ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2557/2020

Ședința publică din data de 10 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Specializat Cluj, sub numărul x/2018, reclamanta S.C. DIFERIT S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului JUDEȚUL CLUJ la plata sumei de 535.961,5 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de deszăpezire suplimentară din luna decembrie 2016, prestate pentru drumul din zona Gilău-Huedin, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1293 din data de 26 iunie 2019, Tribunalul Specializat Cluj a admis cererea formulată de reclamanta S.C. DIFERIT S.R.L., în contradictoriu cu intimatul JUDEȚUL CLUJ și a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 535.961,5 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de deszăpezire prestate, precum și la plata sumei de 19.964,61 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate la fond.

Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat apel pârâtul Județul Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj.

Prin decizia civilă nr. 671 din data de 19 noiembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de pârâtul Județul Cluj împotriva sentinței civile nr. 1293 din data de 26 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, pe care a păstrat-o în întregime.

A obligat apelantul-pârât să plătească intimatei S.C. DIFERIT S.R.L. suma de 4.757,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei civile mai sus menționate a declarat recurs pârâtul Județul Cluj, calea de atac fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea apelului, cu consecința respingerii cererii introductive de instanață formulată de reclamantă.

Prin cererea de recurs, după prezentarea detaliată a situației de fapt și a argumentelor instanței de apel, recurentul-pârât a susținut, în esență, că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 1354-1348 C. civ. privind acțiunea în îmbogățire fără justă cauză.

Arătând că această acțiune are un caracter subsidiar, care presupune inexistența, în sens obiectiv, a oricărui alt mijloc pentru recuperarea prejudiciului suferit, recurentul a susținut că instanța de apel a justificat soluția pronunțată în temeiul raportului juridic contractual dintre părți, respectiv prin posibilitatea, nu prin obligația contractuală a achizitorului de a accepta sau de a refuza situațiile de lucrări efectuate peste limita plafonului valoric convenit.

Totodată, recurentul-pârât a arătat că instanța de apel a omis să facă referire la clauza contractuală conținută de art. 7 din acordul cadru, privind obligațiile promitentului executant, considerând că circumstanțele specifice răspunderii contractuale nu pot justifica condițiile răspunderii pentru îmbogățirea fără justă cauză.

Recurentul-pârât a considerat că pretențiile reclamantei, întemeiate pe dispozițiile care reglementează îmbogățirea fără justă cauză, nu pot fi justificate de nicio dispoziție, clauză contractuală sau circumstanțe care țin de raportul contractual dintre părți (cum ar fi acceptarea situațiilor de lucrări).

A precizat că lucrările de deszăpezire efectuate de reclamantă în afara cadrului contractual rezultă dintr-un act îndeplinit de reclamantă în interesul său personal și exclusiv, pe riscul reclamantei.

A susținut că îndeplinirea de către intimata-reclamantă a unui act sau prestarea de către aceasta a unui serviciu, pe riscul propriu, chiar dacă a produs îmbogățirea unui patrimoniu prin diminuarea altuia, se circumscrie situației prevăzute în mod expres de dispozițiile art. 1346 lit. c) C. civ., o astfel de situație fiind exclusă de la aplicarea tratamentului stabilit de legiuitor în cazul îmbogățirii fără justă cauză.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă S.C. Diferit S.R.L. a invocat excepția netimbrării cererii de recurs și excepția inadmisibilității recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-pârât Județul Cluj a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiate, a excepțiilor invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare și admiterea recursului.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor concluzionând că excepțiile netimbrării și a inadmisibilității cererii de recurs, invocate de intimata-reclamantă prin întâmpinare, sunt neîntemeiate. A apreciat, totodată, că recursul formulat în cauză este admisibil.

Prin încheierea din data de 14 mai 2020, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, prin încheierea din data de 15 octombrie 2020, Înalta Curte a respins excepțiile inadmisibilității și netimbrării recursului invocate de către intimata-reclamantă și a admis în principiu recursul formulat, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 10 decembrie 2020, cu citarea părților.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție îl va respinge, ca nefiind fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit situației de fapt lămurite în cursul judecății în fața instanțelor de fond, recurentul-pârât, în calitate de beneficiar, a solicitat intimatei-reclamante, prin adresa nr. x din data de 28 noiembrie 2016, ca începând cu data menționată, să presteze serviciile de deszăpezire agreate în temeiul contractului nr. x/2016, semnat de părți în baza unui acord-cadru de lucrări.

Contractul nr. x/2016 prevedea obligația recurentului-pârât de a achita, pentru serviciile prestate de intimata-reclamantă, prețul de 250.000 de RON (TVA inclus).

Urmare adresei emise de recurent, intimata-reclamantă a prestat servicii de deszăpezire în zona Gilău-Huedin în valoare de 617.671,55 de RON, toate situațiile de lucrări prin care au fost stabilite prețurile serviciilor fiind acceptate de recurent și decontate de acesta în limita sumei de 250.000 de RON, potrivit contractului.

Prin sentința civilă nr. 38 din data de 10 ianuarie 2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, menținută prin decizia civilă nr. 2494/2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pretențiile ce fac obiectul prezentei cauze, în cuantum de 535.961,5 RON, excedează cadrul contractului nr. x/2016, fiind, așadar, pretenții extra contractuale, ce nu pot fi solicitate la plată în temeiul răspunderii civile contractuale.

