ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1379/2021

Ședința publică din data de 16 iunie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, secția civilă, la data de 06 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galați- Serviciul de Stare Civilă și cu pârâtul B., ca instanța să pronunțe o hotărâre de declarare judecătorească a morții pârâtului, întrucât acesta a dispărut de la domiciliul socrilor săi în data de 05 iunie 2000 și, în urma sesizării la poliție a dispariției tatălui său, investigațiile nu au condus la niciun rezultat, familia neavând nicio veste despre acesta de la data dispariției.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49 și următoarele C. civ. și art. 944 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6631/2020 din 20 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Galați, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, având ca obiect declararea judecătorească a morții formulată de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Tulcea.

În motivare, această instanță a reținut că dispozițiile art. 944 C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială exclusivă de soluționare a cererilor de declarare judecătorească a morții, în favoarea ultimului domiciliu cunoscut al persoanei, competență absolută pe care părțile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., iar, din actele dosarului privind dovada ultimului domiciliu al pârâtului, aflate la filele x, rezultă că acesta a avut ultimul domiciliu cunoscut în mun. Tulcea, str. 1848, nr. 8.

S-a mai apreciat că nu se poate reține că ultimul domiciliu cunoscut este în municipiul Galați, la adresa indicată de reclamantă în cererea introductivă, care corespunde cu adresa imobilului înscris în CF pe numele dispărutului, conform extrasului CF de la fila x, întrucât înscrierea unui imobil în CF în proprietatea persoanei, nu echivalează cu stabilirea domiciliului la acea adresă și posibilitatea opunerii față de terți a acestei adrese, și nici faptul vânzării apartamentului de la adresa de domiciliu din municipiul Tulcea, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/11.10.1999, la o dată anterioară apropriată datei declarate a dispariției, nu constituie un element de fapt suficient care să conducă la schimbarea domiciliului persoanei, atât timp cât nu au fost îndeplinite condițiile de opozabilitate față de terți a schimbării domiciliului, astfel cum rezultă din prevederile art. 87 alin. (1) și art. 89 alin. (1), coroborate cu 91 C. civ., potrivit cărora:

"Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală", iar "Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

În cauză, instanța a reținut că sintagma "ultimul domciliu cunoscut" prevăzută de art. 944 C. proc. civ. nu se referă la ultima locuință unde a locuit persoana în fapt, fără a avea forme legale, întrucât legea nu distinge în acest sens, situația fiind similară cu cea reglementată de prevederile art. 167 alin. (1) și (2) C. proc. civ., când, necunoscându-se adresa unde persoana locuiește efectiv, aceasta va fi citată prin publicitate, cât și la ultimul domiciliu cunoscut al celui citat, fiind vorba despre domiciliul cunoscut ce poate fi opus terților, astfel cum rezultă din actul de identitate sau registrele publice de evidență.

Conchizând, această instanță a arătat că ultimul domiciliu cunoscut al dispărutului nu poate fi decât cel opozabil terților, respectiv cel înscris în evidențele publice corespunzătoare mențiunilor din actul de identitate, în speță, ultimul domiciliu cunoscut al persoanei dispărute fiind în mun. Tulcea, sens în care competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Tulcea.

Învestită prin declinare, Judecătoria Tulcea, secția civilă și penală, prin sentința civilă nr. 1143 din 20 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Tulcea și Judecătoria Galați, a suspendat din oficiu cauza și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 944 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă de soluționare a cererilor de declarare judecătorească a morții, pe care părțile nu o pot înlătura, astfel cum prevede art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., și cât privește noțiunea de "ultimul domiciliu cunoscut", a arătat că ceea ce are relevanță este situația de fapt concretă, adică ultima locuință efectivă, iar nu eventualul domiciliu înscris în actul de identitate, în cauză, ultimul domiciliu cunoscut al persoanei dispărute indicat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată fiind în județul Galați.

