ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 195/2021

Ședința publică din data de 3 februarie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, sub nr. x/2020, la data de 13 februarie 2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimata A., admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea somației nr. x ianuarie 2020, a executării silite precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 17/2020 din 08 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Oradea; întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4236 din data de 06 august 2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

În motivare, această instanță a reținut că prin încheierea nr. 17/2020 pronunțată la data de 08 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Oradea a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al B. împotriva debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, Curtea de Apel Oradea, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, existând o pluralitate de debitori cu sedii în circumscripția unor judecătorii diferite, însă creditoarea a ales să învestească prin cererea sa Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitorii urmăriți silit. Pe) de altă parte, instanța a reținut că relevant pentru determinarea instanței competente este calitatea intimatei A. de judecător în cadrul Curtii de Apel Oradea, potrivit cererii depuse la executor.

În continuare, instanța a reținut dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., forma în vigoare la momentul începerii executării silite, și cele ale art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., arătând că întrucât nu există o dispoziție specială în materia executării silite cu privire la stabilirea instanței de executare în cazul pluralității de debitori, devin incidente dispozițiile generale ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

În speță, raportat la calitatea creditoarei de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, instanța a reținut că sunt incidente și dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Raportând dispozițiile legale anterior redate la circumstanțele cauzei, instanța a reținut că intimata și-a manifestat opțiunea rezultând din dispozițiile art. 112 alin. (1) corelate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ. și a învestit cu cererea încuviintare a executării silite Judecătoria Oradea, în circumscripția căreia se află sediul a trei dintre debitori, însă, această opțiune a creditorului contravine dispozițiilor imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, față de dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul, instanța a apreciat că, în procedura executării silite, creditorul poate fi asimilat procesual reclamantului, iar debitorul pârâtului. Așadar, în cadrul executării silite ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al B. creditorul este reclamant în sensul art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

În consecință, dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. impun creditorului obligația de a sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Instanța a reținut că, deși creditoarea a învestit Judecătoria Oradea, cererea trebuia îndreptată la o judecătorie din circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Oradea.

Pentru aceste motive, Judecătoria sectorului 5 București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și a declinat judecarea pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, judecătorie aflată în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, curtea de apel care se află în vecinătatea Curții de Apel Oradea.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 2298/2020 din 10 noiembrie 2020, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București; a constatat intervenit conflictul negativ de competență, și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casatie și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) și (3) și art. 112 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în cazul pluralității de debitori nu există o dispoziție specială în materia executării silite cu privire la stabilirea instanței de executare, iar în cadrul executării silite desfășurate împotriva mai multor debitori, executorul judecătoresc are opțiunea în a învesti, cu cererea de executare silită, instanța în circumscripția căreia se află domiciliul/sediul oricăruia dintre debitorii principali, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit art. 116 C. proc. civ.

În cauză, având în vedere existența unei pluralități de debitori, instanța de executare poate fi atât Judecătoria Oradea - competență determinată de sediul debitorilor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor, și Curtea de Apel Oradea, cât și Judecătoria Sectorului 5 București.

Instanța a apreciat că, în cauză, în cadrul contestației la executare debitorul Ministerul Finanțelor Publice are calitatea de contestator, deci reclamant, iar creditorul A., calitatea de intimat, deci pârât, nefiind incident art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât nu creditoarea A., judecător în cadrul Curții de Apel Oradea a introdus cererea de chemare în judecată, ci debitorul Ministerul Finanțelor Publice.

În schimb, instanța a reținut că în situția în care contestația la executare ar fi fost introdusă de debitorii Tribunalul Bihor și/sau Curtea de Apel Oradea, Judecătoria Oradea nu ar mai fi fost competentă, față de prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și de calitatea de reclamanți a debitorilor, motiv pentru care, ar fi devenit competente toate judecătoriile din circumscripțiile curților de apel învecinate Curții de Apel Oradea, printre care și Judecătoria Alba Iulia, alături de Judecătoria Sectorului 5 București.

Concluzionând, această instanță a reținut că, raportat la art. 116 C. proc. civ., contestatorul a sesizat în mod legal Judecătoria Sectorului 5 București, întrucât este una dintre instanțele de executare competente alternativ să soluționeze contestația la executare.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea prin care contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a formulat, în contradictoriu cu intimata A., admiterea cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare; anularea somației nr. x/27.01.2020, a executării silite înseși, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite nr. 17/2020, pronunțată la data de 08.01.2020 de Judecătoria Oradea, în dosarul nr. x/2020; întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare.

Art. 651 C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din aceste prevederi legale rezultă că, în cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Finanțelor Publice are sediul în București, Bd. x, Înalta Curte reține că instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 5 București.

Împrejurarea că Judecătoria Oradea prin încheierea nr. 17/2020 pronunțată la data de 08 ianuarie 2020, în dosarul nr. x/2020, a încuviințat executarea silită demarată în dosarul execuțional nr. x/2020 al B., nu este de natură să atragă în mod automat competența și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului se află în sectorul 5 al municipiului București, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestatie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata A., având ca obiect "contestatie la executare", în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 februarie 2021.