ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2019

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2019

HOTĂRÂRE
01.02.2019
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 247/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul x/245/2018 la data de 02 mai 2018, reclamanta CN CF CFR SA București, prin Sucursala Regională CF Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 1.388 RON reprezentând sumă nedatorată, obligarea la plata dobânzii legale de la data pronunțării sentinței și până la achitarea efectivă a debitului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 10201 din 08 octombrie 2018 Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, reținând că prin capătul 1 al cererii reclamanta a solicitat restituirea unei sume de bani despre care menționează că a fost achitată în baza Sentinței civile nr. 1770 din 11 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2014 (modificată prin Decizia civilă nr. 433 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași fără să fi fost restabilită situația anterioară), de unde rezultă că instanța a fost învestită să soluționeze o acțiune având ca obiect întoarcerea executării.

Din înscrisurile atașate cauzei, s-a reținut că sediul reclamantei este în București, b-dul x, nr. 38.

Potrivit art. 622 alin. (1) și (2) C. proc. civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie; în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Potrivit art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.

Așadar, deși procedura executării silită este specifică fazei de executare silită, iar dispozițiile referitoare la executarea silită reprezintă o reglementare cu caracter special, derogator de la reglementarea de drept comun, competența de soluționare a unei cereri privind executarea silită va fi stabilită în raport cu dispozițiile legale aplicabile acestei faze procesuale.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care dispozițiile art. 622 C. proc. civ. reglementează ca modalități de punere în executare a obligațiilor stabilite prin hotărârea unei instanțe, executarea de bună voie și executarea silită, rezultă că dispozițiile referitoare la întoarcerea executării se aplică inclusiv în situația executării de bună voie a obligațiilor stabilite printr-un titlu executoriu.

Întrucât prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instituie în materia întoarcerii de executare un caz de competență teritorială exclusivă, deci de ordine publică, având în vedere că față de sediul reclamantei, respectiv București, b-dul x, nr. 38, instanța de executare este Judecătoria Sector 1 București, în temeiul art. 724 alin. (3) coroborat art. 132 alin. (1) C. proc. civ.

În determinarea instanței competente în soluționarea cauzei, nu prezintă relevanță faptul că acțiunea introductivă a fost formulată de reclamanta CN CF CFR SA București, prin Sucursala Regională CF Iași, sucursală al cărei sediu este în municipiul Iași, deoarece în stabilirea instanței competente, trebuie avut în vedere sediul/domiciliul reclamantului, iar nu sediul procedural ales sau sediul reprezentantului reclamantului, (care ar fi prezentat relevanță doar în situația în care acțiunea ar fi fost formulată de sindicat în numele membrilor), concluzie susținută inclusiv de art. 1 din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate CFR - SA prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, potrivit căruia "se înființează Compania Națională de Căi Ferate CFR - SA, denumită în continuare CFR, societate comercială pe acțiuni, cu sediul în municipiul București, bd. x, prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române; CFR este persoană juridică română, se organizează și funcționează în conformitate cu legislația în vigoare și cu statutul prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta hotărâre; CFR poate înființa sucursale, reprezentanțe, agenții și alte asemenea subunități, în țară și în străinătate, în condițiile legii; Filiale ale CFR pot fi înființate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea adunării generale extraordinare a acționarilor".

Prin Sentința nr. 7404 din 14 noiembrie 2018 pronunțată în Dosar nr. x/2018 Judecătoria Sector I București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflictul de competență și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Sector 1 București a reținut că pentru determinarea competenței materiale de soluționare a litigiului prezintă relevanță dispozițiile art. 723 alin. (1) C. proc. civ., art. 724 alin. (3) C. proc. civ. și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.

Conform art. 724 alin. (3) C. proc. civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare. Judecata se va face de urgență și cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Prin urmare, în condițiile în care, dispozițiile art. 622 C. proc. civ. reglementează, ca modalități punere în executare a obligațiilor stabilite prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu, executarea de bunăvoie și executarea silită, înseamnă că, pe cale de consecință, și dispozițiile referitoare la întoarcerea executării se aplică inclusiv în situația executării de bună voie a obligaților stabilite printr-un titlu executoriu.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că pentru determinarea competenței în materia întoarcerii executării silite este relevant domiciliul debitorului, acesta fiind pârâtul A., care domiciliază în comuna Mircești, județul Iași, sens în care competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Iași.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CN CF CFR SA București, prin Sucursala Regională CF Iași la data de 2 mai 2018 are ca obiect restituirea unei sume de bani (1388 RON și dobândă legală până la restituire) achitată de către societate numitului A., în baza Sentinței civile nr. 1770 din 11 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2014.

Această hotărâre a fost ulterior modificată prin Decizia civilă nr. 433 din 24 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2014 (în sensul diminuării sumei pe care A. era îndreptățit să o primească, rezultând o diferență de 1388 RON plătiți în plus de societate), fără să fi fost restabilită situația anterioară, sens în care rezultă că instanța a fost învestită cu o acțiune având ca obiect întoarcere executare, căreia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora dacă nu s-a dispus restabilirea situației anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2) din același articol, cel îndreptățit o va putea cere, pe cale separată, instanței de executare.

Reclamanta din prezenta cauză a încheiat cu A. convenția de eșalonare la plată nr. x din 02 februarie 2015 și a achitat către acesta suma de 2338 RON (tranșa I conform convenției) însă, așa cum s-a arătat, din acest cuantum 1388 RON au fost plătiți în plus, urmând a fi restituiți pe calea prezentei acțiuni.

Potrivit art. 650 alin. (1) C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

De asemenea, art. 622 alin. (1) C. proc. civ. reține că "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie", iar alin. (2) al aceluiași articol reține că "În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Raportând dispozițiile art. 622 alin. (2) și (2) C. proc. civ. la dispozițiile art. 723 - 724 din același cod, se constată că debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual, precum debitorul care a fost supus executării silite în situația în care debitul devine creanță, iar raportul juridic obligațional se inversează ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.

De altfel, legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor, devenit creditor, un mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasă a unei acțiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor.

Prin urmare, rezultă că în cererea de întoarcere a executării silite de față, reclamanta CN CF CFR SA București, prin Sucursala Regională CF Iași are calitatea de creditoare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitorul din cererea de întoarcere a executării.

Întrucât debitorul din prezenta cerere, respectiv A., are domiciliul în raza teritorială a Judecătoriei Iași, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe, potrivit celor arătate.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2018
Ședința publică din data de 19 aprilie 2018 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 27.04.2017 sub nr
ÎCCJ 2018-02-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 605/2018
Ședința publică din data de 28 februarie 2018 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă,
ÎCCJ 2019-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1285/2019
Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 15.04.2019, sub nr. x/2019, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A., B. și C., a solicitat încuviințarea executării
ÎCCJ 2019-09-25
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1493/2019
rea de întoarcere a executării este de competența instanței de la domiciliul pârâților, respectiv Judecătoria Brașov. Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 133
ÎCCJ 2019-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 702/2019
Ședința publică din data de 28 martie 2019 Asupra cererii de recurs de față Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 776/2017 din 10.10.2017 Tribunalul Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A
Sursă