Deși inculpatul D. a declarat că drogurile de risc le are de la o persoană necunoscută, martorul I. a declarat că acesta consuma droguri de risc la locuința inculpatului A.

Situația de fapt relatată atât de inculpatul D. este infirmată de discuțiile telefonice purtate de către inculpatul F. interceptate și înregistrate în baza autorizației emise de către Tribunalul Vaslui, din care rezultă fără echivoc că inculpatul A. era persoana care le procura droguri de risc celorlalți învinuiți. Deși, în cadrul discuțiilor telefonice purtate de inculpatul F. cu inculpatul A. se foloseau cuvinte codificate pentru a se referi la droguri (precum "caiet", "pâini"), din coroborarea acestor aspecte cu celelalte probe administrate în cauză, vin în sprijinul situației de fapt expusă mai sus.

În legătură cu drogurile de risc ridicate de la locuința inculpatului A. acesta a relatat că în ziua anterioară efectuării percheziției domiciliare, în timp ce se afla pe o bancă din apropierea Stației C.V., a fost acostat de un tânăr care i-a propus să cumpere cantitatea de 200 grame hașiș cu suma de 1500 lei.

În această modalitate inculpatul a explicat cum a ajuns în posesia cantității de 189 gr. rezină de cannabis motivând că, era pentru consumul propriu. Scopul inculpatului de a oferi spre consum droguri de risc este evident, fiind suficiente elemente care demonstrează că inculpatul nu avea surse de venit care să-i permită să achiziționeze o cantitate mare de droguri iar cantitatea ridicată de la domiciliul său valora 20.000 lei, așa cum rezultă din declarațiile martorilor ce au susținut că un gram de hașiș costă 100 lei.

Martorul I. a declarat că inculpatul A. are posibilități financiare reduse și nu și-ar fi permis să cumpere o cantitate mare de droguri, situație de fapt ce este recunoscută și de către inculpat.

În urma recoltării de probe biologice, s-a constatat de către Serviciul Județean de Medicină Legală V. că învinuiții D., H., F. și inculpatul A. sunt consumatori de droguri, probele biologice conținând T. În instanță, inculpatul A. a recunoscut săvârșirea faptei de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, negând săvârșirea faptei de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din aceeași lege.

Deși legal citat, inculpatul D. nu s-a prezentat în instanță, dar a fost reprezentat de avocat ales, J.

În dovedirea susținerilor sale, inculpatul A. a solicitat audierea martorilor: K., L. și M.

Din oficiu, instanța a dispus audierea martorului din lucrări I., martor însușit și de inculpați.

Pentru că acest martor se află în străinătate, respectiv în Anglia, potrivit conținutului mandatului de aducere, instanța a dispus citirea declarației dată de acesta în cursul urmăririi penale având în vedere imposibilitatea prezentării în instanță a martorului.

Inculpatul A., prin apărător, a depus la dosar, în circumstanțiere, 2 caracterizări, precum și biletul de externare din spital din 22 august 2012 și adeverința privind salariul tatălui său, N.

Analizând probele administrate în cauză, instanța apreciază că inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată și de art. 2 alin. (1) din aceeași lege, iar inculpatul D. de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată și completată.

De altfel, inculpații A. și D. au recunoscut săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 încă din timpul urmăririi penale, recunoaștere întregită și de rezultatul analizelor toxicologice efectuate de Laboratorul de Toxicologie Medico-Legală din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală Vaslui (din 7 martie 2013).

Martorii propuși de inculpatul A. au declarat, contrar recunoașterii acestora din urmă, că prietenul lor nu este nici măcar consumator de droguri și, cu atât mai puțin, traficant de droguri.

Cu aceste declarații ale martorilor propuși de inculpatul A., se confirmă că acesta făcea trafic de droguri și că nu era consumator de droguri dacă susținerile martorilor nu ar fi fost anulate de rezultatul expertizei toxicologice.

Martorii acestui inculpat au intenționat să-l scoată basma curată pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina acestuia.

Cu aceste explicații, instanța va înlătura, ca fiind nesincere, declarațiile martorilor propuși de inc. A.

Din întregul probatoriu, respectiv: declarațiile martorilor audiați, înregistrările și interceptările telefonice, cantitatea marea de drog cumpărată de inculpatul A. în condițiile în care acesta nu lucrează și nu are alte surse de venit, cu excepția sumelor de bani primite de la părinți care abia ajung pentru mâncare pentru el și cei doi frați și pentru achitarea utilităților la apartament, de grupul de prieteni și persoane în care se învârte, rezultă fără putință de tăgadă că acesta a făcut trafic de droguri, sursă de bani pentru existența sa.

