SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 22637/03 prezentate de Zdeněk VA.HARA împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 11 martie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Snejana Botoucharova, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Rait Martus, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători; Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată anterior formulată la 14 iulie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și de a analiza în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat acest lucru, pronunță următoarea decizie ÎN FAVOARE reclamantul, dl Zdeněk Va Electroluxhara, este cetățean ceh, născut în 1950 și rezident în Zlín.
Guvernul pârât este reprezentat de agentul său, dl V.A. Schorm. A. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 iulie 1996, doi particulari au intentat o acțiune în vederea obținerii unei sentințe în vederea expulzării reclamantului și a fiicei sale din apartamentul lor. Hotărârea Tribunalului de District (Okresní soud) din Zlín din 25 noiembrie 1996 a fost anulată, la 13 martie 1998, de către Tribunalul Regional (Krajský soud) din Brno. Prin hotărârea din 20 septembrie 1999, tribunalul de district le-a acordat reclamanților dreptul de a asigura reclamantului o locuință compensatorie. La apelul acestora, tribunalul regional a reformulat hotărârea atacată la 21 februarie 2002, prin care a anulat obligația de a asigura o locuință compensatorie la . La 19 decembrie 2002, Curtea Supremă (Nejvyší Soud) Respingerea recursului în casarea reclamantului.
Această decizie a fost notificată avocatului din la Õ la 17 februarie 2003. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevantă sunt descrise în decizia pronunțată în cauza Vokurka c. Republica Cehă 4052/02, §§ 11-24, 16 octombrie 2007). GRIFS 1. Invocând, pe fond, art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul denunță durata procedurii urmate în speță. El se plânge, de asemenea, de la data procedurii, în special de nerecuperarea unei locuințe compensatoare pe durată nedeterminată. (2) În scrisoarea sa din 8 octombrie 2004, la mai puțin de un an, Comisia și-a completat cererea prin anularea absenței unei căi de atac interne efective, ceea ce corespunde, în opinia sa, unei încălcări a art. 13 din Convenție.
(3) În corespondența sa ulterioară comunicării cererii către guvernul pârât, reclamantul se plânge, într-un mod neclar, de situația sa materială, de prejudiciile aduse sănătății, de discriminarea și de faptul că nepoata sa născută în 2006 a fost plasată într-o instituție publică. (1) Reclamantul se plânge de durata excesivă și de durata maximă a procedurii urmate în speță. Este necesar să se examineze aceste obiecții pe teren de la art. 6 alin. (1) din Convenție, după cum urmează: Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale civile (...) 1.1.
În ceea ce privește motivul întemeiat pe durata procedurii, guvernul invocă neobosirea căilor de atac interne, întrucât reclamantul ar fi trebuit să se prevaleze de posibilitatea oferită de Legea nr. 82/1998 în versiunea modificată de Legea nr. 160/2006, care permite justițiabililor să solicite o satisfacție rezonabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de durata procedurii. Invitat să informeze Curtea dacă dorește să exercite acțiunea de despăgubire, reclamantul a declarat că dorește să continue procedura în fața Curții.
Ar trebui remarcat faptul că în decizia Vokurka c. Republica Cehă (citată mai întâi), Curtea a considerat că acțiunea introdusă în ordinea juridică cehă prin amendamentul nr. 160/2006 la Legea nr. 82/1998 era efectivă și accesibilă pentru a denunța depășirea termenului rezonabil În cazul de față, întrucât nu s-a invocat recursul de despăgubire prevăzut de Legea nr. 82/1998 în versiunea modificată, reclamantul nu a îndeplinit condiția de epuizare a căilor de atac interne. 1.2. În continuare, reclamantul denunță că instanțele nu i-au recunoscut dreptul la o locuință compensată pe durată nedeterminată. Curtea constată că a omis să ridice această problemă în fața Curții Constituționale Cehe și, prin urmare, nu a îndeplinit condiția de epuizare a căilor de atac interne, prevăzută la art. 35 alin. (1) din Convenție.
În consecință, acest aspect trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (4). (2) În scrisoarea sa din 8 octombrie 2004, la … Prin urmare, acest aspect este întârziat și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. (3) În ceea ce privește obiecțiile ridicate ulterior de reclamant și în mod confuz, care privesc situația sa materială, un prejudiciu sănătății, discriminarea și plasarea nepoatei sale într-o instituție publică, Curtea constată că nu reiese în niciun fel din dosarul pe care reclamantul le-a invocat în fața instanțelor naționale. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 § 1 și 4 din Convenție.
4. În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 3 din Convenție și să se declare cererea inadmisibilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Module Președinte
DÉCISION
de la requête n o 22637/03 présentée par Zdeněk VAŇHARA contre la République tchèque La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 11 mars 2008 en une chambre composée de : Peer Lorenzen, président, Snejana Botoucharova, Karel Jungwiert, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 14 juillet 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Zdeněk Vaňhara, est un ressortissant tchèque, né en 1950 et résidant à Zlín.
