ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2021

HOTĂRÂRE

09.06.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1274/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 26.06.2020 sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., a formulat contestație împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului de executare nr. 2056/E/2019 al BEJ B., solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației și anularea încheierii de stabilire a cuantumului creanței din 05.06.2020 emise de executorul judecătoresc, admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ., precum și toate dispozițiile legale invocate în cuprinsul cererii.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 1039/10.02.2021, Judecătoria Sector 5 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Oradea.

A reținut instanța că prin încheierea din 10.01.2020 pronunțată în dosar nr. x/2020, Judecătoria Oradea a admis cererea de încuviințare a executării silite formulată de BEJ B., prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, împotriva debitorilor Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, în temeiul titlului executoriu constând în hotărârile judecătorești indicate în respectiva încheiere.

A mai reținut instanța că aceasta este ipoteza în care cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de către executorul judecătoresc împotriva mai multor debitori principali, astfel încât instanța de executare competentă este cea în circumscripția căreia se află domiciliul sau, după caz, sediul oricăruia dintre debitorii principali, în conformitate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. care stabilesc că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul a cel puțin unui debitor principal, în speță Judecătoria Oradea.

Prin sentința nr. 2034/12.04.2021, Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că intimatul A. are calitatea de judecător în cadrul Tribunalului Bihor, iar contestatorul ar avea dreptul să sesizeze, în afară de Judecătoria Oradea, o altă instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia din curțile de apel învecinate, astfel încât, cu atât mai mult, trebuie recunoscută posibilitatea contestatorului de a sesiza instanța în circumscripția căreia își are sediul, conform prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., respectiv Judecătoria Sector 5 București.

Pe de altă parte, din cuprinsul dosarului execuțional rezultă că prin cererea adresată Judecătoriei Oradea executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite doar împotriva debitorilor Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor, împotriva debitorilor Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice a fost adresată o cerere către Judecătoria Sector 5 București, prin încheierea pronunțată la data de 15.01.2020 în dosarul nr. x/2020, fiind admisă această cerere. Împotriva executării silite au mai fost formulate mai multe contestații la executare înregistrate pe rolul Judecătoriei Sector 5 București (dosar nr. x/2020) și pe rolul Judecătoriei Arad astfel încât raționamentul instanței de trimitere referitor la alegerea de către executor ca instanță de executare a Judecătoriei Oradea, respectiv soluționarea de către această instanță a tuturor contestațiilor la executare nu poate fi susținut.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, pentru următoarele argumente:

Cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată împotriva executării silite demarate în cadrul dosarului de executare nr. 2056/E/2019 al BEJ B. prin care s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, admiterea contestației și anularea încheierii de stabilire a cuantumului creanței din 05.06.2020 emise de executorul judecătoresc, admiterea cererii de întoarcere a executării silite și restabilirea situației anterioare

Dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., reglementând instanța competentă a soluționa contestația, prevăd că aceasta se introduce la instanța de executare.

În termenii art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

De asemenea, instanța de executare este cea care, în sensul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, ceea ce accentuează necesitatea stabilității și predictibilității determinării acestei instanțe.

Or, în speță, actele îndeplinite în procedura de executare silită din dosarul de executare, care fac obiectul contestației la executare, sunt formulate împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice.

Faptul că Judecătoria Oradea a pronunțat, la 10.01.2020, încheierea de încuviințare a executării nu determină stabilirea competenței de soluționare a contestației la executare în favoarea respectivei instanțe, în raport de textele de lege menționate care reglementează expres instanța competentă prin raportare la sediul debitorului.

Se reține, totodată, că încheierea de încuviințare a executării silite este pronunțată într-o procedură necontencioasă, iar, potrivit art. 535 C. proc. civ., nu are autoritate de lucru judecat, aceasta putând a fi cenzurată, conform art. 666 alin. (6) din cod, în cadrul contestației la executare, introdusă în condițiile prevăzute de lege, inclusiv cu privire la competența instanței care a emis-o.

De asemenea, nu prezintă relevanță faptul că în dosarul de executare sunt mai mulți debitori și că încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată împotriva mai multor debitori, în raport de dispozițiile art. 112 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., care stipulează în sensul introducerii cererii la instanța competentă pentru debitorul principal și având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice este un astfel de debitor. În plus, se observă că acțiunea - contestație la executare care face obiectul dezînvestirilor reciproce este formulată numai de acest debitor principal.

Pentru aceste considerente, cum sediul debitorului Ministerul Finanțelor Publice este în sectorul 5, București, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.