Așa fiind, instanța va respinge cererea inculpatului, formulată prin apărător, de achitare a sa pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Cât privește pe inculpatul D. acesta, prin apărător, în timpul cercetării judecătorești, cât și personal, în timpul urmăririi penale, a recunoscut că era consumator de droguri.

În concluzie, inculpații se fac vinovați pentru săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care li se va aplica câte o pedeapsă. La individualizarea judiciară a pedepselor instanța va avea în vedere, în cadrul criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 și 52 C. pen., gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, conduita sinceră a inculpaților în ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu și nesinceră a inculpatului A. în ce privește infracțiunea de trafic de droguri, de împrejurările săvârșirii faptelor, de urmările produse, dar și de cele care se pot produce prin traficul de droguri și prin continuarea consumului de droguri, de lipsa antecedentelor penale.

Aplicarea unei pedepse de 6 luni închisoare inculpatului D. și a unei pedepse de 1 an și 6 luni închisoare în cazul inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri în vederea consumului propriu și a unei pedepse de 3 ani închisoare inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, se impune pentru realizarea scopului pedepsei - de reeducare a inculpaților, cât și de prevenire de săvârșire de noi infracțiuni.

În plus, inculpatului A. i se va aplica și pedeapsa complementară de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. pe o durată de 2 ani, pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc. Cele două fapte săvârșite de inculpatul A. se află în concurs real, fapt pentru care se va dispune contopirea pedepselor aplicate în conformitate cu disp. art. 33 lit. a) C. pen., iar în temeiul disp. art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen.

Apărătorul inculpatului D. a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ acestuia, în baza art. 10 lit. b) ind. 1 C. proc. pen. deoarece fapta săvârșită de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit art. 18 ind. 1 C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Față de criteriile oferite de art. 18 ind. 1 alin. (2) C. pen., nu se poate aprecia că fapta săvârșită de inculpatul D. nu prezintă în mod evident gradul de pericol social al unei infracțiuni, nefiind lipsită de importanță, în condițiile în care consumul de droguri are efecte negative asupra psihicului și comportamentul inculpatului, iar în condițiile în care acesta va dezvolta o dependență pentru consumul de droguri va fi posibil să săvârșească și alte fapte antisociale în vederea cumpărării și consumului de droguri.

Fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului D. se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata prev. de art. 82 alin. (1) C. pen., respectiv pe o durată de 2 ani și 4 luni.

Se va atrage atenția inculpatului D. cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., se va suspenda și executarea pedepselor accesorii privind pe inculpatul D. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata executării pedepselor, se vor interzice ambilor inculpați exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., deoarece gravitatea faptelor săvârșite îi face nedemni de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective sau de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., se va menține măsura arestării preventive luată față de inculpatul A. și conform art. 88 alin. (1) C. pen., se va dispune deducerea din pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a duratei reținerii și arestării preventive începând cu data de 6 martie 2013 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004, se va dispune confiscarea cantității de 189 grame rezină de cannabis ridicată de la inculpatul A. și cantitatea de 0,25 grame de rezină de cannabis ridicată de la inculpatul D., depuse la Camera de Corpuri Delicte, Droguri și Precursori din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 se va dispune, după rămânerea definitivă a hotărârii, prelevarea de probe biologice de la inculpații A. și D. în vederea introducerii profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, se va dispune comunicarea către Agenția Națională Antidrog a unei copii a prezentei hotărâri, la rămânerea sa definitivă.

În baza art. 91

3

alin. (7) C. proc. pen., se va dispune arhivarea, în condițiile prezentului articol, la rămânerea definitivă a hotărârii, a 1 (un) D.V.D. (copie).

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, astfel:

- suma de 1200 lei de către inculpatul A., din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărirea penală și suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, vor fi suportate din fondurile speciale ale Ministerului Justiției;

- suma de 800 lei de către inculpatul D., din care suma de 252 lei, reprezentând contravaloarea expertizei toxicologice întocmite de Laboratorul de toxicologie medico-legală din cadrul Serviciului Județean de Medicină Legală V. - raport din 7 martie 2013, va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției".

II. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului, inculpatul a arătat că în mod greșit instanța de fond l-a condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare, deși din materialul probatoriu administrat în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului.

