ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2531/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2531/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 9 decembrie 2020
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea ce face obiectul cauzei, înregistrată la data de 2 noiembrie 2020, petenta A.., prin reprezentant B.., în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L., a formulat cerere de emitere a unei ordonanțe asiguratorii europene de indisponibilizare a conturilor bancare pentru facilitatea recuperării transfrontaliere a datoriilor în materie civilă și comercială, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Regulamentul (U.E.) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014.
Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ., reține următoarele:
Dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.
Totodată, prin edictarea dispozițiilor procedurale privitoare la excepția de necompetență, la art. 131 C. proc. civ., legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligația verificării competenței reglementate prin norme de ordine publică, iar art. 129 alin. (2) pct. 2 din același cod statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat.
Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor Cap. 2 art. 6 alin. (1) din Regulamentul (U.E.) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014, "În cazul în care creditorul nu a obținut încă o hotărâre judecătorească, o tranzacție judiciară sau un act autentic, competența de a emite o ordonanță asigurătorie aparține instanțelor din statul membru care au competența de a se pronunța pe fond în conformitate cu normele relevante aplicabile în materie de competență".
Creanța pretinsă de petentă este în cuantum de 23.616,77 euro.
Totodată, în raport de dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) din C. proc. civ., judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Întrucât creanța pretinsă de petentă nu depășește valoarea de 200.000 RON, în raport de prevederile Cap. 2 art. 6 alin. (1) din Regulamentul (U.E.) nr. 655/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei.
Sediul debitoarei este în Comuna Șeica Mică, jud. Sibiu, localitate care se află în circumscripția Judecătoriei Mediaș.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Declină competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Mediaș.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2020.