ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 876/2020

HOTĂRÂRE

14.05.2020

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 876/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 22 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților pentru ca prin hotărâre judecătorească să se anuleze Decizia Vicepreședintelui ANRP de invalidare a Hotărârii 158/21.09.2015 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii 290/2003.

Prin sentința nr. 349 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Vrancea, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București dispunându-se anularea deciziei de invalidare nr. 5449/11.12.2018 și menținerea Hotărârii Comisiei Județene nr. 158/21.09.2015.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a declarat recurs, calea de atac fiind înregistrată pe rolul secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

II. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal:

Prin decizia civilă nr. 1267 din 12 decembrie 2019, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției I civilă a aceleiași Curți de Apel.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că potrivit art. 8 din Legea nr. 164/2014, astfel cu a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 212/2018, deciziile de validare/invalidare ale Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților pot fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secțiile civile ale tribunalelor. Prin urmare, și calea de atac a recursului promovat împotriva sentinței tribunalului trebuie să fie soluționată de secția civilă a curții de apel.

III. Hotărârea Curții de Apel Galați, secția I civilă:

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a pronunțat decizia civilă nr. 38/R din 19 februarie 2020, prin care a admis excepția necompetenței funcționale a secției I civile, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivare, instanța a reținut că pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților nu a invocat excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea nici prin întâmpinare și nici la primul termen la care părțile erau legal citate, iar la termenul de judecată din 27 martie 2019 Tribunalul Vrancea a constatat că este competent să soluționeze litigiul. De altfel, secția de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea a și apronunțat sentința privitoare la fondul litigiului.

A reținut, de asemenea, că prin recursul declarat, apelanta-pârâtă Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților nu a formulat critici cu privire la necompetența funcțională a secției de contencios administrativ a Tribunalului Vrancea. Chiar dacă ar fi avut și un astfel de motiv de recurs, el nu ar mai fi putut fi primit în recurs, pentru că excepția necompetenței nu fusese invocată în termen în fața primei instanțe.

Având în vedere aceste considerente, instanța a concluzionat că secția de contencios administrativ a Curții de Apel Galați nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței sale funcționale.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 129 alin. (2) C. proc. civ., "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că, în toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată.

Așadar, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege, normele de competență teritoriale sunt norme juridice de ordine privată, de la care părțile pot deroga.

C. proc. civ. cuprinde reglementări exprese potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că:

"necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Din interpretarea textului de lege anterior redat rezultă că, atât timp cât excepția nu a fost invocată în condițiile stipulate de art. 130 C. proc. civ., soluționarea cauzei rămâne dobândită instanței pe rolul căreia se află înregistrată și aceasta rămâne competentă teritorial a o soluționa, nemaiputându-se dezînvesti, chiar dacă, potrivit legii, cauza ar intra în competența unei alte instanțe (necompetența se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului).

Conflictul negativ de competență supus analizei s-a ivit între două secții specializate ale aceleiași curți de apel, respectiv între secția I civilă și secția contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel Galați - instanță învestită cu soluționarea recursului.

În cauza dedusă judecății, fondul litigiului a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Vrancea - sectia a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal prin sentința nr. 349 din 18 septembrie 2019.

Conflictul negativ de competență s-a ivit în etapa procesuală a recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în primă instanță de un complet specializat în cauze de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (4) C. proc. civ., recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Astfel, în cauză, instanța ierarhic superioară este Curtea de Apel Galați, dar secția contencios administrativ și fiscal, iar nu secția I civilă, față de împrejurarea că hotărârea atacată a fost pronunțată de secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vrancea.

Înalta Curte apreciază că soluționarea în primă instanță a cauzei de către un complet specializat în contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea, atrage competența aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Galați, de soluționare a recursului împotriva hotărârii pronunțate de tribunal.

Criteriul materiei, în sensul de a stabili dacă în cauză este vorba de un litigiu de natură civilă, ce ar trebui soluționat de instanța civilă de drept comun, iar nu de jurisdicția de contencios-administrativ, nu poate fi pus în discuție în recurs cu scopul determinării competenței de soluționare a recursului și al dezînvestirii completului din cadrul secției de contencios administrativ a curții de apel, în favoarea secției civile din cadrul aceleiași curți de apel, pentru că s-ar eluda în acest fel dispozițiile imperative ale art. 130 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe."

Întrucât dispozițiile legale anterior citate exclud posibilitatea invocării din oficiu a excepției de necompetență de către instanța de recurs și având în vedere că în primă instanță pricina a fost calificată ca fiind de contencios administrativ și fiscal, fiind soluționată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, competența de soluționare a recursului revine secției de contencios administrativ a Curții de Apel Galați - instanță pe rolul căreia a fost inițial înregistrat recursul.

Față de considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să judece cauza în recurs este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.