A apreciat considerentele instanței ca fiind contradictorii cu privire la evaluarea declarațiilor martorilor audiați la propunerea inculpatului.

A arătat că martorul O. este singurul care declară "din auzite" că inculpatul A. oferea sau punea în vânzare droguri de risc, declarația acestuia nefiind credibilă sub aspectul conținutului și a sursei din care martorul relatează, respectiv fratele lui, F., audiat în cauză în calitate de învinuit.

Martorul arată că nu se află în relații bune cu inculpatul în urma unor discuții avute cu un an înainte și de atunci îl evită.

Din înscrisuri și martorii audiați de instanță la propunerea inculpatului rezultă o situație de fapt diferită de cea relatată de martorul P., atât în ce privește situația financiară a inculpatului, cât și în ce privește anturajul acestuia.

Acești martori declară că își petreceau timpul împreună cu inculpatul, au fost la domiciliul lui și după accidentul din luna august 2012, inculpatul primea bani de la părinții săi atât pe carduri cât și prin serviciu de transfer, primind câte 1000 - 1500 lei la două săptămâni, astfel că nu avea o situație financiară precară care, oricum, nu are relevanță juridică.

Martorul O. nu a perceput în mod direct nici un aspect dintre cele relatate și nu cunoștea nici situația financiară a inculpatului.

A solicitat înlăturarea declarației acestui martor.

Din convorbirile telefonice dintre F. și inculpat a arătat că nu rezultă nicio discuție referitoare la bani, astfel că deținerea drogurilor descoperite la percheziție nu era în scopul vânzării reținută ca modalitate normativă a traficului de droguri, iar oferirea nu se justifică atât timp cât se reține că avea o situație financiară precară.

Învinuiții P., R., F., S., Ș. nu au confirmat că obțineau cantități de droguri de la inculpatul A. și nici inculpatul D.

Raportat la aceste elemente probatorii inculpatul A. a arătat că este cert că a cumpărat și deținut cantitatea de droguri, ridicată la percheziția domiciliară, exclusiv pentru consum propriu, iar nu pentru a o comercializa sau oferi altor persoane.

În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei atât pentru infracțiunea de trafic de droguri, în sensul orientării acesteia sub minimul prevăzut de lege ca efect al dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și aplicarea art. 81 C. pen., motivat de faptul că inculpatul este o persoană responsabilă, provine dintr-o familie organizată și a obținut perioadă îndelungată venituri din muncă, la Londra, unde lucra în construcții.

De la accidentul suferit când i-a căzut un geam peste antebrațul stâng, în august 2012, a fost în imposibilitate să mai muncească și a început un program de recuperare, prin ședințe de kinetoterapie și fizioterapie.

Inculpatul a arătat că nu are antecedente penale, timpul de arest preventiv fiind suficient pentru a realiza consecințele faptelor sale.

A recunoscut fapta de consum de droguri la urmărirea penală și în faza judecății, a explicat cum a intrat în posesia cantității de droguri în schimbul sumei de 1500 lei de la o persoană necunoscută care i-a oferit cantitatea, în gară.

Prin Decizia penală nr. 213 din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, pronunțată în Dosar nr. x/89/2013, sentință pe care a fost menținută.

În baza disp. 383 alin. (2) C. proc. pen., anterior s-a dispus deducerea din pedeapsa de executat a perioadei arestării preventive de după 6 iunie 2013 la 24 iulie 2013, inclusiv.

În baza disp. art. 383 alin. (1) ind. 1 raportat la art. 350 alin. (1) din C. proc. pen. anterior s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea din data de 23 iulie 2013 a Curții de Apel Iași.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior a obligat inculpatul A. să plătească către stat cheltuieli judiciare în sumă de 600 lei.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a administrat și a examinat probele administrate la urmărirea penală și în cursul cercetării judecătorești, coroborate între ele, iar faptele și împrejurările reținute corespund probelor și reprezintă adevărul.

Faptele și vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor a fost dovedită în cauză dincolo de orice dubiu iar încadrarea juridică dată faptelor a fost conformă și în aplicarea legii.

Raportat la criticile formulate în apel, s-a reținut că din declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpat, respectiv K., L. și T. rezultă că inculpatul a avut un accident la mână, moment din care nu a mai lucrat, că părinții săi lucrau în străinătate și le trimitea bani, de la momentul accidentului a făcut fizioterapie la Iași. Martora B. (prietena inculpatului) declară că nu l-a văzut pe inculpat să consume droguri și nu a știut dacă acesta consuma sau nu droguri. Martorul L., prieten al inculpatului, declară că nu cunoaște dacă inculpatul consumă droguri sau dacă a făcut trafic cu droguri. În același sens declară și martorul T., prieten al inculpatului.

