ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2587/2020

Ședința publică din data de 15 decembrie 2020

Asupra cererii de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 2 decembrie 2020, referitoare la dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, intitulată "contestație privind tergiversarea procesului", petentul A., în contradictoriu cu intimații Orașul Broșteni, B. - prin reprezentant legal C. și D., E. - prin reprezentant legal C. și D. și F., a contestat, pe motivul tergiversării procesului, toate soluțiile pronunțate în cauzele ce au format obiectul dosarelor nr. x/2013, x/2016, x/2017, x/2017, x/2018, x/2019, toate ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și dosarului nr. x/2015 al DNA Suceava, arătând faptul că demersurile judiciare inițiate au avut ca finalitate tragerea la răspundere a lui F.. Petentul a învederat că instanțele au omis existența concursului real de infracțiuni în care se regăsește învinuitul. În continuare, titularul cererii a prezentat un istoric detaliat al tuturor litigiilor existente pe rolul instanțelor de judecată și parchetelor de pe lângă acestea, în care este parte numitul F..

Examinând cererea în raport cu excepția nulității pentru nesemnarea acesteia, a cărei analiză este prioritară în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

La art. 194 lit. f) din C. proc. civ. se prevede, ca mențiune obligatorie a cererii de chemare în judecată, semnătura. Semnătura face dovada identității reclamantului și a însușirii de către acesta a cuprinsului cererii de chemare în judecată, fiind un element esențial al acesteia. Potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată atrage nulitatea cererii.

În privința lipsei semnăturii, alin. (2) al art. 196 din C. proc. civ. prevede posibilitatea acoperirii acestei neregularități în tot cursul judecății.

Dispozițiile art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. dispun că, în situația în care se constată neconformitatea cererii de chemare în judecată cu cerințele instituite prin art. 194-197 din C. proc. civ., instanța de judecată comunică lipsurile reclamantului, în scris, punându-i totodată în vedere necesitatea regularizării cererii, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Dacă obligațiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul procedural, instanța are posibilitatea să anuleze cererea de chemare în judecată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Procedura prevăzută de art. 200 C. proc. civ. are ca finalitate remedierea unor lipsuri ale actului de sesizare a instanței, astfel încât, la momentul demarării procedurii de fixare a primului termen de judecată, acesta să cuprindă toate elementele prevăzute de art. 194 din C. proc. civ., legiuitorul urmărind, în acest fel, respectarea principiului celerității și a dreptului la un proces echitabil. Procedura regularizării cererii are rolul de a degreva instanțele de judecată de cereri incomplete, fiind de natură a pregăti judecata sub toate aspectele sale.

Prin adresa existentă la dosarul cauzei, transmisă petentului prin e-mail la data de 8 decembrie 2020, Înalta Curte a adus la cunoștința petentului termenul la care a urma să fie soluționată cauza, obligația de a depune atât dovada de timbrare în original cât și un exemplar al cererii, semnată în original.

La data de 14 decembrie 2020 petentul a răspuns parțial solicitării, în sensul că a transmis prin e-mail numai dovada de timbrare a cererii, fără a depune și cererea semnată, în original, neconformându-se astfel celei de-a doua obligații dispusă de instanța supremă.

Așadar, pentru a da curs dispozițiilor instanței de judecată, petentul avea obligația de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă; totodată, petentul avea și posibilitatea de a transmite prin e-mail cererea, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile Legii nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

În considerarea normelor procesuale stabilite de legiuitor, mai sus evocate, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții și față de faptul că această neregulă procedurală nu a fost complinită până la termenul prevăzut de art. 177 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 200 alin. (4) C. proc. civ., respectiv anularea cererii formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de A. pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 decembrie 2020.