ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.03.2021

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2021

HOTĂRÂRE
24.03.2021
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 616/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă la data de 04.10.2018 sub nr. x/2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primar general, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâților la pronunțarea cu privire la imobilul din București, str. x.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Prin sentința nr. 1085/17.05.2019, Tribunalul București, secția a IV a civilă a respins acțiunea,pentru existența autorității de lucru judecat; a luat act că părțile nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 969/A/11.09.2020, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul reclamanților împotriva sentinței, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5,6,7 C. proc. civ., reclamanții A. și B..

Recurenții au arătat că hotărârile instanțelor anterioare sunt netemeinice, nelegale și nu au avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză. Recurenții au reiterat, pe larg, aspectele de fapt ale pricinii legate de calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituire potrivit Legii nr. 10/2001, istoricul juridic al bunurilor obiect al cererii de restituire, dovada dreptului de proprietate, calitatea de entitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, protecția oferită foștilor proprietari de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. De asemenea, au expus aspecte procedurale privind cadrul procesual, respectiv calitatea procesuală pasivă a unora dintre pârâți, precum și de modalitatea de soluționare a unor excepții procesuale.

În susținerea recursului, reclamanții au făcut ample referiri la dispozițiile legale speciale incidente în cauză despre care au arătat că nu au fost respectate (Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013, Acordul internațional nr. 7/3622/23.11.1973, Decretele nr. 134/12.04.1974, 112/30.04.1976, nr. 45/12.03.1976,dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate, decizii ale Curții Constituționale), indicând, cu titlu de practică judiciară, o multitudine de hotărâri, atât ale instanței comunitare, cât și ale instanțelor naționale.

În raport de motivările instanțelor anterioare legate de incidența autorității de lucru judecat, au arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile acestei instituții juridice.

Au mai arătat că hotărârea nu cuprinde o motivare conformă legii și este dată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a normelor la care se face referire în memoriul de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluția din 02.02.2021 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți la data de 24.03.2021.

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Obiectul pricinii îl constituie solicitarea reclamanților A. și B., în contradictoriu cu pârâții Municipiul București, prin primar general, Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013, Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Finanțelor Publice, de a fi obligați aceștia să se pronunțe cu privire la imobilul din București, str. x.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 (sau, mutatis mutandis, în cazul în care solicitarea este ca instanța de judecată să oblige entitatea a se pronunța asupra imobilului obiect al legii speciale de reparație, cum este cazul în speță) este apelul, sens în care prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind, deci, inadmisibilă.

Cum decizia nr. 969/A/11.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este dată în apel și este definitivă, devin incidente dispozițiile legale anterior menționate.

Aceste dispoziții se coroborează cu cele ale art. art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte Va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B. împotriva deciziei nr. 969/A din 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A., B., ambii cu domiciliul în București, împotriva deciziei nr. 969/A din 11 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul București, prin primar general și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 165/2013, ambii cu sediul în București, Bd. x, Ministerul Afacerilor Externe, cu sediul în București, Alea Modrogan nr. 14, Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. x.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-10-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1710/2022
caz de neîndeplinire a obligației și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 2905/06.12.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins excepția
ÎCCJ 2022-11-03
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2107/2022
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la 7 iulie 2017, rec
ÎCCJ 2024-04-25
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1226/2024
Ședința publică din data de 25 aprilie 2024 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2
ÎCCJ 2021-04-22
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 939/2021
D. și E.. Pârâții au formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul București prin Primarul General, solicitând, în ipoteza în care vor cădea în pretenții, obligarea M.F.P. la plata p
ÎCCJ 2026-02-04
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2026
III-a civile și pentru cauze cu minori și de familie a Curții de Apel București la data de 26 februarie 2020, sub nr. x/2020. Prin sentința nr. 60 din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori
Sursă