Aceste declarații au fost apreciate ca irelevante sub aspectul acuzației penale, însuși inculpatul recunoscând în fața instanței consumul de droguri, consum care este confirmat prin buletinul de analiză toxicologică care relevă prezența t. în probele biologice recoltate de la inculpat (dosar urmărire penală).

La percheziția domiciliară la inculpat din 6 martie 2013, au fost ridicate droguri în cantitate de 192,0 grame rezină de c., conform raport de constatare tehnico-științifică și proces-verbal de percheziție (dosar urmărire penală).

La percheziția domiciliară la inculpat au fost ridicate și trei cutiuțe cu inscripție OCB ce conțin role de hârtie pentru confecționat țigări, găsite într-un dulap, role la care se face referire și în discuțiile telefonice înregistrate între inculpat și numitul F. zis G.

Din discuțiile telefonice înregistrate autorizat, a rezultat că inculpatul deținea droguri pe care le oferea și punea în vânzare, fapt care a fost apreciat că se coroborează cu declarația inculpatului D. și a martorului I. dată la urmărirea penală.

În ce privește situația financiară a inculpatului, s-a reținut că acesta a dovedit cu acte, moneytrans, că a primit sume mici în euro în perioada iulie - august 2012.

Discuțiile telefonice purtate și înregistrate în perioada octombrie - noiembrie 2012 au fost apreciate ca relevante pentru faptul că inculpatul consuma droguri împreună cu învinuitul F., că acesta le procura droguri de risc celorlalți învinuiți. În discuțiile cu F. se foloseau cuvinte codificate pentru a se referi la droguri precum "caiet", "pâini".

În urma recoltării probelor biologice s-a constatat că inculpatul D., învinuiții H., F. și inculpatul A. sunt consumatori de droguri.

S-a arătat că situația financiară a inculpatului nu justifică cumpărarea cantității de droguri de risc, ridicată la percheziție, în condițiile precizate de inculpat, atâta timp cât valoarea lor pe piața ilicită este mult mai mare, la prețul de 100 lei gramul, astfel cum declară martorii.

Totodată, s-a apreciat că deținerea unei cantități mari de droguri de risc chiar în condițiile în care s-a dovedit că inculpatul este consumator de droguri, deși acesta inițial nu a recunoscut nici consumul de droguri, coroborat cu celelalte mijloace de probă, dovedește că era destinată atât consumului cât și traficului de droguri în modalitățile oferirii și vânzării, cu atât mai mult cu cât activitatea infracțională a inculpatului a fost dovedită anterior ridicării cantității respective de droguri în data de 6 martie 2013.

Faptele și vinovăția inculpatului au fost apreciate că sunt dovedite iar soluția de condamnare a inculpatului a fost constatată ca legală astfel că nu au existat temeiuri de achitare.

Cu privire la individualizarea pedepselor, s-a considerat că instanța de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. anterior, scopul și funcțiile pedepsei prev. de art. 52 C. pen. anterior, reținând gradul de pericol social concret al infracțiunilor săvârșite, împrejurări de comitere, durata în timp a activității infracționale, natura importantă a relațiilor sociale înfrânte și protejate prin incriminare, conduita procesuală a inculpatului de recunoaștere parțială a faptelor, pedepsele aplicate fiind în limitele legii și proporționale cu faptele și persoana inculpatului.

S-a mai reținut că în cursul procesului penal, în apel, inculpatul a fost implicat într-o altercație pe raza municipiului Vaslui în noaptea de 8 - 9 noiembrie 2013, în urma căruia i s-a întocmit Dosar penal nr. x/P/2013 pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, loviri și alte violențe, luându-se față de acesta prin ordonanța procurorului măsura obligării de a nu părăsi localitatea, după ce în apelul de față s-a dispus față de inculpat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, sub măsuri de supraveghere.

S-a constatat că acest fapt dovedește profilul infracțional al inculpatului, iar aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei nu este adecvată și nici proporțională gravității infracțiunilor comise și nici prin raportare la persoana inculpatului care nu oferă garanții de îndreptare, de reeducare în aceste modalități, chiar în condițiile în care acesta nu are antecedente penale.

În consecință, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul A.

