ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 610/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 19.02.2021 sub nr. x/2018/a1, petenta A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 113/27.01.2021 pronunțată de această instanță în dosar nr. x/2018, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate cu prilejul soluționării recursurilor împotriva deciziei nr. 219/A/23.10.2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

În motivare, petenta a arătat că prin întâmpinarea formulată la recursul lui reclamantului B. a solicitat obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5730 RON, pentru care a depus dovezi, respectiv factura fiscală nr. x/13.03.2020 și extrasul de cont din 16.03.2020, pentru suma de 2865 RON, precum și factura fiscală nr. x/14.04.2020 și extrasul de cont din 21.04.2020, pentru suma de 2865 RON.

Prin decizia nr. 113/27.01.2021, Înalta Curte s-a pronunțat doar cu privire la recursurile declarate de către părți, fără a dispune cu privire la solicitarea petentei în sensul arătat mai sus, aspect care justifică formularea prezentei cereri de completare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 444 și art. 453 C. proc. civ.

Prin rezoluție, a fost acordat termen pentru soluționarea cererii la data de 24.03.2021, în ședință publică, cu citare părți.

Prin întâmpinarea formulată la data de 19.03.2021, intimatul B. a solicitat admiterea cererii de completare dispozitiv, cu consecința respingerii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, întrucât ambele recursuri au fost respinse și nici una dintre părți nu a câștigat procesul în această fază a judecății, astfel încât cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată în recurs nu se justifică.

Analizând cererea de completare dispozitiv, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, la data de 13.01.2020, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2018, recursul declarat de reclamantul B. împotriva deciziei nr. 219/A/23.10.2019 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

La data de 02.03.2020, a fost înregistrat, odată cu întâmpinarea, recursul incident formulat de către intimata-pârâtă A. împotriva aceleiași decizii. Prealabil dezbaterii recursurilor, intimata-pârâtă a formulat note scrise înregistrate la data de 25.01.2021, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 5730 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform documentelor doveditoare depuse la dosar.

Prin decizia nr. 113/27.01.2021, ambele recursuri au fost respinse, ca nefondate, fără ca instanța să se fi pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de A..

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Așa fiind, se constată că, deși petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a depus la dosar dovada acestor cheltuieli, această cerere nu se regăsește soluționată în dispozitivul deciziei pronunțate în cauză.

Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate în afara încuviințării de către instanță a dreptului asupra acestora.

Pentru aceste motive, cererea petentei întemeiată pe dispozițiile art. 44 C. proc. civ., de completare a deciziei nr. 113/27.01.2021 prin care au fost soluționate recursurile formulate, se dovedește a fi justificată, aceasta urmând a fi admisă.

Cât privește cererea propriu-zisă de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de parte (recurenta-pârâtă) pentru etapa recursului, aceasta va fi încuviințată în parte, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., în mod similar cheltuielilor acordate pentru etapa judecății în apel și în considerarea acelorași rațiuni. Având în vedere că pârâta, la rândul său, a dedus judecății un recurs incident care a fost respins ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 453 C. proc. civ. această parte poate fi considerată parte care a câștigat procesul doar cât privește apărările sale formulate la recursul principal exercitat de reclamant, astfel că nu poate fi îndreptățită la acordarea integrală a cheltuielilor efectuate în recurs. Întrucât recurenta-pârâtă este parte căzută în pretenții în recursul propriu formulat și, evaluând, în ansamblu, complexitatea problemelor de drept supuse judecății prin cele două recursuri, Înalta Curte apreciază că aceasta este îndreptățită la restituirea doar a unei părți din aceste cheltuieli, respectiv a sumei de 2865,34 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta A., cu domiciliul în județul Cluj și domiciliul procesual ales la C., cu sediul în Cluj-Napoca, județul Cluj, privind completarea dispozitivului deciziei nr. 113 din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul B., cu domiciliul în județul Cluj.

Dispune completarea dispozitivul deciziei, în sensul că obligă pe recurentul-reclamant B. la plata, în favoarea recurentei-pârâte A. a sumei de 2865,34 RON, reprezentând cheltuieli parțiale pentru judecata recursului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 martie 2021.