ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1991/2019

HOTĂRÂRE

07.11.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1991/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare la data de 5 aprilie 2016, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne - Direcția medicală Centrul Medical Județean Maramureș la plata sumei de 3.221 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare, cu dobândă legală și cheltuieli de judecată.

Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 12 alin. (1) lit. a), art. 54 - 59 Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 516/2013.

Prin Sentința civilă nr. 4.699 din 6 iunie 2017, Judecătoria Baia Mare a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Centrul Medical Județean Maramureș, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 3.221 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare efectuate de SC B. SRL, precum și a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, de la data de 5 aprilie 2016 (data introducerii cererii) și până la data plății efective a debitului datorat și a obligat pârâtul la plata către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată, a sumei de 731 RON, reprezentând onorariu avocațial de 500 RON și taxa judiciară de timbru de 231 RON.

Prin Decizia civilă nr. 1889/A din 6 decembrie 2018 a Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Centrul Medical Județean Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 4.699 din 6 iunie 2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

S-a respins cererea formulată de către intimatul-reclamant A. privind despăgubirile.

A fost obligat apelantul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală să plătească intimatului A. suma de 700 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 412 din 20 martie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Deciziei civile nr. 1889/A/2018 din 6 decembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în favoarea secției I civile a Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a Curții de Apel Cluj a reținut că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, constituie obiect al acțiunii în contencios administrativ cererile care privesc anularea în tot sau în parte a actului administrativ și repararea pagubei cauzate prin acesta, nesoluționarea în termen a unei cereri cu caracter administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei astfel de cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim invocat.

Astfel, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, persoana nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, întemeindu-și cererea pe prevederile Legii contenciosului administrativ și al actelor normative cu caracter special, în materie.

Conform art. 10 alin. (1) și art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, instanțele de contencios administrativ sunt tribunalele, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin complete specializate.

Calea de atac în materia contenciosului administrativ este recursul, calea de atac ordinară a apelului fiind exclusă, cu excepțiile anume prevăzute de lege.

Așadar, astfel cum s-a reținut și prin decizia pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii nr. 17 din 18 septembrie 2017 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, exceptând situațiile anume prevăzute de lege, în materia contenciosului administrativ numai curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție au competența de a soluționa căi de atac, iar singura cale de atac prevăzută de lege este recursul, cu excepțiile anume prevăzute de lege.

Or, în speță, s-a constatat că litigiul are natură juridică civilă și a fost soluționat în primă instanță de secția civilă a Judecătoriei Baia Mare.

De altfel, prima instanță a reținut, prin încheierea cu caracter interlocutoriu din data de 8 septembrie 2016, că litigiul are natură civilă, competența instanței civile fiind atrasă în temeiul art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. S-a mai reținut că reclamantul nu a invocat o vătămare ca urmare a emiterii unui act administrativ și nici un refuz nejustificat al vreunei autorități de a soluționa o cerere.

Ulterior, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș a soluționat calea de atac a apelului, specifică litigiilor având natură civilă.

În consecință, față de aceste aspecte, reținând natura civilă a litigiului, s-a constatat că instanța de contencios administrativ, constituită în complet de recurs, nu are competența de a soluționa calea de atac declarată, iar față de natura civilă a litigiului, în temeiul art. 132 - 135 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civile a Curții de Apel Cluj.

Învestită prin declinare, secția I civilă, a Curții de Apel Cluj a pronunțat Decizia nr. 371 din 4 septembrie 2019, prin care a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

A declinat competența soluționării recursului declarat de recurenta Direcția Medicală a Ministerului Afacerilor Interne împotriva Deciziei civile nr. 1889/A pronunțată la 6 decembrie 2018 de Tribunalul Maramureș, în favoarea Curții de Apel Cluj, secția III-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea hotărârii, a arătat că obiectul acțiunii îl constituie o cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Centrul Medical Județean Maramureș, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 3.221 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor dentare efectuate de SC B. SRL, precum și a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, de la data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului datorat.

S-a reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe două ordine emise de autoritățile centrale, ministere.

Reclamantul a depus acțiunea la judecătorie, care a pus în discuția părților acest aspect la termenul din 8 septembrie 2016, când reclamantul a susținut că acțiunea este una în pretenții și că nu atacă un act administrativ.

Tribunalul a soluționat calea de atac ca apel, la secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, de către un complet specializat în contencios administrativ, după cum reiese și din antetul respectivei hotărâri judecătorești.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este necesar ca o persoană să atace un act administrativ pentru ca litigiul să fie unul de contencios administrativ, fiind suficient să solicite recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei.

