ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 736/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 06 aprilie 2021
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 13 decembrie 2016, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 475.633,08 RON, reprezentând regularizare cote de 0,1% și 0,7% la valoarea finală a lucrărilor și penalitățile de întârziere aferente, reglementate de art. 30 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și art. 40 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții.
Prin încheierea din 12 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis dosarul, în vederea competenței soluționări, la secția civilă a Tribunalului București.
Prin sentința nr. 1276 din 19 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 17 septembrie 2019, s-a admis cererea formulată de reclamanta Inspectoratul de Stat în Construcții; a fost obligată pârâta la plata sumei de 237.816,54 RON, reprezentând regularizare cote de 0,1 % și 0,7% la valoarea finală a lucrărilor și 237.816,54 RON penalități de întârziere.
Prin decizia civilă nr. 1795 A din 19 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă B. S.R.L., societate absorbantă a pârâtei S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței nr. 1276/19.06.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva deciziei nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs pârâta B. S.R.L. societate absorbantă a S.C. A. S.R.L..
Procedura de filtru
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, precum și a unui supliment la raport.
Completul de filtru C6, constatând că raportul și suplimentul la raport întrunesc condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestora părților, pentru depunerea punctului de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.
Părțile nu au depus puncte de vedere la raport sau la suplimentul la raport.
Prin încheierea din 09 martie 2021 s-a acordat termen la 06 aprilie 2021 în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru soluționarea recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând recursul din perspectiva excepției de tardivitate, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că decizia nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost comunicată pârâtei B. S.R.L. la data de 07 mai 2020, dată situată în perioada instituirii stării de urgență când termenul pentru declararea căii de atac a fost suspendat, iar data declarării recursului este 16 iunie 2020 (data transmiterii prin poștă electronică, dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție).
Termenul pentru declararea recursului a început să curgă din 15 mai 2020, conform art. 42 alin. (1) din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României coroborat cu art. 63 alin. (13) din Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, și s-a împlinit la 15 iunie 2020.
Cum cererea de recurs a fost depusă la data de 16 iunie 2020, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege, Înalta Curte constată că în cauză a intervenit sancțiunea decăderii pârâtei din dreptul de a exercita calea de atac.
Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.
În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta B. S.R.L., societate absorbantă a societății A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta B. S.R.L., societate absorbantă a societății A. S.R.L., împotriva deciziei nr. 1795 A din data de 19 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 aprilie 2021.