ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2496/2020

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la 7 octombrie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Direcția de Sănătate Publică Maramureș și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș la plata despăgubirilor în cuantum de 119.092,3 RON, reprezentând diferența nerambursată din suma achitată pentru tratamentele medicale din străinătate de care a beneficiat minorul B..

Primul ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 268 din 22 martie 2017, Tribunalul Maramureș, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Direcția de Sănătate Publică Maramureș; a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Direcția de Sănătate Publică Maramureș și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș. Prin decizia civilă nr. 394/A/2017 din 8 noiembrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței primei instanțe. Decizia de casare Prin decizia nr. 1101/21.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de recurentul reclamant A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2017 și a deciziei civile nr. 394/A/2017 din 8 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a casat încheierea și decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel. În motivare, s-a arătat că instanța de apel nu a efectuat o devoluțiune totală a cauze prin stabilirea cu prioritate a limitelor învestirii și nu a verificat stabilirea situației de fapt și aplicarea greșită a legii de către prima instanță, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant, precum și determinat de faptul că motivarea deciziei din apel nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 422 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Decizia pronunțată de curtea de apel în rejudecare Prin decizia nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a fost admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 268 din 22.03.2017 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr. x/2016, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Maramureș, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, retinându-se că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, de motivele de fapt și de drept invocate și de precizările din 20 februarie 2017 în litigiul pendinte, reclamantul contestă refuzul pârâților de a deconta întreaga suma solicitat prin cele două cereri de rambursare nr. x aprilie 2014 și nr. 765/3 oct. 2016 adresate CAS Maramureș.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, reclamantul A. a formulat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Criticile de nelegalitate a deciziei recurate vizează, în esență, următoarele aspecte: Reclamantul a susținut că decizia recurată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și procesual, în sensul că s-a pronunțat greșit asupra normelor de competență materială funcțională a instanțelor civile de soluționare a dosarului, problemă de drept deja dezlegată în recursul anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție prin asumarea competenței de soluționare a litigiului de către secția civilă a Înaltei Curți. Se susține că, procedând astfel, instanța de apel a nesocotit limitele hotărâte de Înalta Curte sub aspectul competenței materiale funcționale civile, care a pronunțat decizia de casare nr. 1101/A/2019. Se învederează că prin decizia recurată, Curtea de Apel Cluj a schimbat obiectul și temeiul (regimul) juridic al acțiunii stabilite de reclamant, apreciind că este o acțiune în contencios administrativ îndreptată împotriva pârâtelor pentru soluționarea nefavorabilă a cererii de rambursare/decontare, în contra caracterului civil al pretențiilor, care sunt despăgubiri bazate pe răspunderea civilă delictuală obiectivă a pârâtelor, aspecte subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Rejudecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Cluj, la termenul de judecata din 4 decembrie 2019, a ridicat din oficiu excepția de necompetență materială funcțională a primei instanțe și a hotărât eronat că, la primul termen de judecată, instanța de fond a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale funcționale, în situația în care toate pârâtele au ridicat o altă excepție și anume excepția lipsei calității procesuale pasive, asupra căreia tribunalul s-a pronunțat. Totodată, reclamantul mai învederează că instanța de apel a ignorat toate cererile și precizările depuse la dosar, inclusiv la rejudecarea cauzei în fond după casare. Mal mult decât atât, susține reclamantul, în fond după casare, Curtea de Apel Cluj a apreciat eronat că acțiunea are natura juridică a unei cereri în contencios administrativ, deoarece reclamantul ar contesta refuzul pârâților de a deconta întreaga suma solicitată prin două cereri de rambursare adresate CAS Maramureș, dar constatarea este infirmată de temeiul juridic și de obiectul acțiunii, de toate clarificările și precizările reclamantului, de instanțele care au judecat în fond, apel și recurs, care și-au asumat necondiționat competența materială funcțională de soluționare a acțiunii civile.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 1 octombrie 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul reclamant A. în prezent decedat și continuat de C. împotriva deciziei civile nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Apărările formulate în cauză Intimata pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă. Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș, prin care a combătut susținerile acesteia, solicitând admiterea recursului. Intimata pârâtă Direcția de Sănătate Publică a Județului Maramureș a depus întâmpinare, prin care a invocat nulitatea recursului, pentru neîncadrarea criticilor, iar pe fond respingerea, ca nefondat, cu judecarea cauzei în lipsă. Intimata pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Maramureș a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Intimatul pârât Ministerul Sănătății a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamantul a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., din perspectiva faptului că decizia recurată cuprinde motive contradictorii. Ipotezele în care se poate ajunge la o contrarietate, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. pot fi existența unei contrarietăți între considerentele hotărârii, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este fondată; contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente, cum este cazul admiterii acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere a cererii de chemare în judecată; nemotivarea soluției din dispozitiv sau motivarea insuficientă a acesteia ori prezentarea în exclusivitate a unor considerente străine de natura pricinii, ceea ce nu se verifică în cauză. Din analiza deciziei recurate, Înalta Curte constată că instanța de apel și-a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care prevede că "în considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Cum motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în cadrul prevederilor generale și abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță, Înalta Curte reține că instanța de apel și-a argumentat atât în fapt cât și în drept soluția adoptată, neexistând elemente contradictorii sau străine de cauză, cu atât mai mult cu cât prin decizia de casare, nr. 1101/21.05.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu a dezlegat vreo chestiune legată de natura juridică sau de competența materială a instanței, în ce privește soluționarea cauzei, câtă vreme casarea deciziei s-a datorat incidenței art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. privind nemotivarea hotărârii. Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile reclamantului legate de motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Nefondate sunt și criticile legate de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de reclamant, din perspectiva interpretării greșite a dispozițiilor art. 1357 C. proc. civ., text de lege invocat ca temei de drept al acțiunii. Referitor la motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., indicat de reclamant ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în pricina dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză, ceea ce, de asemenea, nu se verifică în speță. Instanța de apel, în rejudecare, a constatat că deși la prima instanță, la primul termen de judecată, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș a ridicat excepția necompetenței materiale funcționale a instanței, aceasta nu a fost soluționată, cererea de chemare în judecată fiind respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a pârâților. Din această perspectivă și având în vedere că reclamantul a uzat de procedura administrativă de decontare a sumelor avansate pentru tratamentul copilului în străinătate, prevăzută de Legea nr. 95/2006, sens în care a înregistrat la CAS Maramureș cererile nr. 3488/25 aprilie 2014 și nr. 7657/3 octombrie 2016 de decontare a sumei solicitate în litigiul pendinte, cereri nesoluționate, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 913 din Legea nr. 95/2006. Întrucât reclamantul își justifică demersul judiciar din prezenta cauză pe refuzul nejustificat al pârâtului, în ce privește rambursarea integrală a costului asistenței medicale transfrontalieră, în condițiile reglementate de Legea nr. 95/2006, Înalta Curte reține că, față de obiectul dedus judecații, sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în raport de care competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ. Din perspectiva celor expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant A. în prezent decedat și continuat de C. împotriva deciziei civile nr. 278/A din 4 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,