ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1688/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă, pentru cauze cu minori și de familie, la data de 22 februarie 2018 petentui Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului a declarat, în termen legal, recurs în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ.

Recurentul a arătat că își rezervă dreptul de a motiva cererea de recurs, printr-un înscris pe care îi va depune după comunicarea încheierii atacate.

Urmare a diligentelor efectuate de către instanța supremă, Curtea de Apel București a înaintat dovada comunicării încheierii atacate către recurent, la data de 9 martie 2018, însă la dosarul cauzei nu s-au depus motive de recurs până ia acest termen.

Analizând recursul, Înalta Curte urmează a-l respinge, pentru următoarele aspecte:

Cu titlu prealabil, instanța supremă constată caprin decizia nr. 321/2017 a Curții Constituționale s-a reținut că recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale este un remediu judiciar care nu preia nicîunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., fiind o cale de atac specială ce nu poate fi calificată în funcție de reglementările proprii procedurii penale sau civile.

De asemenea, Curtea a mai constatat că obiectul recursului este acela al verificării aprecierii instanței ierarhic inferioare cu privire la soiuția pe care aceasta a adoptat-o de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, motivată de neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992. Cu alte cuvinte, se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma acestor condiții.

Pe de alta parte, pentru a se verifica legalitatea încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul trebuie să formulize critici sau minime argumente care să fie susceptibile de analiză de către instanța ierarhic superioară.

Prin urmare, pentru ca încheierea pronunțată asupra unei cereri de sesizare a instanței de contencios constituțional să fie supusă cenzurii, recurentul trebuie să. se raporteze la cuprinsul hotărârii judecătorești atacate și să arate, punctual, care sunt greșelile imputate instanței, referitoare la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzute în mod exclusiv de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În cauza dedusă judecății, încheierea recurată a fost pronunțată în soluționarea unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neeonstituțkmaiitate a dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., cerere ce a fost respinsă ca inadmisibilă, față de împrejurarea că dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, cerință impusă de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, împotriva încheierii prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, se poate exercita recurs termen de 48 de ore de la pronunțare.

În speță, recurentul a depus cererea de recurs la data de 22 februarie 2018, conform rezoluției de înregistrare a recursului la Curtea de Apel București, arătând că urmează a motiva recursul după comunicarea încheierii atacate, încheierea reeurată a fost comunicată recurentului ia data de 03 martie 2018, astfel cum rezultă din dovada transmiterii hotărârii prin e-mai! emisă de către instanța de apel, această dovadă îndeplinind toate condițiile de validitate prevăzute sub sancțiunea nulității.

Prin raportare Ia această dată, aplicând modul de calcul pe ore, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru termenele procedurale pe ore, urmează a se reține că termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 06 martie 2018.

Or, recurentul nu a formulat motivele de recurs odată cu cererea de recurs și nici separat, în cadrul termenului de recurs.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în mod corect Curtea de Apel București a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstîtuționalitate a dispozițiilor art. 282

1

C. proc. civ., având în vedere că aceste dispoziții nu au legătură cu soluționarea cauzei, ele neconstituind temeiul juridic al calificării căii de atac (ca apel, iar nu ca recurs).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului împotriva încheierii de ședință din data de 20 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă, pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2018.