S-a mai reținut că, din verificările efectuate de Poliția Municipiului Galați, reiese că pârâtul a avut ultimul domiciliu cunoscut în județul Galați, unde se mai precizează și faptul că "e dispărut de la domiciliul socrilor săi din com. Cudalbi, jud. Galați", iar faptul că persoana dispărută ar fi vândut apartamentul din municipiul Tulcea anterior datei dispariției, potrivit contractului de vânzare-cumpărare aflat la fila x, naște prezumția că, în realitate, acesta nu își mai avea domiciliul în Tulcea.

În același sens, s-a reținut și faptul că potrivit extrasului de carte funciară aflat la fila x, pârâtul deține în coproprietate imobilul din localitatea Cudalbi, jud. Galați, de unde, conform verificărilor efectuate de poliție, acesta a dispărut.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului demers judiciar îl constituie cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Galați- Serviciul de Stare Civilă și cu pârâtul B., prin care a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre de declarare judecătorească a morții tatălui său, B., acesta fiind dispărut de la domiciliul socrilor din data de 05 iunie 2000.

În speță, instanțele aflate în conflict au apreciat, în mod corect, că sunt incidente dispozițiile art. 944 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă de soluționare a cererilor de declarare judecătorească a morții, în favoarea ultimului domiciliu cunoscut al persoanei, competență absolută pe care părțile nu o pot înlătura, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., însă conflictul negativ de competență intervenit a fost determinat de interpretarea diferită a sintagmei "ultimul domiciliu cunoscut" de către instanțele care și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii.

Înalta Curte reține că potrivit art. 944 din C. proc. civ., "cererea de declarare a morții unei persoane se introduce la instanța competentă în a cărei circumscripție acea persoană a avut ultimul domiciliu cunoscut".

Acest text procedural instituie o normă specială de competență teritorială absolută, de ordine publică, în favoarea instanței din circumscripția teritorială unde dispărutul și-a avut domiciliul cunoscut și trebuie raportat la noțiunea de domiciliu, astfel cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală", însă noțiunea de "domiciliu" trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță nu atât locuința statornică sau principală a acestei persoane, ci adresa unde a locuit efectiv.

În cauză, deși din cuprinsul Referatului de verificare în registrul național de evidență a persoanelor nr. x din 01 aprilie 2019, eliberat de Primăria Municipiului Galați, la solicitarea primei instanțe sesizate, aflat la dosarul Judecătoriei Galați, reiese că pârâtul C. a avut ultimul domiciliu în Tulcea, str. 1848 nr. 8, județul Tulcea, Înalta Curte reține că, din ansamblul înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că, în fapt, pârâtul a avut ultimul domiciliu în Municipiul Galați, acesta fiind dispărut de la locuința socrilor săi din comuna Cudalbi, jud. Galați.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A., fiica pârâtului, a precizat că ultimul domiciliu al tatălui său a fost în Galați, județul Galați, iar din extrasele de carte funciară depuse de reclamantă la dosar, aflate la filele x, reiese că pârâtul a deținut în proprietate un teren intravilan situat în loc. Cudalbi, județul Galați, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/08.05.2000, și un apartament cu două camere situat în Galați, str. x, jud. Galați, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.10.1999.

Relevant este și faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 octombrie 1999, pârâtul a vândut imobilul situat în Tulcea, str. 1848, jud. Tulcea, iar zece zile mai târziu a achiziționat imobilul situat în municipiul Galați.

În acest context factual, Înalta Curte va ține seama de locuința efectivă a pârâtului a cărui declarare judecătorească a morții se solicită, care, din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că a fost în municipiul Galați, județul Galați, astfel cum a susținut și curatorul special desemnat în cauză, la termenul din 10 septembrie 2020, în fața Judecătoriei Galați, când instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței sale teritoriale în soluționarea cererii deduse judecății.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Primăria Galați - Serviciul de Stare Civilă, în favoarea Judecătoriei Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. și Primăria Galați - Serviciul de Stare Civilă, în favoarea Judecătoriei Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 iunie 2021.