Prin recursul de față se invocă, în esență, greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1354-1348 C. civ. privind acțiunea în îmbogățire fără justă cauză, prin aceea că instanța de apel a justificat condițiile răspunderii pentru îmbogățirea fără justă cauză din perspectiva circumstanțelor specifice răspunderii contractuale.

A fost subliniată greșita aplicare a textului art. 1346 lit. c) C. civ., arătându-se că lucrările de deszăpezire efectuate de reclamantă în afara cadrului contractual rezultă dintr-un act îndeplinit de reclamantă în interesul sau personal și exclusiv, pe riscul reclamantei.

Pentru a fi în prezența îmbogățirii fără justă cauză trebuie îndeplinite cumulativ o serie de condiții, inclusiv condiția ca reclamantul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță.

În speță, s-a constatat, pe de o parte, că pretențiile ce fac obiectul cauzei excedează cadrul contractului nr. x/2016, fiind pretenții extra contractuale, ce nu pot fi solicitate la plată în temeiul răspunderii civile contractuale, iar pe de altă parte, că neplata facturilor de către recurent nu are un caracter ilicit, prin urmare nu poate fi vorba despre o antrenare a unei răspunderi civile delictuale.

În aceste condiții, este corectă constatarea instanței de apel că recurenta-reclamantă are la îndemână o acțiune în pretenții, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.

În privința condițiilor de admisibilitate ale acestei acțiuni, instanța de apel a stabilit, în cadrul analizei situației de fapt, că prestațiile intimatei-reclamante ce au depășit cadrul contractului nr. x/2016 au determinat o mărire cu caracter neimputabil a patrimoniului recurentului-pârât (prin prisma calității acestuia de titular al obligației de întreținere a drumurilor publice în județul Cluj), prin aceea că intimata a executat, la solicitarea expresă și în contul recurentului, lucrări de deszăpezire pe drumurile publice din județul Cluj. Acestei măriri a patrimoniului i-a corespuns, în mod necesar, o diminuare a patrimoniului intimatei, constând în valoarea patrimonială angajată de aceasta pentru a realiza lucrările solicitate de recurent.

În raport cu situația de fapt mai sus determinată, rezultă că în mod corect a apreciat instanța de apel că sunt îndeplinite în speță condițiile de admisibilitate ale actio de in rem verso, astfel cum acestea rezultă din textul art. 1345 C. civ.

La fel ca și în fața instanței de apel, recurentul a contestat, în esență, îndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art. 1346 lit. c) C. civ., susținând că intimata-reclamantă a îndeplinit serviciile de deszăpezire fără a notifica recurentul cu privire la depășirea pragului valoric de 250.000 de RON, stabilit potrivit contractului nr. x/2016, ceea ce echivalează cu asumarea riscului de a nu-i fi achitată contravaloarea serviciilor prestate suplimentar, o asemenea situație excluzând posibilitatea intimatei de a face uz de acțiunea întemeiată pe dispozițiile referitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Verificând argumentele instanței de apel, Înalta Curte constată că aceasta a conchis în mod justificat că nu poate fi reținută în cauză condiția îndeplinirii în interes personal a serviciilor de deszăpezire de către intimată.

În mod corect a reținut instanța de apel, în raport cu dispozițiile contractuale și situația de fapt conturată în speță, că ordinul de a executa lucrările a fost dat de către recurent, iar acesta a avut cunoștință despre depășirea prețului contractual, deoarece, toate situațiile de lucrări întocmite de intimată au fost notificate recurentului și acceptate de către acesta.

S-a mai reținut că intimata-reclamantă nu era ținută de o obligație contractuală de a notifica depășirea prețului contractual, în mod corect constatând instanțele de fond că intimata-reclamantă s-a bazat pe cutumă, respectiv pe situațiile anterioare în care, în aceleași condiții, părțile au încheiat actele adiționale pentru serviciile ce depășeau valoarea contractelor.

Or, în speță, acțiunea promovată de intimata-reclamantă a fost determinată de împrejurarea că, în mod diferit față de situațiile anterioare în care au fost prestate recurentului servicii suplimentare, Agenția Națională de Achiziții Publice a comunicat, în legătură cu serviciile ce fac obiectul prezentului dosar, că nu este posibilă încheierea retroactivă a unui act adițional, deoarece a expirat perioada pentru care a fost încheiat contractul nr. x/2016.

Prin urmare, neexistând niciun temei de fapt sau contractual care să justifice concluzia că intimata-reclamantă ar fi prestat lucrările de deszăpezire în interesul său personal și exclusiv, rezultă că instanța de apel a aplicat corect textul art. 1346 lit. c) C. civ.

Cât privește susținerea referitoare la ignorarea, de către instanța de apel, a dispozițiilor prevăzute de art. 7 din acordul-cadru semnat de părți, dincolo de împrejurarea că acest argument este invocat pentru prima dată în faza procesuală a recursului, fiind inadmisibil, Înalta Curte constată că acest text nu conține nicio prevedere de natură a invalida concluzia instanței de apel, în sensul că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale acțiunii întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză formulată de intimata-reclamantă.

În concluzie, în baza considerentelor mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul JUDEȚUL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 671/2019 din 19 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) raportate la cele ale 494 din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentului, instanța îl va obliga la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 12745 RON, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport și cazare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul JUDEȚUL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 671/2019 din 19 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă S.C. DIFERIT S.R.L. a cheltuielilor de judecată în sumă de 12745 RON, reprezentând onorariu de avocat și cheltuieli de transport și cazare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2020.