III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul A.

Recurentul-inculpat a invocat cazul de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen. anterior, criticând soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004. A arătat că întregul probatoriu a fost interpretat greșit de instanțele inferioare când l-au condamnat pe inculpat și au respins calea de atac a apelului, solicitând reevaluarea situației de fapt, reinterpretarea probelor și achitarea pentru lipsa laturii obiective a acestei infracțiuni, în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. anterior.

A mai solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciind că legea penală mai favorabilă inculpatului este noul C. pen. Astfel a solicitat schimbarea încadrării juridice pe noua lege, reindividualizarea pedepselor în temeiul legii penale noi mai favorabile, iar cu privire la modalitatea de executare a solicitat aplicarea art. 91 C. pen., respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că acesta este fondat doar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 12 din Legea nr. 255/2013, conform cărora recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior, respectiv art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. anterior stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385

9

C. proc. pen. anterior.

În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 13 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. anterior, astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege nefiind aplicabile în speță referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385

9

C. proc. pen. anterior, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac și limitat doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior invocat de recurentul inculpat, se constată că nu a fost modificat dar a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu când au influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului.

Se observă că inculpatul a respectat condițiile formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen. anterior, respectiv invocarea motivelor de recurs, în scris, cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, motive care au fost depuse odată cu declarația de recurs.

Însă critica formulată în concret pe acest caz de casare a fost invocată doar formal în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, deoarece aceasta se circumscrie fostului pct. 18 al art. 385

9

alin. (1) care a fost abrogat prin Legea nr. 2/2013, fiind singurul caz de casare care permitea reevaluarea situației de fapt în calea de atac a recursului.

Astfel că cererile inculpatului de restabilire a situației de fapt, reapreciere a probatoriului cu înlăturarea probelor arătate de recurent cu consecința achitării pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 pentru lipsa laturii obiective, nu pot fi primite deoarece nu se încadrează în cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. anterior, Legea nr. 2/2013 permițând instanței de recurs să verifice hotărârea recurată doar sub aspecte de nelegalitate și nu de netemeinicie, mai exact dacă starea de fapt așa cum a fost definitiv reținută de instanța de apel corespunde elementului material așa cum este incriminat în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, motiv pentru care recursul inculpatului sub acest aspect este nefondat.

Înalta Curte constată că în cauză nu sunt incidente nici cazurile de casare care se iau în considerare din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior care să permită analiza criticilor formulate.

În ce privește aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 5 C. pen., examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunilor, instanța de recurs constată că inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 ale căror pedepse au fost modificate prin noua lege astfel: - pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevăzută în vechea lege cu limite speciale de la 6 luni la 2 ani sau amendă, în noua lege limitele speciale sunt de la 3 luni la 2 ani sau amendă;

- pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 prevăzută în vechea lege cu limite speciale de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi, în noua lege limitele speciale sunt de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi;

Astfel, apare mai favorabilă noua lege, motiv pentru care se impune aplicarea art. 5 C. pen., instanța urmând să mențină pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și să reducă pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu respectarea proporționalității reducerii pedepsei operate de legiuitor în legea nouă.

Aceste infracțiuni au fost săvârșite în concurs, iar concursul de infracțiuni din noul C. pen. reglementat în art. 39 alin. (1) lit. b) este sancționat mai aspru, fiind obligatorie aplicarea sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, pe când la concursul de infracțiuni reglementat de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din vechiul C. pen. sporul era facultativ, de cel mult 5 ani.

Față de aceste considerente, instanța va admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa în parte decizia penală atacată cât și Sentința penală nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale, și rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. anterior, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 3 (trei) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

Va menține pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea la art. 5 C. pen. de 1 an și 6 luni închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., de la pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A. și va dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani de închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Va face aplicarea disp. art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 213 din 13 decembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează în parte decizia penală atacată cât și Sentința penală nr. 127 din 6 iunie 2013 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la aplicarea mai favorabilă a legii penale, și rejudecând în aceste limite:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. anterior, aplicată inculpatului A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, astfel:

- 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

- 3 (trei) ani de închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. "a" teza a II-a și lit. "b" C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

Menține pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea la art. 5 C. pen. de 1 an și 6 luni închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., de la pedeapsa de 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. anterior și art. 5 C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului A. și dispune ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani de închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea disp. art. 65 - 66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține restul dispozițiilor deciziei și sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2014.

Procesat de GGC - CL