Nici introducerea greșită a acțiunii la o instanță necompetentă nu lipsește litigiul de caracterul său de contencios administrativ, dacă necompetența nu a fost invocată în condițiile art. 130 și următoarele C. proc. civ., astfel că rămâne câștigată competența primei instanțe, dar în calea de atac a recursului se ține cont de obiectul cauzei și de faptul că respectiva cale de atac a apelului a fost soluționată de un complet specializat în contencios administrativ.

Curtea de apel a arătat că, în calea de atac a recursului, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se poate invoca greșita compunere a tribunalului, care teoretic ar fi trebuit să judece în complet de recurs iar nu în complet de apel, motiv de recurs de ordine publică care poate fi pus în discuție și de către secția de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj.

Potrivit Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică."

Se reține în această decizie că:

"Este posibil ca, urmare a greșitei calificări a naturii juridice a litigiului, acesta să fie soluționat de un complet necompetent și, totodată, nelegal compus, greșita alcătuire a completului fiind în strânsă legătură cu necompetența. Prin "compunerea instanței" se înțelege, în sens restrâns (aspectul cantitativ), alcătuirea instanței cu numărul de judecători prevăzut de lege, iar în sens larg, alcătuirea instanței cu judecătorii care pot face parte din complet".

Prin urmare, compunerea instanței/completului nu se limitează la aspectul cantitativ, fiind unanim acceptat că există situații în care este vizat aspectul calitativ al compunerii, una dintre acestea fiind și cazul când, în condițiile legii, anumite categorii de litigii trebuie să fie soluționate de completurile/secțiile specializate, după obiectul sau natura litigiului.

Normele care reglementează competența materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică, întrucât ocrotesc un interes public - buna administrare a actului de justiție, prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea și numărul cauzelor.

Specializarea instanțelor/secțiilor și judecătorilor nu este o chestiune de ordine privată, ci una ce ține de organizarea și administrarea justiției. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia competența specializată este reglementată de norme de ordine privată, întrucât acestea din urmă ocrotesc intereselor părților. Or nu poate fi lăsat la latitudinea părților ca, spre exemplu, o instanță civilă să soluționeze un litigiu în materie penală sau să anuleze un act administrativ.

Prin urmare, a arătat instanța, dacă la tribunal cauza a fost judecată în apel de către secția specializată în contencios administrativ, rămâne ca și în recurs aceeași secție a curții de apel să fie competentă să judece recursul.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul acțiunii îl constituie o cerere de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Centrul Medical Județean Maramureș, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 3.221 RON, reprezentând pretenții, respectiv contravaloarea lucrărilor dentare efectuate de SC B. SRL, precum și a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, de la data introducerii cererii și până la data plății efective a debitului datorat.

Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a fost indicat ca fiind Ordinele Ministrului Administrației și Internelor nr. 203/14 decembrie 2016, nr. 516/2013 și nr. 388/2015 care îi conferă dreptul la asistență medicală gratuită.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".

Înalta Curte observă că, în cauză, în raport de cuprinsul cererii de chemare în judecată și de înscrisurile atașate, nu sunt incidente prevederile Legii nr. 554/2004, întrucât reclamantul nu invocă un act administrativ care îi încalcă drepturile și a cărui eventuală anulare ar duce la restabilirea sau acordarea dreptului pretins.

Ceea ce reclamantă partea este faptul că nu i-au fost respectate drepturile ce izvorăsc din ordinele/actele administrative, și anume că pârâtul nu i-a decontat serviciile medicale ce ii sunt recunoscute de respectivele acte administrative.

Așadar, nu anularea actelor administrative este ceea ce solicită partea, ci acordarea/decontarea serviciilor prevăzute de respectivele acte, care sunt și temeiul de drept al pretențiilor sale.

În această situație, Înalta Curte constată că pretențiile reclamantului au natură civilă.

De altfel, în ședința din data de 8 septembrie 2016, Judecătoria Baia Mare, unde a fost înregistrată acțiunea, a pus în discuția părților chestiunea necompetenței, iar reprezentantul reclamantului, avocat ales, a declarat că cererea de chemare în judecată este o acțiune în pretenții și nu se atacă un act administrativ.

Cauza a fost soluționată în primă instanță de judecătorie, iar apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de aceasta a fost soluționat de Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, secție a tribunalului care este competentă să soluționeze atât litigii civile cât și de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, părțile au formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de tribunal, care a fost înregistrat la Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Ca atare, în raport de natura civilă a litigiului, așa cum reiese din cererea de chemare în judecată, față de precizarea făcută de avocatul ales al reclamantului la primul termen de judecată al Judecătoriei Baia Mare, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, este secția civilă a Curții de Apel Cluj.