ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 816/2020

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 03.03.2020, sub numărul 4843/302/2020, contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A., suspendarea provizorie a executării silite demarate de Societatea de Executori Judecătorești B. în Dosarul execuțional nr. x/2019, până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul contestației la executare.

Prin Sentința civilă nr. 1223 din 04 martie 2020, Judecătoria Sectorului 5 București, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, și pe intimatul A., în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

În cadrul Dosarului de executare nr. x/E/2019, executarea silită se desfășoară împotriva debitorului Ministerul Finanțelor Publice alături de debitorii Ministerul Justiției, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, Tribunalul Bihor și Curtea de Apel Oradea.

Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a înțeles să învestească Judecătoria Oradea cu o cerere de încuviințare a executării silite/intervenție în cursul executării silite pentru toți debitorii (unii dintre ei având sediul în Oradea, jud. Bihor și unii dintre ei având sediul în București, sector 5), având în vedere art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 719 alin. (1) și a art. 651 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 112 din același act normativ, competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite revine Judecătoriei Oradea, ca instanță de executare în momentul pronunțării încheierii de încuviințare a cererii de intervenție în cursul executării silite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Oradea, prin Sentința civilă nr. 1139 din 11 martie 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 5 București, competența de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite formulate de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu intimatul A., și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a reține această soluție, Judecătoria Oradea a constatat că, față de calitatea intimatului A., de judecător în cadrul Curții de Apel Oradea, contestatorul avea dreptul să sesizeze, în afară de Judecătoria Oradea, o altă instanță de același grad aflată în circumscripția oricăreia din curțile de apel învecinate, în aplicarea dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. contestatorul, în calitate de debitor, poate sesiza instanța în circumscripția căreia își are sediul.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie cererea prin care contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a solicitat instanței suspendarea provizorie a executării silite în Dosarul nr. x/2019 al BEJ B., până la soluționarea cererii de suspendare formulată odată cu contestația la executare ce formează obiectul Dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei sectorului 5 București.

Potrivit dispozițiilor art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea, suspendarea putându-se solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.

În completare, art. 719 alin. (7) C. proc. civ. prevede că, dacă există urgență și dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2), respectiv alin. (3), s-a plătit cauțiunea, instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, încheierea nefiind supusă niciunei căi de atac.

Din analiza textelor de lege antemenționate, rezultă că atât suspendarea executării silite, cât și suspendarea provizorie a acesteia, chiar dacă sunt solicitate prin cereri separate, se judecă de către completul învestit cu soluționarea contestației, având în vedere caracterul incidental al acestor cereri față de acțiunea principală reprezentată de contestația la executare.

În același sens sunt și dispozițiile art. 111 alin. (12) teza a II-a din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care prevăd că, dacă există contestație la executare depusă la instanță, cererea de suspendare provizorie a executării silite, chiar formulată separat, se va judeca de către completul care soluționează contestația la executare.

Or, în prezenta cauză, contestația la executare a fost depusă de contestator la Judecătoria sectorului 5 București și formează obiectul Dosarului nr. x/2020, așa cum reiese din evidențele Ecris, dar și din conținutul considerentelor sentinței de declinare pronunțate de Judecătoria sectorului 5 București, consecința învestirii în acest mod cu acțiunea principală fiind că aceeași judecătorie a devenit instanța competentă să judece cererile cu caracter incidental care au fost formulate în cadrul contestației la executare și al căror termen de soluționare era anterior dezînvestirii, în condițiile legii, de această contestație.

De altminteri, potrivit art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., competentă în soluționarea cererilor de contestație la executare aparține instanțelor în circumscripția cărora se află sediul debitorului.

În egală măsură, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că art. 651 C. proc. civ. impune ca verificarea competenței să se raporteze la sediul debitorului, iar nu la alte repere care excedează condițiilor impuse de această normă, după cum, invocarea art. 127 din C. proc. civ. are drept consecință sesizarea unei instanțe alăturate celei în cadrul căreia funcționează judecătorul care e parte în litigiu, iar nu sesizarea unei instanțe care nu îndeplinește această condiție.

Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează să stabilească, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., că instanța competentă să judece cererea de suspendare provizorie a executării silite este Judecătoria sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimatul A., având ca obiect "suspendare provizorie a executării silite", în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2020.

GGC - NN