ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1018/2021

Ședința publică din data de 12 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, la data de 31 decembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., obligarea acestora la plata sumei de 4.973,5 RON, reprezentând cote datorate în baza prevederilor Legii nr. 50/1991, coroborate cu cele ale Legii nr. 10/1995, pentru investiția realizată de aceștia, arătând, în esență, că pârâții, în calitate de investitori, au obținut o autorizație de construcție, iar după finalizarea lucrărilor de construcție nu și-au îndeplinit obligația de a regulariza taxele și cotele legale reglementate de actele normative anterior menționate.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 30 din Legea nr. 50/1991, art. 40 din Legea nr. 10/1995, art. 76 din Ordinul nr. 839/2009, art. 148 și următoarele din C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, Codul fiscal și Codul de procedură fiscală.

Prin încheierea din data de 23 iulie 2020, Judecătoria Iași, secția civilă, după rămânerea în pronunțare, a repus cauza pe rol, constatând faptul că pârâții au un alt domiciliu decât cel la care au fost citați pe parcursul soluționării litigiului.

Pârâții A. și B. au depus întâmpinare, la data de 13 august 2020, prin care au invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii.

Prin sentința civilă nr. 11226/2020 din 09 decembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâți, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Bacău.

În motivare, această instanță a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., deși, la termenul din data de 08 iulie 2020, a procedat la verificarea competenței și a stabilit că este competentă general, material și teritorial, ulterior, prin verificarea bazei de date DEPABD, din data de 10 iulie 2020, a constatat faptul că pârâții au un alt domiciliu decât cel la care au fost citați.

Astfel, instanța a constatat că, la termenul din data de 08 iulie 2020, a existat o nelegală citare a pârâților, astfel că acel termen nu poate fi considerat primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, iar prin întâmpinare, pârâții au invocat nelegala citare la termenul din data de 08 iulie 2020.

În raport de considerentele expuse, în temeiul art. 107 alin. (1) și art. 160 alin. (2) C. proc. civ., această instanță a constatat că primul termen la care pârâții au fost legal citați este cel din data de 14 octombrie 2020, termen până la care pârâții au formulat întâmpinare, prin care au invocat, în mod legal, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași.

Conchizând, Judecătoria Iași a reținut că pârâții, începând cu data de 09 mai 2014, respectiv 15 noiembrie 2019, deci anterior formulării acțiunii deduse judecății, figurează în baza de date cu domiciliul legal în jud. Bacău, sens în care instanța competentă este Judecătoria Bacău.

Învestită prin declinare, Judecătoria Bacău, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1025/2021 din 24 februarie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții, în contradictoriu cu pârâții A. și B., în favoarea Judecătoriei Iași; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, în cauză, este vorba despre o competență teritorială de drept comun, fiind incidente dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

S-a mai arătat că prima instanță sesizată a comunicat pârâților cererea de chemare în judecată la domiciliul indicat de reclamantă, în comuna Mironeasa, satul Mironeasa, județul Iași, iar pârâții nu au formulat întâmpinare până la stabilirea primului termen de judecată din data de 01 aprilie 2020, pentru acest termen de judecată dovada de înmânare a citației fiind semnată de o persoană majoră din familia pârâților . Primul termen a fost în perioada stării de urgență, iar cel ulterior a fost stabilit la data de 08 iulie 2020, când, de asemenea, dovada de înmânare a citației a fost semnată de o persoană majoră din familie.

La acest din urmă termen de judecată, constându-se că pârâții nu au depus întâmpinare, Judecătoria Iași, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea competenței de soluționare a cererii și, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și art. 94 alin. (1) lit. k) din același cod, a constatat competența sa generală, materială și teritorială de a soluționa cauza, a încuviințat probele, reținând cauza în pronunțare, fiind amânată pronunțarea la 23 iulie 2020, când cauza a fost repusă pe rol, urmare a interogării bazei de date a DEPABD, și s-a dispus citarea pârâților la domiciliul din Bacău, pentru termenul din 14 octombrie 2020.

În acest sens, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., această instanță a concluzionat că, având în vedere că, prin încheierea din 08 iulie 2020, prima instanță sesizată s-a declarat competentă teritorial să soluționeze cererea și a încuviințat probatoriile, reținând cauza în pronunțare, nu mai putea să repună în discuție competența sa teritorială, fiind în prezența unei încheierii interlocutorii asupra căreia instanța nu poate să revină, rămânând investită cu judecarea cauzei, deoarece instanța nu își poate cenzura propria încheiere interlocutorie, ci doar instanța de control judiciar.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul demersului judiciar îl reprezintă cererea prin care reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., obligarea acestora la plata sumei de 4.973,5 RON, reprezentând cote datorate în baza prevederilor Legii nr. 50/1991, coroborate cu cele ale Legii nr. 10/1995, pentru investiția realizată de aceștia, arătând, în esență, că pârâții, în calitate de investitori, au obținut o autorizație de construcție, iar după finalizarea lucrărilor nu și-au îndeplinit obligația de a regulariza taxele și cotele legale reglementate de actele normative anterior menționate.

Înalta Curte reține că, raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, la stabilirea instanței competente a soluționa pricina, se aplică regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care statuează în sensul că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Competența teritorială astfel reglementată este de ordine privată, iar potrivit prevederilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În cauza dedusă judecății, primul termen de judecată stabilit la Judecătoria Iași a fost cel din 01 aprilie 2020, în perioada stării de urgență, iar următorul termen a fost stabilit la data de 08 iulie 2020, când instanța, astfel cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată la acea dată, în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a procedat la verificarea competenței sale de a soluționa cauza constatând, în baza art. 107 alin. (1) C. proc. civ. și art. 94 alin. (1) lit. k) din același act normativ, că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, iar, în temeiul art. 238 alin. (1) C. proc. civ., a apreciat că poate soluționa cauza la acel termen.

Însă, între momentul dezbaterilor și cel al pronunțării hotărârii, respectiv la data de 10 iulie 2020, Judecătoria Iași, din oficiu, a efectuat verificări în baza de date DEPAB și a constatat că pârâții au domiciliul în municipiul Bacău, str. x, jud. Bacău, motiv pentru care, această instanță, a repus cauza pe rol și a citat pârâții cu mențiunea de a depune întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă, în termen legal, la data de 13 august 2020, pârâții au invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Iași, anexând copia cărților de identitate ale acestora, din care reise că aceștia au domiciliul legal în Bacău, str. x, jud. Bacău, începând cu data de 09 mai 2014, respectiv 15 noiembrie 2019, deci anterior formulării acțiunii deduse judecății.

În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cu care instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că primul termen de judecată la care pârâții au fost legal citați este cel din 14 octombrie 2020, când aceștia au invocat, prin întâmpinare, excepția necompetenței teritoriale, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

În consecință, întrucât norma de competență teritorială incidentă în cauză este una relativă, de ordine privată, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârâți în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., respectiv doar prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Înalta Curte reține că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de către pârâți prin întâmpinarea depusă în termenul legal, iar potrivit cărților de identitate aflate la dosarul Judecătoriei Iași, aceștia au domiciliul legal în Bacău, str. x, jud. Bacău, ce se află în cirscumscripția teritorială a Judecătoriei Bacău.

Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Bacău este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, potrivit art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții - ISC, în contradictoriu cu pârâții A. și B., în favoarea Judecătoriei Bacău.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței, astăzi, 12 mai 2021.