Le gouvernement défendeur est représenté par son agent, M. V.A. Schorm. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 15 juillet 1996, deux particuliers intentèrent une action en vue d’obtenir un jugement les autorisant à expulser le requérant et sa fille de leur appartement. Le jugement du tribunal de district (Okresní soud) de Zlín daté du 25 novembre 1996 fut annulé, le 13 mars 1998, par le tribunal régional (Krajský soud) de Brno. Par le jugement du 20 septembre 1999, le tribunal de district fit droit aux demandeurs, tout en leur enjoignant d’assurer au requérant un logement compensatoire. À leur appel, le tribunal régional réforma le jugement attaqué, le 21 février 2002, en annulant l’obligation d’assurer à l’intéressé un logement compensatoire.
Le 19 décembre 2002, la Cour suprême (Nejvyšší soud) rejeta le pourvoi en cassation du requérant. Cette décision fut notifiée à l’avocat de l’intéressé le 17 février 2003. B. Le droit et la pratique internes pertinents Le droit et la pratique internes pertinents sont décrits dans la décision rendue dans l’affaire Vokurka c. République tchèque (n o 40552/02, §§ 11-24, 16 octobre 2007). GRIEFS 1. Invoquant, en substance, l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce la durée de la procédure suivie en l’espèce. Il se plaint également de l’iniquité de la procédure, en particulier de la non-obtention d’un logement compensatoire à durée indéterminée. 2. Dans sa lettre du 8 octobre 2004, l’intéressé a complété sa requête en alléguant l’absence de recours interne effectif, ce qui correspond, selon lui, à une violation de l’article 13 de la Convention.
3. Dans sa correspondance postérieure à la communication de la requête au gouvernement défendeur, le requérant se plaint, de manière peu claire, de sa situation matérielle, du préjudice à la santé subi, de la discrimination et du fait que sa petite-fille née en 2006 a été placée dans un établissement public. EN DROIT 1. Le requérant se plaint de la durée excessive et de l’iniquité de la procédure suivie en l’espèce. Il convient d’examiner ces griefs sur le terrain de l’article 6 § 1 de la Convention, libellé comme suit : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) » 1.1.
En ce qui concerne le grief tiré de la durée de la procédure, le Gouvernement excipe du non-épuisement des voies de recours internes, relevant que le requérant aurait dû se prévaloir de la possibilité offerte par la loi n o 82/1998 dans sa version amendée par la loi n o 160/2006, qui permet désormais aux justiciables de réclamer une satisfaction raisonnable au titre du préjudice moral causé par la durée de la procédure. Invité à informer la Cour s’il entendait exercer ledit recours indemnitaire, le requérant a déclaré qu’il souhaitait poursuivre la procédure devant la Cour. Il convient de noter que dans la décision Vokurka c. République tchèque (précitée), la Cour a considéré que le recours introduit dans l’ordre juridique tchèque par l’amendement n o 160/2006 à la loi n o 82/1998 était effectif et accessible pour dénoncer le dépassement du « délai raisonnable » dans toute procédure judiciaire tombant dans le champ d’application de l’article 6 § 1 de la Convention.
En l’espèce, ayant manqué de se prévaloir du recours indemnitaire prévu par la loi n o 82/1998 dans sa version amendée, le requérant n’a pas satisfait à la condition de l’épuisement des voies de recours internes. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. 1.2. Le requérant dénonce ensuite l’iniquité de la procédure, se plaignant que les tribunaux ne lui avaient pas reconnu le droit à l’obtention d’un logement compensatoire à durée indéterminée. La Cour constate que l’intéressé a omis de soulever ce grief devant la Cour constitutionnelle tchèque et n’a, dès lors, pas satisfait à la condition de l’épuisement des voies de recours internes, posée à l’article 35 § 1 de la Convention.
Il s’ensuit que ce grief doit être rejeté en application de l’article 35 § 4. 2. Dans sa lettre du 8 octobre 2004, l’intéressé a formulé, sur le terrain de l’article 13 de la Convention, un nouveau grief tiré de l’absence de recours interne effectif. La Cour observe que la dernière décision rendue en l’espèce a été notifiée à l’avocat du requérant le 17 février 2003, donc plus de six mois avant que le requérant ne soulève le présent grief. Il s’ensuit que ce grief est tardif et doit être rejeté en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. 3. En ce qui concerne les griefs soulevés par le requérant ultérieurement, et de manière confuse, lesquels concernent sa situation matérielle, un préjudice à la santé, la discrimination et le placement de sa petite-fille dans un établissement public, la Cour constate qu’il ne ressort aucunement du dossier que le requérant les a soulevés devant les juridictions nationales.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. 4. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de déclarer la requête irrecevable. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président