ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2224/2020

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2020

Asupra plângerii de față,

Din actele dosarului constată următoarele:

La 17 august 2020, revizuentul A. a depus la dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, o contestație privind tergiversarea soluționării cererii din 29.11.2019, de repunere pe rol a cauzei, prin neluarea măsurilor stabilite de lege necesare soluționării cererii, prin urmare, încălcându-i-se dreptul la un proces echitabil.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

În motivare, contestatorul-revizuent a susținut că, în cadrul dosarului de revizuire, deși a invocat incompatibilitatea întregului complet de judecată, acesta nu s-a abținut și a dispus suspendarea judecății cauzei.

A mai arătat că, în data de 29.11.2019, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, pentru soluționarea căreia s-a fixat termen de judecată în data de 10.12.2019, la același complet incompatibil.

Pentru cele constatate, a formulat la 11.12.2019 o cerere în constatarea incompatibilității completului de judecată din 10.12.2019.

De la data formulării cererii de repunere pe rol a cauzei și până la data formulării contestației, 17.08.2020, a trecut un interval de 8 luni de zile și pentru această tergiversare a solicitat admiterea contestației în baza art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 septembrie 2020, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

Încheierea mai sus menționată a fost comunicată contestatorului la 21 septembrie 2020 .

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere, la 23 septembrie 2020, petentul A., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 5 octombrie 2020.

Petentul a solicitat admiterea plângerii formulate, în esență, pentru că judecata s-a desfășurat în lipsa părții care nu a fost citată și nu a putut pune concluzii, încălcându-se astfel dispozițiile art. 153 alin. (1) corob. cu art. 159 alin. (1) teza I din C. proc. civ.

Totodată, petentul a menționat că înțelege să invoce excepția incompatibilității celor trei judecători care au pronunțat încheierea atacată, întrucât împotriva acestora a fost pusă în mișcare acțiunea penală la secția privind investigarea infracțiunilor din justiție a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Față de compunerea completului care a soluționat încheierea atacată, petentul a invocat excepția nelegalei compuneri a instanței, excepție absolută, potrivit art. 246 C. proc. civ., care atrage nulitatea hotărârii, în condițiile art. 176 pct. 4 C. proc. civ.

Totodată, petentul invocă și excepția nulității încheierii de ședință decurgând din nesemnarea acesteia.

Examinând plângerea formulată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte, constatând că în susținerea excepțiilor invocate de petent se aduc argumente referitoare la fondul plângerii privind tergiversarea procesului, va califica excepțiile invocate de petent ca apărări de fond și le va analiza ca atare.

Potrivit art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată".

Conform art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., "contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului".

Aceste texte de lege trebuie interpretate din perspectiva rațiunii instituției contestației privind tergiversarea procesului și, așadar, înțelese în sensul în care instanța care o soluționează nu poate lua decât o măsură circumscrisă unui mecanism accelerator al procesului, în vederea evitării depășirii duratei sale rezonabile.

Prin urmare, măsurile prevăzute/stabilite de lege, la care se referă art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., pe care pententul și-a întemeiat contestația, trebuie să se încadreze în categoria unora care să aibă aptitudinea de a-l constrânge pe participant să-și execute o anumită obligație, în vederea continuării procesului.

Similar, prin plângerea împotriva încheierii prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului se urmărește realizarea aceluiași obiectiv, adică înlăturarea situației care a provocat amânarea, aspect care rezultă cu evidență din prevederile art. 525 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "dacă instanța găsește întemeiată plângerea, va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile legale necesare, arătând care sunt acestea și subliniind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor".

Prin plângerea de față, petentul nu urmărește însă realizarea efectului acordat de legiuitor mijlocului procedural folosit, ci anularea încheierii din 10.12.2019, prin care s-a soluționat cererea de repunere pe rol a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca urmare a constatării incompatibilității judecătorilor care au făcut parte din completul de judecată.

Or, cum s-a arătat și în precedent, instanța care găsește întemeiată plângerea poate doar să dispună ca cea care judecă procesul să îndeplinească un anumit act de procedură sau să ia măsurile legale necesare în vederea continuării procesului.

Finalitatea urmărită de către petent nu poate fi atinsă pe calea demersului judiciar la care a apelat, pentru că se opun dispozițiile art. 525 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "în toate cazurile, instanța care soluționează plângerea nu va putea da întrumări și nici nu va putea oferi dezlegări asupra unor probleme de fapt sau de drept care să anticipeze modul de soluționare a pricinii ori care să aducă atingere libertății judecătorului cauzei de a hotărî, conform legii, cu privire la soluția dată procesului".

Așadar, legiuitorul a subliniat limitele învestirii instanței superioare, aceasta neputând fi sesizată în mod legal decât pentru adoptarea unor măsuri care să conducă la soluționarea cauzei într-un termen optim și previzibil, nu însă în scopul soluționării unor incidente procesuale sau a unor căi de atac cu încălcarea ordinii și termenelor prevăzute de lege.

Prin urmare, criticile petentului privind incompatibilitatea completului de judecată și a nelegalei compuneri a completului de judecată nu pot face obiectul analizei în această cale procedurală.

În altă ordine de idei, Înalta Curte notează, aspect reținut dealtfel și prin încheierea atacată, că din sistemul de evidență informatizată al instanței rezultă că cererea de repunere pe rol formulată la 29.11.2019 a fost soluționată prin încheierea din 10.12.2019, în sensul respingerii acesteia, ca netimbrată.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut prin încheierea din 8.09.2020 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile legale ale art. 522 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., pentru că instanța nu și-a nesocotit obligația de a soluționa cererea petentului A. privind repunerea pe rol a cauzei, ci a soluționat-o în raport de situația din dosar.

În ce privește criticile petentului vizând neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul din 8.09.2020, la care s-a soluționat contestația privind tergiversarea procesului, instanța supremă constată că sunt nefondate, cât timp art. 524 alin. (3) C. proc. civ. reglementează în mod expres procedura de soluționare a contestației, respectiv "fără citarea părților".

Totodată, contrar susținerilor petentului, Înalta Curte reține că dreptul la apărare al petentului nu a fost încălcat prin soluționarea contestației fără citarea părților, întrucât, așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, faptul că dreptul la apărare este garantat nu înseamnă că el nu poate fi supus unei condiționări. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 524 alin. (3) C. proc. civ., și criticile petentului privind încălcarea art. 153 alin. (1) corob. cu art. 159 alin. (1) teza I C. proc. civ. sunt nefodate.

În ce privește critica privind nesemnarea încheierii de către completul de judecată, instanța supremă o găsește nefondată, cât timp constată că încheierea din 8.09.2020 poartă semnăturile tuturor membrilor completului de judecată.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 8 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 noiembrie 2020.